Autism la....7 ani?

Raspunsuri - Pagina 5

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns JuliaSM spune:

Eu cu regulile sunt de acord, atat timp cat toti din familie cunoastem si ne supunem unui cod nescris de reguli si impuneri, ca sa ne facem impreuna viata mai frumoasa. Nu intram incaltati in casa, nu lovim unii in ceilalti, nu ne strigam pe porecle sau invective, respectam linistea cand cineva doarme si ar putea fi deranjat...si tot asa. Alte masuri si delimitari ale comportamentului sunt mai mult ...aduse la cunostinta, decat impuse, pentru ca mai bine merge puterea propriului exemplu, decat orice barem de punctare si motivare a comportamentului.
Daca mama sta cartofel pe canapea si se uita la telenovele toata ziua, degeaba il tot pedepseste pe prunc si-l trimite la invatat si la pozitionarea burtii fix pe carte si nu pe langa!

Sistemul de recompense si asta cu + si - mi se pare deficitar pe termen lung, din multe puncte de vedere. Jucariile, cumparaturile,cadourile,dulciurile, excursiile sunt oferite de parinte din dragoste si absolut neconditionat, chiar daca puiul angelic e uneori un mic tiran, are bube-n cap, IQ de 45 si e balbait. Formeaza in copil un sistem dupa cel al lui Pavlov, de stimulare si raspuns, insa e fals, nu autentic. Copilul devine un bun actor, cel mult. Si ce incepe mama in cei 7 ani de-acasa, continua scoala cu calificativele si notele,apoi un sistem profesional la fel de competitiv, bazat pe recompense, asa incat te trezesti ( daca ai norocul asta!) pe la vreo 60 ani ca ai facut din scutece pana la vremea protezei dentare doar ce ti-au impus altii sa faci, de dragul unei recompense si de frica pedepsei!

Si ai mei au momente de criza, cand nu vor sa faca aia si aialalta, insa frustrarea si nervii lor, iesirile astea nu interfereaza cu conditionari din partea mea, cu fluctuatii ale sentimentelor sau reactiilor mele fata de ei. Poate de-aia, in culmea nervilor lor, sunt gata sa mi se arunce in brate si sa isi descarce nervii cu o tura buna de plans, decat sa urlu eu singura si nervoasa in baie, in timp ce ei sunt claustrati in camera lor, tot urland!
Eu sunt mama, adultul, echilibrul, axis mundi pentru ei.Deocamdata. Mi-ar placea sa raman un punct de referinta in ochii lor si dupa ce vor descoperi ei alte modele demne de urmat, in profesori, prieteni, oameni celebri( autori de carte, lideri spirituali samd).

Btw, daca societatea noastra merge pe sistemul recompenselor, de ce nu ne convine cand se aplica asta si in plan intim, intre sot si sotie, de exemplu?... Te doare capul, ai o iesire temperamentala, te declari in greva, nu mai gatesti, nu mai speli(vorbind in general, nu e Buflea subectu', doar am plecat de la ce a scris ea)...si sotul sta cu markerul in mana in dreptul whiteboard-ului, tot scazand si scazand in dreptul numelui tau, pana nu mai ramane nimic! Ce tu pantofi, pardesiu,geanta?!!...Vise! Intai invata sa vorbesti frumos si cu calm,nu cu iesiri din astea exagerate(si fara sa vii cu argumente de-astea...feminine,cu sindrom premenstrual si alte alea!) si apoi poate-poate ti se trece si tie o cruciulita amarata,acolo.Si aia neagra. Pentru ca e scrisa pe whiteboard,vai mie!

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Alizee spune:

Citat:
citat din mesajul lui lorellay

allinta..nu fac diferente intre copii deloc. Si nici nu-i privez de somn, mancare,,joaca.
Diana este de felul ei foarte cuminte.
Si Codrin este in general.
Singura mea grija sunt accesele lui de furie, pe care sper sa le elimin daca imi schimb comportamentul.
O sa las griji si stres si o sa incerc sa vad altfel lucrurile.
multumesc


CODRIN *15.02.2005 si DIANA *10.11.2009


Cea mai mare bogatie din aceasta lume sunt copiii, mai mult decat toti banii din lume si toata puterea de pe pamant. Mario Puzo



Ma bucur pt voi, daca ai inteles atat de repede cauza crizelor de furie a baietelului tau.



allinta

A fi fericit nu inseamna ca totul este perfect.
Inseamna ca te-ai hotarat sa privesti dincolo de imperfectiuni.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns belleane spune:

lorellay: cred ca problema vine de la faptul ca el nu mai vrea sa fie tratat ca pana acum. Vrea sa-i acorzi incredere, sa-l consideri, sa-l iubesti nu sa-l certi. Are doar 7 ani, e copil desi e copilul cel mare. In general comportamentul lui copiaza comportamentul vostru. Voi cum faceti cand va suparati? Daca voi ati inceta sa-l considerati doar un ascultator al ordinelor voastre cred ca relatia cu el va fi una buna pe viitor. Altfel se vor accentua frustrarile lui.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Alizee spune:

Citat:
citat din mesajul lui JuliaSM

Eu cu regulile sunt de acord, atat timp cat toti din familie cunoastem si ne supunem unui cod nescris de reguli si impuneri, ca sa ne facem impreuna viata mai frumoasa. Nu intram incaltati in casa, nu lovim unii in ceilalti, nu ne strigam pe porecle sau invective, respectam linistea cand cineva doarme si ar putea fi deranjat...si tot asa. Alte masuri si delimitari ale comportamentului sunt mai mult ...aduse la cunostinta, decat impuse, pentru ca mai bine merge puterea propriului exemplu, decat orice barem de punctare si motivare a comportamentului.


Astea nu sunt reguli, ci educatie.
Regulile sunt cele cu : la masa mancam cand zic eu etc. Deci ce tine doar de vointa unuia, fara drept de apel din partea celuilalt.
Educatia se explica, regulile se aplica, fiindca asa trebuie.




allinta

A fi fericit nu inseamna ca totul este perfect.
Inseamna ca te-ai hotarat sa privesti dincolo de imperfectiuni.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns JuliaSM spune:

Allinta, eu am crescut intr-un camin plin de reguli si legi. Refrenul copilariei mele a fost 'in casa mea faci cum spun eu, cand vei fi la casa ta, vei face cum vrei tu!' .Stii ce e cel mai amuzant (dar si trist)? ca legea de atunci a suferit amendamente , primul din ele e ' eu te sfatuiesc de bine, faptul ca faci cum vrei tu in casa ta e semn ca nu ma respecti, si eu te-am facut si te-am crescut...'.



Un parinte-tiran ( cu partea soft de rigoare, loviturile primite sunt invelite intr-o afectiune parinteasca, totusi.Ce paradox!) ramane pana la moarte impunator si impulsiv, nu te va respecta ca adult, va cauta mereu sa isi impuna punctul de vedere, sa te santajeze emotional, sa te recompenseze si sa caute sicane, chiar si dupa ce esti asezat la casa ta! Am o relatie rezonabila cu mama ( tata nu mai e de cativa ani), insa foarte limitata, din cauza tarelor copilariei mele si a rigiditatii ei.
Partea cea mai buna din toata istoria asta trista si dureroasa pentru mine e ca pot trage invataminte, ca stiu ce e aceea relatie abuziva din partea parintelui ( abuz emotional,fizic,prin pedepse si batai, insa nu cu traume, nu e tragedie,abuz sexual sau alte orori, stiu ca se putea mult mai rau!) si ca experienta mea cu parintii ma poate ajuta sa devin un parinte bun la randul meu, cunoscand antiteza si durerea pe care o poate produce.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Alizee spune:

Citat:
citat din mesajul lui JuliaSM

Allinta, eu am crescut intr-un camin plin de reguli si legi. Refrenul copilariei mele a fost 'in casa mea faci cum spun eu, cand vei fi la casa ta, vei face cum vrei tu!' .
Stii ce e cel mai amuzant (dar si trist)? ca legea de atunci a suferit amendamente , primul din ele e ' eu te sfatuiesc de bine, faptul ca faci cum vrei tu in casa ta e semn ca nu ma respecti, si eu te-am facut si te-am crescut...'.


Asta este cea mai stupida regula si lipsita de empatie, fata de propriul copil.
Iar continuarea impunerii regulilor si dupa ce ajunge copilul la maturitate si este la casa sa, este fireasca. Un parinte abuzator atata stie, atata face. De aceea, multi dintre acesti fosti copii, prefera sa isi tina parintii la distanta, sa nu le permita accesul la viata lor de zi cu zi.




allinta

A fi fericit nu inseamna ca totul este perfect.
Inseamna ca te-ai hotarat sa privesti dincolo de imperfectiuni.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns JuliaSM spune:

Cand a fost mama ultima oara in vizita la noi, era cat pe ce sa ma aleg cu niste copii educati! :)) Ordine si disciplina, pe paine, 3x pe zi. Norocul lor ca am fost pe faza :)) , si au ramas la fel de zburdalnici si naturali!
Tema pentru acasa:
Copiii trebuie sa invete respectul, sa iti stie de frica, altfel cum stii ca te respecta,hm!?...

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Alizee spune:

Julia, nu i-ai zis niciodata mamei tale ca nu ai nevoie de sfaturile ei ?




allinta

A fi fericit nu inseamna ca totul este perfect.
Inseamna ca te-ai hotarat sa privesti dincolo de imperfectiuni.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns JuliaSM spune:

Evident ca i-am spus, finut si mai putin finut, in mai multe randuri.Problema e incurcata rau, pentru ca eu pot vedea lucrurile mai detasat, ea, insa, nu. Persoanele in varsta se schimba mai greu sau deloc, iar idealul meu nu e sa flutur biruitor steagul AP pe mormantul ei. Cel mult mi-as dori sa fie un echilibru intre copiii mei si mama, ca sa se bucure si unii, si altii de bunica/nepoti.
Daca nu se poate, nu insist pana in panzele albe. O respect pe ea, insa nu pana la paroxism, nici nu-mi sacrific copiii, in numele respectului pentru varsta a treia.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Chuny spune:

Multumesc pt avertisment, va rog sa schimbati titlul topicului pt ca suna oribil ...

Mergi la inceput