Autism la....7 ani?
Raspunsuri - Pagina 3
Androix spune:
| Citat: | ||
| citat din mesajul lui anca_a Cum de unde stim, tanti Androix? Pai stim de la autoarea insasi  , tu n-ai citit pagina precedenta?!
Ai face bine sa vorbesti mai frumos, mai ales ca in urma curentului, chiar si matale ai mai renuntat la unele apucaturi, observandu-se astfel cateva imbunatatiri in comportamentul vizavi de propriii copii. |
Te astept draga mea, observa ca nu ma adresez catre tine asa cum ai merita, asa cum am asteptat-o si pe denizel in trecut, cu citatul exact, cum ai venit prompt cu citatul din 2008 al lui Lorellay. Ca sa vedem exact despre ce apucaturi discutam.
Nici nu mai tin minte cand mi-ai devenit nesuferita, dar pot sa spun motivul pentru care imi esti profund antipatica: exact aceasta atitudine pe care o ai, esti net superioara tuturor dar nu ai mai nimic de spus - BTW n-o sa te ridici NICIODATA la nivelul lui denizel ca si aia asa antipatica si cu barda in mana cum era tot avea ceva de spus, un sfat de dat, impartasea din experienta ei, tu doar arati cu degetul, ma rog, citatul, dar nu spui niciodata NIMIC! - dai cu rigla peste degete si in general simti nevoia sa aprobi tu ce se discuta mai ales pe forumul asta.
www.obiectiverealiste.blogspot.com" target="_blank">Obiective Realiste
Androix Bijoux
Niste copii si toti copiii!
anca_a spune:
| Citat: |
| E o problema cand incerci sa te intelegi omeneste cu copilul tau si tot ce manifesta el sunt nervi pe care nu si-i poate stapani si pe care nu-i revarsa decat urland, mai mult ii consuma suferind el. Si e foarte nasol sa nu-l intelegi si sa nu stii ce sa faci. Dar deh, am mai citit eu pe forum ca numai copiii bolnavi ar avea o problema reala care merita dezbatuta, ca nu vorbeste un copil la 2 ani sau ca arunca cu un scaun de birou la 7 ani astea nu sunt probleme, e ca si cand ai rade in nas unui parinte cu copil bolnav. Deci sa mergem la psiholog zic |
Androix, sa dresezi copilul sa raspunda la comenzi cum ti se pare tie ca ar fi frumos (apropo, VREAU ala e un cuvant foarte puternic si personal, nu inteleg de ce parintii se incapataneaza sa-i faca pe copii sa renunte la el dar ma rog, asta-i alta poveste), sa-l inchizi in camera si sa scoti clanta, sa-i tragi cateva scatoalce samd numai omeneste nu se cheama.
Iar daca acum patru ani te plangeai pe forum ca te scoate din sarite cu VREAU ala si timp de trei ani n-ai facut nici un progres in sensul asta, poate ca totusi buba-i la tine si poate ca a venit momentul sa incerci o schimbare de optica. Ori pentru asta, ai nevoie de ajutor (terapie), din moment ce singur n-ai putut s-o scoti la capat.
anca_a spune:
| Citat: |
| Nici nu mai tin minte cand mi-ai devenit nesuferita, dar pot sa spun motivul pentru care imi esti profund antipatica: exact aceasta atitudine pe care o ai, esti net superioara tuturor dar nu ai mai nimic de spus - BTW n-o sa te ridici NICIODATA la nivelul lui denizel ca si aia asa antipatica si cu barda in mana cum era tot avea ceva de spus, un sfat de dat, impartasea din experienta ei, tu doar arati cu degetul, ma rog, citatul, dar nu spui niciodata NIMIC! - dai cu rigla peste degete si in general simti nevoia sa aprobi tu ce se discuta mai ales pe forumul asta |
ela_04 spune:
Foarte urat din partea ta anca_a.
E ca si cum m-ar scoate mie ochii sotul pt ce am facut acum 7 ani.
Problema e acum nu in trecut.
E adevarat ca fiecare copil copiaza comportamentul parintilor sai.
Asta mic al meu cand se supara pune mainile la ochii. Eu cand ma frustram inainte si numai puteam, incepeam sa plang dar puneam mainile la ochi in ideea sa nu ma vada copilul 
Citeam undeva ca e bine totusi sa lasi copilul sa-si manifeste frustrarea. adica e ok daca si el are nervi.
Ma gandesc ca e ceva adevar si aici...adica daca eu as fi foarte suparata si am chef sa urlu ar fi aiurea sa vina mama sa-mi spuna "te rog sa termini ca nu e frumos" cred ca as face mai rau...
Nu stiu...e destul de mare la 7 ani... poate mai buna comunicare.
Te poti aseza langa el dupa ce ii trece din nervii sa-i spui ca nu intelegi de ce e asa de suparat...sa-ti explice ce l-a deranjat asa tare etc.
Evita sa mai spui nu...incearca sa glumesti cu el... sa-l consideri egalul tau.... e micut dar de acum trebuie sa te obijnuiesti cu ideea ca in scurt timp el va decide ce mananca, cum se imbraca, pe cine place si pe cine nu...
si nu e nici o suparare ca nu zice te rog frumos... ete scart..
io nici acum nu prea stiu sa o spun... si uite ce mare si mumoasa sunt! 
Androix spune:
Buli, nu sunt de acord ca copiii sunt EXCLUSIV produsul parintilor, in sensul in care ai spus tu. Eu am doi copii si intre ei este o diferenta uriasa in ce priveste aceste crize. Aproape am facut o obsesie din a ma purta la fel cu amandoi inca de cand eram doar gravida cu al doilea copil (de iubit la fel n-a fost nevoie sa ma gandesc sau sa-mi impun ceva caci a venit de la sine), deci nu se pune problema ca m-am purtat diferit in vreun fel. Deci nu. Mai e ceva in ecuatie. O fi autism, personalitate, temperament, nu stiu ca n-am ajuns la psiholog.
www.obiectiverealiste.blogspot.com" target="_blank">Obiective Realiste
Androix Bijoux
Niste copii si toti copiii!
Lala_D spune:
Off-topic:
Wow...ce memorie fantastica iti trebuie sa arunci cuiva in fata un citat vechi de 4 ani.
Oricate bune intentii se ascund in spatele faptului, gestul in sine e foarte urat.
On topic:
Chiar daca vizibil baietelul nu pare stresat de scoala, stresul scolar exista si se manifesta de cele mai multe ori prin nervozitate excesiva. Si nu este datorat neaparat unui cadru didactic sau colegilor ci la scolarul mic se datoreaza de cele mai multe ori incercarii de a se adapta la schimbare impusa de regimul scolar.
De asemena un copil de 8 ani intra in "mica adolescenta" asta insemnand ca ne reintoarcem la redescoperirea limitelor, fix asa cum faceau la 2-3 ani si cum vor face la 12-14 ani.
Incep mici schumbari hormonale, exista o doza mai mare de independenta, acum sunt scolari, au intrat in noi atributiuni, incep sa se simta "mari" si se manifesta ca atare.
Este o faza normala din punctul meu de vedere, ei cresc usor usor si devin persoane ce doresc sa isi impuna punctul de vedre.
Unii stiu sa o faca mai diplomat, altii aleg calea mai "urlatoare".
Trebuie sa realizezi ca un razboi fatis cu micul scolar nu e benefic si sa gasiti cumva o cale de mijloc, facand concesii.
Probabil aveti amandoi temperamente puternice si va "ciocniti" mai des. Totul este ca aceste neintelegeri sa le puteti discuta nu in focul momentului ci in clipe de acalmie.
La noi a functionat atingerea subiectelor fierbinti in masina, cand eram doar noi doi, calmi si relaxati. Atunci avea si disponibilitatea de a auzi ce anume ma deranja la o atitudine de a lui si puteam stabili un dialog.
Daca era in timpul unei crize de enervare isu "incuia" efectiv urechile si desi as fi fost calma nu auzea efectiv nimic din ce spuneam.
Asa ca a trebuit sa caut momente bune pentru amandoi ca sa depasim acea perioada mai urlatoare.
Si a trecut.
O astept insa sa revina cam intr-un an...
Androix spune:
| Citat: | ||
citat din mesajul lui anca_a
Androix, sa dresezi copilul sa raspunda la comenzi cum ti se pare tie ca ar fi frumos (apropo, VREAU ala e un cuvant foarte puternic si personal, nu inteleg de ce parintii se incapataneaza sa-i faca pe copii sa renunte la el dar ma rog, asta-i alta poveste), sa-l inchizi in camera si sa scoti clanta, sa-i tragi cateva scatoalce samd numai omeneste nu se cheama. Iar daca acum patru ani te plangeai pe forum ca te scoate din sarite cu VREAU ala si timp de trei ani n-ai facut nici un progres in sensul asta, poate ca totusi buba-i la tine si poate ca a venit momentul sa incerci o schimbare de optica. Ori pentru asta, ai nevoie de ajutor (terapie), din moment ce singur n-ai putut s-o scoti la capat. www.youtube.com/watch?v=Efc0p0GASFY" target="_blank"> Children see |
Esti mizerabila si imi asum un triunghi rosu daca comportamentul tau este acceptat.
1. Linkul pus de tine la pagina 2 este din 2008!!!
2. Ceea ce ai citat cu rosu in mesajul meu nu are legatura cu pedepsele aplicate de Lorellay acum 3 ani lu' fecior-su!
3. Am si spus ca si al meu se manifesta la fel si eu nu l-am incuiat in camera, nu i-am tras cateva scatoalce, deci zic io ca poate e altceva la mijloc?
Si acesta a fost ultimul meaj pe care ti-l adresez, iti multumesc pentru grija pe care o porti copiilor mei trimitandu-ma la terapie dar ma descurc si fara - grija, de terapie inca nu sunt sigura, iti dau voie sa lacramezi la gandul ca poate ma voi duce cand va fi prea tarziu si poate argumentezi ce inseamna "prea tarziu".
Te las sa faci in continuare pe zmeul aici sunt convinsa ca vor veni in scurt timp si aplaudacii asa ca orgasmul colectiv e garantat. Sa-ti fie de bine!
www.obiectiverealiste.blogspot.com" target="_blank">Obiective Realiste
Androix Bijoux
Niste copii si toti copiii!
anca_a spune:
Asumati-va doamnelor trecutul si invatati ceva din el. 
Nu e vorba de nici o memorie fenomenala , doar ca sunt cateva subiecte care m-au marcat profund de-a lungul sederii mele pe forumul DC si pe care, automat le-am si tinut minte. Cel cu pedepsele a fost unul dintre ele.
Cu citatul respectiv am vrut sa evidentiez faptul ca purtarea din prezent a copilului este o consecinta directa a comportamentului parintilor. Cam ce spus si Chuny.
anca_a spune:
| Citat: |
| Iar daca acum patru ani te plangeai pe forum ca te scoate din sarite cu VREAU ala si timp de trei ani n-ai facut nici un progres in sensul asta, poate ca totusi buba-i la tine si poate ca a venit momentul sa incerci o schimbare de optica. Ori pentru asta, ai nevoie de ajutor (terapie), din moment ce singur n-ai putut s-o scoti la capat. |
Era vorba despre Lorellay.
Linkul e din 2008 dar problemele erau aceleasi ca in 2012. Daca citesti, in 2008 era la fel de nemultumita de faptul ca baiatul ii cere ceva spunand VREAU. Deci in 4 ani nu s-a schimbat nimic, la asta m-am referit.
Alizee spune:
Nu prea inteleg care e problema ca Lorelley sa mearga la psiholog.
Am scris clar ca mie si familiei mele ne-a folosit. E cumva sperietoare un psiholog ?
Atata timp cat mama este depasita de comportamentul copilului, intelept ar fi sa apeleze la ajutorul cuiva mai informat decat ea; adica psihologul. Altfel, problemele nu numai ca nu se rezolva, ci se adancesc.
allinta
A fi fericit nu inseamna ca totul este perfect.
Inseamna ca te-ai hotarat sa privesti dincolo de imperfectiuni.