Copil prea increzator in propriile forte???

nelia spune:

Excelent mesaj! Asta e unul din lucrurile fundamentale pe care le-am inteles in ultimii ani si pe calea asta merg, chiar daca, asa cum spui si tu, citeodata, din ce in ce mai rar, mai dau rateuri.

Nu e usor sa iubesti cum spui tu in general, darminte cind e vorba de copilul tau, pentru care mai ai si raspunderea cresterii si educarii lui pe umeri, ca doar vrei sa-l faci om, nu? Dar eu am ajuns la concluzia ca si tine ca aceasta dragoste pe care o descrii tu conteaza mai mult decit absolut orice pentru copil. Cine a avut-o de mic, ii vine natural, cine nu sau a avut-o fragmentat, trebuie sa munceasca mult pentru a iubi si accepta neconditionat un alt individ, cu atit mai mult cind e vorba de cineva pe care tu l-ai adus pe lume si tu il pui in lume!

nelia spune:

ML, nu am apucat sa citesc tot subiectul, insa in chestia cu imprumutatul, daca am inteles bine, daca nu corecteaza-ma, eu cred ca trebuia sa porti discutia cu el dupa ziua de luni, adica sa-l lasi sa termine ce a inceput si apoi sa puneti conditii, indiferent daca il strica sau nu. Cind nu reusesc sa gasesc solutii, incerc sa ma pun in locul copiilor, sa vad ce i-a adus la comportamentul respectiv... si uite cum se vede la copii situatia, in scenariul meu, bineinteles.

Deci, J. a luat un DS de acasa, stia ca nu are voie pentru ca la scoala poate fi confiscat, ceea ce s-a si intimplat, a mai avut si faza ci Ipodul, deci nici mama nu cred ca era de acord sa-l ia. Dar l-a luat pentru ca dorinta de a-l duce la scoala a fost mai mare ca orice impediment... Si fiul tau l-a vazut, l-a dorit, J., care pare un baiat tare darnic, i l-a dat cu imprumut. Fiul tau l-a luat, s-a jucat si nu ti-a spus, dar impresionat de faza cu contractul pentru briceag, a zis hai, sa-ti spuna, caci te-a simtit deschisa. Insa tu, desi initial ai acceptat imprumutul, pentru ca nu l-a dat vineri inapoi la scoala, chiar daca baiatul ti-a spus din start ca vrea sa-l tina pina luni, ai sunat-o pe mama lui J. Din punctul lor de vedere, increderea pe care J. i-a acordat-o fiului tau si fiul tau tie a fost atinsa si asta nu e bine pentru ei si nici pentru relatia ta cu fiul tau.

Nu stiu exact cum puteai sa procedezi si nici nu stiu macar daca exista o solutie unica si buna in acelasi timp. Cred ca daca eram in locul tau i-as fi spus ca ma intreb daca mama lui J. stie ca a imprumutat DS-ul, pentru ca nu-mi place sa ai lucruri la tine care sint date imprumut fara acordul altor parinti, acel parinte s-ar putea sa fie deranjat ca am acceptat... si apoi l-as fi rugat sa fie atent caci e un obiect care se poate strica si daca il strica, va trebui sa fie platit... te-ai gindit de unde vor fi luati banii in cazul in care ai ghinionul sa se strice cit e la tine?

Si intr-o zi, ca si cu nu ar avea legatura, as aduce discutia despre lucruri mai valoroase imprumutate si i-a spune adevarul si anume ca preferi sa stii cind imprumuta ceva din casa sau cind ia ceva de la alt copil. Si sa-i lansezi ca ai incredere in el ca se va gindi la consecinte, ce se intimpla daca parintii nu stiu, daca se pierd aceste lucruri, daca se strica etc. O discutie sincera, in care sa fiea duse argumente si de o parte si de cealalta... si care sa se incheie cu o intelegere verbala, cum ar fi de exemplu sa nu dea si nici sa nu ia lucruri care depasesc o anume suma (la noi e 20 de dolari) si sa spuna cind ia ceva din casa, ca sa decidem impreuna daca e bine sau nu sa-l ia, daca exista riscul sa fie confiscat si cum va proceda cu obiectul respectiv la scoala, ca sa nu fie confiscat... etc.

Iar contractul pentru briceag... l-as chema si i-a spune ca uite, am avut nevoie de un contract, dar am realizat ca de fapt nu e nevoie, cred ca acum esti suficient de mare ca sa fie suficient cuvintul tau ca sa pot sa am incredere in tine ca vei fi atent ce faci cu acel briceag.

ML spune:

MSL, se ascunde si tot face ce vrea, daca nu il las .

Nelia, scriu si trimit parti din mesaj (este o furtuna aici si mi-e teama ca ramanem fara curent si scriu degeaba...)

gabriela42 spune:

draga mea eu am mai citit pe aici despre puiul tau.oare briceagul nu este cel cu care a taiat canapeaua ?eu cred ca este un copil normal care nu face ceva mai mult decit am facut noi.ex.eu la5„6 ani am taiat cu foarfeca cearsafurile ca sa fac rochite la papusi. sa stii ca imi este marea mea placere ,relaxare,sursa de a cistiga o piinica.fac hainute de de doamne in mare parte nunti ocazii speciale.deci,zic euin nazdavaniile lui cu toti nervii tai prastie copilul nu face ceva ce noi nu am facut.baietelul meu are 7a3l si are aceleasi simptome.am fost la un psiholog sa ne consultam euca face zi zice ... .raspuns si i dau dreptate copilul perfect dar plictisit.deci ii canalizez toata energia pe ce vrea el intii si apoi pe scoala.mintea este prinsa cu sport caasta ii place iar in pauze are o amarita de pisicuta pe care o pupa si o cearta.eu ca sfat cred ca tot ce face baietelul tau este firesc

ML spune:

Asa este, a taiat cutia cu arcuri de la pat la diferenta de cateva luni, prima data cu briceagul sutit de la sot, a doua cu briceagul nou cumparat pt. el. Am descoperit ca a zgariat in vara si un "LOVE" pe geamul de la usa de la intrare . Azi a cojit un lemn de foc si a decupat cu forfecuta. Maine i-am spus ca-i tai niste crengi din padure sa le cojeasca si slefuiasca dupa cu smirghel. Nu mai am alte idei pentru briceag. Visez sa-i iau un set de dalte pentru mai incolo. Poate daca reusim sa ne mutam la oras sa-l pot da la vreun sport, desi as prefera sa se joace afara cu copiii de pe strada. Greu si cu mutatul si cu copiii pe strada...

Draguta evolutia pasiunii tale din copilarie .

nelia spune:

Am inteles acum cum s-au intimplat lucrurile. Nu mai reiau tot mesajul, intelegi tu ce spun... Din punctul meu de vedere, J. imprumuta lucruri mereu pentru ca le are si obtine ceva in schimb cu asta: atentia si prietenia copiilor. Sau poate pur si simplu are lucruri mai multe decit au altii si este generos si atunci nu e nici o problema ca asa face, daca asa simte. Acum, daca e prima varianta, faptul ca voi ati sunat mama, e tragic pentru baiat, se simte tradat. Daca al tau il vrea prieten, ar fi bine sa-i explice cum au stat lucrurile si de ce a fost sunata mama lui si sa-i spuna ca el nu a vrut sa o sune, dar ca mama lui, adica tu, asa a considerat ca e corect... si asa si este de altfel.

Spui ca ti-a fost jena, pai oricum era acasa, oricum il luase, oricum mama nu stia, ti-a spus din start ca vrea sa-l tina pina luni, inseamna ca asta a fost intelegerea intre baieti... eu l-as fi pus sa se gindeasca de unde luam bani ca sa-l platim si mi-as fi vazut de treaba. Dar as fi revenit la un moment dat si as fi pus conditii.

Cind am pus conditia de 20 de dolari (fiica-mea e si darnica si nu de atentie duce lipsa, e foarte populara in scoala, dar si ia la fel, i se pare normal, ea crede ca toata lumea da ca ea, adica din darnicie), am facut-o pentru ca incepuse sa aduca in fiecare saptamina acasa cadouri... si unele scumpute. Si atunci am zis stop, asa nu se poate, ma simt inconfortabil, eu nu am si nici nu sint de acord cu schimburi de cadouri atit de scumpe (30-50$). Si i-am spus ca poate sa dea si sa primeasca cadouri pina in 20 maxim, consider ca e suficient... si ca daca vrea atentii, se gasesc si pina in 5 dolari.

Am fost cu ea si i-am aratat: magazin peruvian cu bratari, inele de 3-5 dolari, pe gustul ei (si pe al meu), in Ardene, un magazin tare apreciat de tinere pe aici, lantisoare, cite doua cu best friends, delfinasi etc. cu 3 la 10 dolari... asa ca, au saptaminal schimb de cadouri mici (ultima data le-am luat la toate, adica lor, fetelor mele, si celor citeva serii de prietene pe care le au, creioane cu mina, fiecare pe culoarea preferata). Cheltuim cam 50 de dolari pe cadouri, pe luna, primesc cam tot de atit... si sint superfericite. Acum am vazut ca si-au facut oracol!!! Cum aveam noi! E secret, nu stiu ce scrie...

Dar nu mai ia din casa si nici nu mai aduce, a doua stie deja lectia. Deocamdata, va trebui sa inventez altceva... ca virsta creste, nevoile se schimba... si prietenele la fel, apar prietenii. Ehehei!

Dar ei ce iti fac tie daca tu nu ti le tii? Nu le fac nimic, le spun sa nu se mai repete. In general, ii cunosc destul de bine si nu ii las sa-mi promita ceea ce eu stiu ca nu au cum sa indeplineasca. Ei promit, cind vor sa obtina ceva sint in stare sa-ti promita marea cu sarea... si ei chiar cred ca pot respecta promisiunea, nu li se pare mare lucru in acel moment, ei isi doresc sa aiba ce-si doresc atit... Dar eu sint adult, sint parinte, eu vad in perspectiva lucrurile si ii cunosc destul de bine... Insa eu daca promit (rar, dar o mai fac), atunci e musai sa ma tin de cuvint... stiu ca exista cea mai mica posibilitate sa nu pot indeplini promisiunea, nu promit, spun sa vad... cred ca de aici au modelul, promit rar, dar si cind o fac, si ei isi tin promisiunea. Cel mic nu promite nici sa-l tai!

Spune-mi ce promisiuni nu respecta si discutam... incerc sa ma pun usor in locul lui si sa vad, poate ma prind de ce nu poate sa si-o tina. Si sa-mi spui si cum procedati voi, in general ei prind din jur modelul, nu neaparat de la voi, dar de undeva il iau.

Si ia-i dom'le DS-ul ala! Ce se intimpla daca i-l iei? Daca e a doua oara cind il ia de la un copil, inseamna ca si-l doreste mult. Ia-l si gata, daca iti permiti. Si lasa-l sa se duca, impotriva regulamentului, macar odata cu el la scoala... cu promisiunea ca il va scoate doar in pauze. Se va linisti, va sti ca l-ai ascultat, se va simti respectat si inteles in dorinta lui si se va linisti... cred.

Cit despre vorbit, si noi avem, cu spunea Aqai parca, un obiect pe care il pasam de la unul la altul. Noi sintem 5 si 4 sint vorbareti rau. Al cincilea are capul calendar, trebuie sa vorbim pe rind caci nu ne mai intelegem. Mijlocia nu vorbea, nu-i venea niciodata rindul... ne-a luat ceva vreme, am lucrat impreuna la asta, acum stim... fiecare respecta turul, nu ne intrerupem, ascultam si sintem ascultati. Cind nu o facem, scoatem obiectul, eu sau... ei. Sau ta-su!

Marina spune:

Si eu as zice sa-i iei DS-ul ala daca iti permiti.i-ai da si lui senzatia ca e ascultat, taie si tu micile porcarii cumparate la shopingul saptamanal, pune-l sa promita ca respecta un set de reguli de utilizare si gata.
Cu ce nu sunt eu de acord , cu dusul la scoala daca regula spune ca nu. Cu asta sunt foarte stricta si nici copiilor nu le da prin cap sa incalce regula. Fara jucarii la scoala si gata, mie tocmai ideea asta de show off nu-mi place. Adica inteleg ca-ti doresc ceva cu disperare dar nu inteleg de ce trebuie sa si te lauzi ca ai capatat acel obiect.

nelia spune:

Marina, si eu sint de acord cu asta si copiii mei respecta in general regulile. Dar atunci cind au tendinte de a nu le respecta, eu mai cred si ca o regula e facuta sa fie si incalcata ca sa fie inteleasa.... La ei la gradinita si la scoala au zile de prezentare si atunci pot duce si obiecte interzise... si cu toate acestea, tot au aceasta dorinta ascunsa de a duce si a arata lucruri interzise. Copiii sint acum si aici... asta simt, asta vor, nu pot trece prea mult mai departe de asta decit prin fixarea unei reguli si pedepsirea incalcarii ei. Cum la noi nu exista pedepse si cum alti copii nu respecta aceasta regula, parintii lor de fapt (pentru ca sint si copii care iau fara sa stie parintii, dar si parinti care ii lasa) si atunci eu i-am lasat la inceput sa ia ceva dorit si interzis la scoala, cu promisiunea ca nu se vor juca decit in pauze sau vorbind cu educatoarea in cazul gradinitei. Si le-am explicat de ce a fost pusa aceasta regula si le sugerez sa observe in practica daca e corect pusa sau e o regula absurda.

Eu inteleg dorinta copiilor de a arata obiectele noi (ei, si nu numai a copiilor) si cu cit interzici mai mult, cu atit ard mai tare. Au luat, au aratat, au vazut ca de fapt nu e mare lucru si in plus au verificat in practica regula (consecinte ale jocului in timpul orelor, ori au trebuit sa imparta mai mult decit isi doreau obiectul cu pricina, ori i-au facut pe altii sa se simta asa cum se simteau ei cind nu aveau etc.)... si s-au linistit, acceptind regula in deplina cunostinta de cauza... Acum e liniste si pace: nu avem voie la scoala pentru ca... (au nevoie de fiecare data de explicatii, chiar daca stiu de ce) si gata. Desi, din cind in cind, cind vad ca alti copii incalca, tot mai vin cu intrebari... nu le raspund, ii pun pe ei sa raspunda si dau raspunsuri bune.

In acest sens am spus sa-l lase sa-l ia o data la scoala, ca sa inchida cumva capitolul 'eu n-am si tu ai si eu vreau ce ai tu'.

Marina spune:

Probabil ca si la mine fi'miu o sa fie tentat sa incalce regula, nu a facut-o inca .Fie'mea e genul care raporteaza la invatatoare orice regula incalcata, genul nesuferita.
Eu am mai zis, mi-am crescut copiii singura si ca sa putem avea o viatza normala si social normala a trebuit sa impunem niste reguli ca de nu, nu faceam fatza. Nu multe, nu exagerez cu reguli si in general sunt niste copii independenti, au dreptul la opinie si la veto. Si ii ascult de fiecare data ca poate chiar au argumente viabile si eu nu le vad de la distanta varstei mele. Asa am ajuns incet sa nu comentam regulile care sunt ok, si pe asta cu jucariile chiar a fost usor sa o explic si ei sa o inteleaga.

nelia spune:

Marina, inteleg ce spui despre fata mai mare, eu am doi care sint mereu tentati sa incalce regulile si una care nu incalca nici daca ii dai voie! Cind ai copii din astia ca cea mijlocie a mea, munca parintelui devine dintr-o data tare usoara.

Cornelia