Autism la....7 ani?

nelia spune:

Tocmai asta este, cei care au facut asta, au fost sanctionati deja de catre alti membri sau de catre moderatori. Cind am scris lipsa de respect ma refeream la cei care i-au raspuns frumos.

Pentru ca eu fac parte din 'fetele care nu au inteles-o':
- nu am inteles de ce a pus acest titlu
- nu am inteles ce legatura are autismul cu toata complexitatea lui si problemele reale cu care se confrunta familiile care au un copil cu acest diagnostic cu ceea ce i se intimpla ei personal
- si nu am inteles nici ce voia sa afle deschizind acest subiect, la ce raspunsuri se astepta. Daca ar fi avut autism copilul asta oricum nu ar explica si schimba situatia lor, doar ar linisti-o pe ea ca mama si ar da un nume crizelor (de parca asta e definitia autismului sau la asta s-ar reduce) sau cum?

Dar chiar neintelegind aceste lucruri, unele fete i-au raspuns frumos si ceea ce au crezut ele ca se poate face ca sa o ajute... Si atunci, acest mesaj venit nu la inceput, ci dupa citeva pagini de raspunsuri ajutatoare spun eu, e tot o lipsa de respect, din partea ei de data asta.

Dar tu, Coracora, care e parerea ta despre toate acestea, despre titlu, despre autism, despre ce s-a intrebat si ce s-a raspuns? Sau ai intrat doar sa ma tragi pe mine de mineca?

coracora spune:

Nu am intrat sa te trag pe tine de maneca, Nelia, insa mi-ar fi trebuit un efort supraomenesc sa nu remarc felul in care a fost tratata Lorellay pe acest topic. De la scos scheletii din dulap, la invective (ne)voalate si luari peste picior.
Eu, de exemplu, nu inteleg de ce tu, Nelia, nu poti intelege ca exista pe lumea asta si oameni care nu stiu cu exactitate ce inseamna / cum se manifesta autismul. Se prea poate ca Lorellay sa fi prins franturi de discutii - gen copilul e absent, nu reactioneaza cand i te adresezi, e agitat, samd - pe care le-a corelat in mintea sa cu starea actuala a copilului ei. Vroia o confirmare. De asta exista semnul intrebarii in titlu.
Si da, asociind un nume acestei stari a copilului ar fi capatat o oarecare "certitudine" in sensul ca, uite, banuielile incep sa prinda contur, asadar vizita la medic nu trebuie amanata. In acelasi mod unele mame intreaba cum se manifesta pojarul, rinita, sinuzita, etc, pentru a-si face o idee inainte de-a da buzna peste medic. Nu toti oamenii au cunostinte medicale si mi se pare ridicol sa avem asteptari de acest gen de la co-forumisti.
Si eu caut pe Google lucrurile care ma intereseaza iar daca nu gasesc, intreb pe forumuri, poate-or sti altii mai destepti / scoliti decat mine.

nelia spune:

Sint de acord cu tine ca Lorellay a fost jignita si nu mi-a placut cind am vazut cuvintele respective.

Dar nici eu nu inteleg cum tu nu poti sa intelegi cum se poate simti o mama de copil autist, care se confrunta cu probleme reale si crunte si care nu se rezolva prin schimbarea de comportament si sau mod de educatie a ei, sa nu se simta jignita de asocierea din titlu si primul mesaj si urmatoarele doua ale lui Lorellay. Pojarul si celelalte boli pomenite de tine trec in citeva zile sau o saptamina, cu autismul si cu alte diagnostice de genul acesta te lupti toata viata. Si numai cine a intrat in contact cu aceasta lupta poate sa inteleaga ce inseamna de fapt.

Anca_a, a procedat impulsiv si incorect aducind la lumina mesaje scrise acum 4 ani, desi de usa fara clanta imi aduc si eu aminte. Reactia mea si ceea ce am scris se bazeaza pe prezent, nu pe trecut insa trecutul e in copil si e prea mic ca sa se detaseze de el.

Cind tu ai un copil sanatos tun, care merge bine cu scoala, am inteles ca e printre cei mai buni din clasa, de care nu se plinge nimeni... dar e dezinteresat pentru ca ii raspunde nu stiu cind il intreaba ce a facut la scoala si face crize urite de nervi cind i se spune nu... si in loc sa sapi ca sa gasesti solutii, incepi sa te gindesti la autism, eu inteleg ca problema e la copil... dar nu poate o abordare gresita a parintilor... asta este, nu pot reactiona altfel. Insa nu se rezolva nimic daca se da cu barda, daca se jigneste, asta e sigur.

Da, ai dreptate, nu e obligatoriu sa stie ce e autismul, dar daca incepea mesajul cu corelarile dintre ceea ce a auzit despre autism si se intreba daca poate fi si asta o explicatie a comportamentului baiatului ei, si continua in acelasi mesaj de inceput sau mai tirziu cu corelarile facute intre acelasi comportament si cu informatiile primite chiar de pe acest forum in privinta modului in care se rasfringe comportamentul parintilor asupra copiilor... atunci discutia sigur ar fi decurs altfel. E parerea mea!

bird70 spune:

Uite pe mine nu m-a deranjat titlul, dar m-a deranjat felul ei de-a gandi. Copilul se comporta 'neplacut' si in loc sa analizeze situatia a sarit imediat la concluzia ca de vina e copilul, poate e defect .

Health is a state of physical, mental and social wellbeing and not merely the absence of disease or infirmity . World Health Organisation
I'm not insane, my mother had me tested! Dr.Sheldon Cooper

nelia spune:

Bird, pai normal ca nu titlul in sine deranjeaza, eu am intrat tocmai pentru ca era cuvintul autism in el. A inceput sa ma deranjeze dupa ce am citit felul in care se pune problema care a dus la punerea acestui titlu.

iulia_b spune:

Mai frate, o sa jungem sa nu mai spunem ceea ce gandim, o sa zambim tamp si-o sa dam din cap a incuviintare, exact ca nord-coreenii mai sus disputati. Probabil ca mare parte din mame si-a pus la randul lor diverse intrebari, in gand sau nu, asa de amorul artei sau pt ca exista chiar o problema. Oare o fi prea cald, oare o avea reflux, oare o avea pneumonie, oare o fi prea gras, prea agitat, prea moale, oare tremuraturile alea or fi insemnand epilepsie, oare o avea leucemie sa. Si daca nu are nici una din astea, inseamna ca s-au jignit toate mamele de copii cu pneumonie sau cu epilepsie. Mi se pare prea mult, prea exagerat. Autismul este o afectiune, nu o caracterizare a copiilor cu aceasta boala.

lorellay spune:

Unde s-a ajuns..din rautatea unora...
De ce se face asa o tragedie? Ma asteptam sa apara vreo mamica intelegatoare..si mamicile care au copii cu probleme sunt intelegatoare si nu sar asa la gat..si sa-mi spuna frumos...mai fata..baga-ti mintile in cap, ca daca era autism..descopereai mai devreme...schimba-tu tu comportamentul ca nu are copilul probleme.
revin

CODRIN *15.02.2005 si DIANA *10.11.2009


Cea mai mare bogatie din aceasta lume sunt copiii, mai mult decat toti banii din lume si toata puterea de pe pamant. Mario Puzo

roxy spune:

buna. Pornind strict de la acest citat, am sa scriu cateva lucruri bazate pe experienta reala din pacate , nu din vorbe auzite.Autismul nu e o afectiune, copilul cu autism e perfect sanatos clinic.Nimic nu il face bolnav.Nu avem de a face cu o boala.Din contra ei sunt mai sanatosi decat noi toti la un loc.Copilul cu autism este doar diferit in modul de a gandi de noi restul, de aceea cramponandu-ne de acest aspect incercam cu disperare sa-l introducem cu forta, mergand pana la violanta (metaforic vorbind sau poate nu ...)in sablonul stas al gandirii umane acceptate pe acest pamant.Ne gandim cu groaza ca al nostru copil...ca poate fi al tau, al meu sau al ei.Scuipam in san si spunem tare Doamne ajuta, dar tot stam cu securea deasupra capului.De aceea orice gest al copilului ne aduce din nou in postura de al baga la loc in sablon.Sa nu cumva sa indrazneasca sa iasa de acolo cu varful degetului ca e jale.Am remarcat asta si la cei apropiati mie care imi iubesc copii, dar care au acelasi mod rigid de a gandi, mod cimentat de ani si pe care nu-l putem noi schimba.Degeaba am spus ca pentru mine e ok ca al meu copil e asa cum e, fac tot ce tine omeneste de mine sa fie bine, dar cel mai mult ma gidez dupa fericirea lui.Atunci cand el zambeste cu toata gura , chiar daca uneori rade cand cade fratele lui, si asta ma doare , stiu ca el a considerat o faza desprinsa din cascadorii rasului , in care toti cad si lumea se prapadeste de ras.Altii ar putea sa zica ca uite si asta fratele lui cade si el rade...
Si asta doar un mic exemplu de cum ar trebui sa vada lumea .Are si al meu acceste de nervi , si atunci , in acele clipe nu merge sa-l iau in brate, din contra seenerveaza si mai tare.Asa ca-l las sa ii treaca si discutam dupa.Asa sunt si eu,daca ma enervez rau pe sot , ultimul lucru atunci ar fi sa ma ia in brate ca posibil sa-si ia si una (glumesc dar la nervi nu pot fi dragutra cu nimeni ).De aceea sa fortezi un copil cand e suparat sa -i treaca pentru ca altfel deranjeaza pe cei care privesc e cam dur.
Vad si la cel mic care e total in extrema cealalta, are si el accese de nervi cand nu are voie la ceva, are tendinta de a lovi , sotul se supara pe el ca pe un om mare, chiar daca el dupa ce-i trec nervii e cu gura la urechi si iti sare in brate de parca nimic nu s-a intamplat.E mic consider si nu e capabil sa-si gestioneze nervii.Depinde de noi sa le dam supape de refulare.Eu i-am dat un sac de box, din acela de jucarie agatat de tavan si e desenat un cangur pe el scrie Joey pe el si cand e nervos merge si se lupta cu el, asa nu mai loveste pe altii.Sau mananca un mar, il relaxeaza enorm.Ce ar fi sa-l iau la bataie sau sa-l inchid in camera.Fiecare reactioneaza altfel.Ceea ce pe fratele lui il calmeaza ...time out pe canapea si sa se gandeasca ce a facut rau si sa vina sa-mi spuna decizia lui cum putem preveni alta data asa ceva, pe cel mic il enerveaza mai tare, el fiind o fire energica si statul jos e ca o pedeapsa.Sau sa-i spui ca nu are voie sa vorbeasca 5 minute pe ceas
In concluzie casa nu mai plictisesc , adapteaza-te tu copilului.Spune-i ca sunt cateva reguli mari si late...nu multe cel mult 10 de la care nu te abati.
De regula ...
1.nuinjuram, vorbim urat sau jignim pe nimeni (si la fel faceti si voi...stii puterea exemplului),
2. nu distrugem lucruri , ele ne aprtin tuturor nu doar lui.Chiar si lucrurile lui personale au costat bani si pentru bani muncim mult.E destul de mare sa-l inveti valoarea lucrurilor si cat inseamna sa se faca ele.Am ajuns la concluzia ca trebuie sa le spunem , sa le explicam nu sa considram ca ei deja stiu(ca si cel mic care credea ca laptele se face direct in cutia de la alimentara...si a trebuit sa-l duc la o ferma sa-i arat de la vaca cum se ia laptele....si pana ajunge la el pe masa cat inseamna, munca, si oameni care asta fac sa aiba el laptele sa-l bea)
3.nu lovim....si aici din pacate trebuie sa fie si regula pentru voi ca daca voi il loviti si el va reactiona la fel.Acum se razbuna pe lucruri , dar mai tarziu ...si e pacat.
4....

mai vedrti voi ce e esential sa fie respectat, le poti scoate pe un poster si afisa frumos pe perete si cand se tine de regula o bulina rosie si cand nu i se ia bulina...la 10 buline un cadou...
Si alta va fi atmosfera din casa, alta intelegerea copilului (ca e motivat sa faca)
Eu am scris strict din experienta mea.
Oricum cand copilul e in formare e pacat sa strangem sablonul inutil.
Am citit nu demult un banc cu bula ...sper ca nu deranjeaza sa scriu aici...Bula la o ora de desen , profesoara in fata clasei a pus o vaza si toti copii trebuiau sa deseneze vasa respectiva.A doua ora de sene, vine alta profesoara , in locul celelilalte si le cere sa deseneze ce vor...la care bula se ridica si spune...da vasa unde e?
Aici gresim noi...cerandu-le sa faca mereu dupa cum zicem noi, le anulam orice manifestare a gandirii lor, si apoi ne plangem ca ai nostrii copii nu sunt inventivi, nu au imaginatie si fac lucruri repetitive...de fapt le anulam orice incredere in capacitatile proprii si ii facem dependenti de noi...de vasa.

flaviutza spune:

Si la o cautare mai amanuntita, afli ca totusi exista un spectru larg, de la copilul nonverbal pana la copilul cu oaresice probleme de comportament sau copilul cu probleme de socializare, care trec neobservati si sunt cu greu diagnosticati. inca sunt adulti care primesc diagnostic la maturitate.Se poate si asa, nu e o nestiinta grava faptul ca iti pui problema asta la un copil de 7 ani.si nici o jignire la adresa parintilor de copii cu autism

Apropo de probleme , toti avem. pe mine cazuse cerul ca mi-o diagnosticasera la 6 ani si ceva cu astm bronsic, exact asta am simtit pe moment si m-am dat de ceasul mortii. Da, mintea mea realiza ca sunt diagnostice pe lumea asta cu muuuult mai grave decat astmul bronsic,dar sufletul nu. asta nu m-a impiedicat sa simt ca e sfarsitul lumii, si nu am jignit prin suferinta mea parinti care se confrunta cu diagnosice mai sumbre.Fiecare priveste problema prin prisma experientei lui si sufera raportat la complexul de evenimente din viata lui, nu a altora.La un an m-am panicat toata la o laringita, acum, dupa ce-am trecut prin experienta astm bronsic, m-am bucurat la o viroza crunta, ca nu-i wheezing,nu e iar criza de astm, poate c-am scapat, intelegeti ce vreau sa spun??


Lorellay, eu nu m-as panica deloc, doar as incerca sa abordez toata tarasenia cu calm. am un copil la fel de temperamental, cred ca e din nastere, pentru ca s-a vazut diferenta intre ea si altii copii de pe la 7 -8 luni, cand nici vorba de educatie sau alin. daca opream carutul in loc, se dadea cu capul de spatar pana ametea, tipa, urla si inclesta pumnii la orice trecere peste vointa ei, facea un scandal de nedescris, probabil are un temperament coleric, si asa e si acum, la fel isi manifesta zgomotos frustrarile. Pana pe la 6 ani cand i se trecea peste voie se ducea in camera si tragea efectiv cu dintii de patura din pat, ca un catel, nu glumesc.asa isi potolea nervii. singura varianta e sa fim noi calmi, si se calmeaza in final. daca urlu si reactionez impulsiv, mai rau o intarat.are 8 ani si a renuntat oarecum la manifestari, e vorba de control , se controleaza mult mai bine, in schimb ne contrazicem verbal de numai. M-am trezit si eu cu cate o palmuta peste fund, pana pe la 4-5 ani, cand efectiv sarea calul si ma prindea rupta de oboseala, dar nu cred c-a ramas cu sechele.

Sunt si copii din astia, greu controlabili, educabili care pun probleme prin prisma temperamentului lor.Nu toti sunt maleabili si usor de educat.Eu oricum prefer sa ma duc pe balcon la o tigara si-o las sa se certe si contreze cu peretii, am observat ca e singura varianta, fermitate si stapanire din partea mea, pana va creste suficient cat sa -si tina in frau nervii.

Nu mi-am pus niciodata problema ca ar fi in neregula ceva, doar ca e impulsiva si temperamentala.

Nu stiu cum e copilasul tau, dar fi-mea e impulsiva si asa, la modul general, de exemplu scrie foarte repede, grabit, mananca zgomotos si rapid, cand se bucura o face zgomotos, ii tremura mainile, cand se supara la fel plange, se tranteste -n pat, etc.

lorellay spune:

roxy multumesc...
parca atunci cand facea sport..era mai usor...cred ca nu mai avea puterea de nervi..era rupt de oboseala. Din pacate nu avem cum sa continuam cu un sport acum..nici prea curand.
flaviutza...il vad pe al meu in ce povesteti..la fel-scire in viteza, mananca in viteza, se bucura zgomotos..se suprara la fel de zgomotos. Oare chiar asa sunt de condamnat daca mi-a trecut prin cap autismul?
Am 2 zile de cand mi-am schimbat purtarea fata de el...chiar mi-a spus acum 2 seri ca nu l-am certat deloc, si merita. Nu am spus nimic. De 2 zile totul e bine..adica parca sta sa izbucneasca..dar trag aer in piept..si tinem calmul pe linie. Cu toate astea nu-i fac pofte care nu le merita - si invatam impreuna sa ne suparam, ca toata lumea se supara.
In continuare nu am renuntat la -te rog, multumesc...Nu pot, indiferent ce spuneti.

CODRIN *15.02.2005 si DIANA *10.11.2009


Cea mai mare bogatie din aceasta lume sunt copiii, mai mult decat toti banii din lume si toata puterea de pe pamant. Mario Puzo