LMA Licurici de ianuarie-februarie 2009 (161)

crisspy spune:

Mi-a placut asta . Sper sa nu regreti distractia. Am vazut pozele pe FB, v-ati distrat nu gluma.

bpaula spune:

Am scris mai devreme si nu am lasat linkul si aici. Am editat.

Si eu sper sa nu regret

Naty spune:

Fetelor, va puteti imagina ca noi maine, pe vremea asta, botezam? Cum ne-om descurca nu stiu.

crisspy sanatate, sper sa nu fie ceva grav.
La Dermestet am fost, e OK alunita (totusi am scos-o ca tragea Nadia de ea mereu). Ma bucur ca ti-a placut de dna. doctor. Ce ti-a zis?
Pe Nadia vreau sa o dau la Cuibusorul Zanelor, e la 5 minute de mers pe jos de casa. Cum eu voi fi responsabila cu parcarea la gradi prefer sa fie aproape

porumbita

rox dar ce festivitate de absolvire ati avut?

crisspy spune:

Oau, botez pe vremea asta...brrr

E Ok totul, am eu un ten mai aparte. Mi-a recomandat niste creme, sa vedem cum merge.

bpaula spune:

Naty sper sa fie totul bine. Se vede ca am avut mai noroc in ianuarie la Bogdan ca si la noi acum e plin de zapada si mult mai frig.

Eu am copt blatul pentru lui Marius. Mai tarziu sa fac si pasta de zahar si maine restul. Am emotii. Toate ca toate dar sa nu zica copiii ca ii lipseste ceva .
M-am tot rugat de sot sa imi faca rost de o placa de polistiren sa imi fac platou si tot a amanat, acum nici nu cred ca mai scoate masina din zapada.

bebelusi spune:

Cititi fetelor un mesaj cutremurator scris de o bunica, la petitie

"nepotica mea de 1 an si 3 luni a murit in spiatal departe de mamica ei...
Nepotica mea pe care am si botezat-o de altfel, a fost internata la pediatrie in Sibiu pe data de 4 ianuarie anul acesta cu febra 39. Mama ei nu a fost lasata sa ramana in spital cu fetita desi aceasta avea doar 1 an si 3 luni pentru acelasi stupid motiv si anume ca nu exista rezerve libere. Ni s-a spus sa revenim a doua zi pt informatii si ca s-ar putea ca pana atunci sa se elibereze o rezerva. Am revenit dupa o noapte de chinuri la spital unde ni s-a spus ca peste noapte fusese mutata le reanimare pt ca nu i-a scazut febra si respira greu, dar ca situatia ei pare sa se amelioreze. Era exclus sa poata ramane mama cu fetita deoarece la terapie intensiva nu exista aceasta posibilitate.Ni s-a spus din nou sa revenim urmatoarea zi pt ca va fi cu siguranta scoasa de la reanimare si, daca este rezerva libera, mama ei va putea ramane cu ea. La 4 ore dupa ce am plecat de la spital, parintii fetitei au fost anuntati de catre d-na doctor ca starea fetitei este grava. Cand au ajuns la spital nepotica mea era tinuta in viata numai de aparate... facuse un stop cardio-respirator si inimioara ei nu a mai avut putere sa bata. A doua zi, pe 5 ianuarie a venit acasa... intr-un micut sicriu alb... cipartita toata de cine stie ce rezidenti bucurosi ca au pe cine sa faca experienta... Durerea pierderii ei este insuportabila... A fost un copil absolut sanatos, care a primit nota 10 la nastere si care a fost plin de viata pana in data de 3 ianuarie cand a inceput sa faca febra. Ce s-a intamplat in spital in cele 30 de ore in care a stat internata numai Dumnezeu stie. Nu-mi doresc decat 2 lucruri: ca medicii care au stat in jurul ei in utimele ore de viata si asistentele sa nu poata adormi noaptea asa cum nici noi nu mai putem, ci s-o vada pe ea, cu ochisorii albastrii si parul ei cret, peste tot... Al doilea lucru pe care mi-l doresc este ca NIMENI SA NU MAI TREACA PRIN CEEA CE TRECEM NOI! Nu va lasati copilul singur internat in spital pt nimic in lume!!! Andreea, ingerasul mea adorat, Dumnezeu sa te odihneasca in pace! Te-au chinuit destul cat ai stat in spital cu branule, furnune, perfuzii, resuscitari si ... cu nenorocita aia de autopsie!"

bebelusi spune:

si continuarea

"Alina (1 Februarie 2012, 22:35)
durerea nu poata fi exprimata in cuvinte...
In momentul in care parintii au ajuns la spital fetita era in coma (atunci i-au lasat sa intre sa o vada, pana atunci nu se putea) pulsul ei era 2-3. Mama ei a luat-o de manuta si a inceput sa-i vorbeasca, sa o cheme... si nu cred k a fost o coincidenta faptul ca pulsul a inceput sa creasca... a ajuns incet incet pana la 54, dar nu a mai avut putere sa lupte pentru viata ei... A inceput apoi sa scada... pana cand a ajuns la 0. Au sperat atat de mult ca poate sa lupte... e mai mult decat groaznic sa-ti vezi copilul care cu doua zile inainte zburda prin casa plin de voiosie cum se stinge sub ochii tai fara sa poti face ceva pt el... Cat de neputincios te poti simti?! Cata putere poate sa aiba vorba buna a mamei... nu cred k a fost o pura coincidenta... Cred cu tarie ca mamele trebuie sa stea langa copiii lor pentru ca in astfel de momente chiar au nevoie!"

Carmen_Marieta spune:

Patricia Dumnezeu sa o ierte!
Nu pot sa cred in ce tara traim! Eu nu cred ca as fi in stare sa ma dezlipesc de usa! Nu-mi las copilul singur!

Porumbita spune:

o doamne, e absolut ingrozitor

bpaula spune:

Patricia