Copil prea increzator in propriile forte???
Raspunsuri - Pagina 3
Aqai spune:
la noi e regula de 3 zile deja: o ora de stat afara = o ora de film. Si cum duminica era de obicei program de film de familie, nu va pot spune cu cat entuziasm au stat afara :)
Munca si responsabilizarea ajuta, cumva pe ai mei ii face mai constienti, se simt mai importanti, mai seriosi. Asa incat in scurt timp au deveit maestri bucatari (nu stiti cum framanta aluatul de pizza sau fac chiftelele spre bucuria mea, ca-mi e sila sa pun mana pe amestecul ala), fini maturatori si curatatori de frunze si zapada precum si agricultori juniori. la primavara le dau pe mana o bucata din curte si niste seminte/ bulbi.
Chiar le place sa aiba responsabilitati si cand gasim ideile potrivite sunt mai cu picioarele pe pamant, nu mai avem discutii cu "sunt cel mai".
Trebuie sa le gasesc insa un sport unde sa-i munceasca bine antrenorul ca altfel cu politica asta de "nobody gets left behind" problema e ca numai cei cu motivatie intrinseca deosebit de puternica fac cat de cat ceva. Restul sunt "cei mai" :)) Glumesc, dar ce vreau sa subliniez e ca daca nu e facut serios sportul ales, nu are nici un efect pozitiv. Alearga, du-i, fa aranjamente, echilibristica cu timpul si masina (daca ai doar una), mai si platesti bani pentru sportul ala si in final e apa de ploaie. Mai bine ii trimiti afara sa alerge veverite, macar poate isi folosesc iscusinta si iaginatia si chiar reusesc sa faca o capcana :)
buflea spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui Marina si eu am un exemplar acasa. dar in genul celui expus de titlu. fie'miu este un copil extrem de talentat la orice sport, care prinde extrem de usor si exceleaza in ceea ce face. Adica la 7 ani innoata foarte bine, skiaza bine, joaca tenis bine, i-au trebuit 3-4 ore sa se poata tine pe snowboard si tot cam atatea pe surf, a mai incercat fotbal si s-a descurcat si acolo. Toti antrenorii il lauda si pe buna dreptate. Drept care acum da in partea cealalta se crede profesionist si nu mai constientizeaza riscurile la care se expune. adica i se pare ca innoata in mare la fel de bine ca in piscina, l-am scapat la munte pe o pista complicata efectiv s-a certat cu noi cu mainile in sold si si-a dat drumul. Am imbatranit 10 ani cu ocazia asta si inca multumesc lui dumnezeu ca nu era o pista neagra ca nu cred ca conta prea mult pentru el. La scoala la fel, e baiat destept si ajutat si de nivelul scazut al scolii exceleaza si e un mic star. La lego a ajuns deja sa faca toate chestiile complexe de pe la 16 ani si oricum se crede cel mai mare constructor de lego de pe pamant si tot asa. Nu fabuleaza pe ceva ce nu face dar in schimb crede ca orice face e cel mai tare din lume . Si e cel mai frumos si cel mai destept. Drept e ca taica'su e pe acelasi calapod, la sport exceleaza la orice, la scoala si in profesia lui s-a descurcat spre foarte bine si in general nu pot nu exista pentru el. Oricum ambii mizeaza totul pe talent asa ca munca depusa pentru orice este minimala. Al meu ficior de exemplu daca se descurca si are numai foarte bine nu considera necesar sa citeasca un rand in plus sau sa faca o problema in plus. la innot la fel stie sa innoate ce ii mai trebuie sa faca bazine de antrenament . Nu am nici cea mai vaga idee cum il temperez. Incerc mereu sa-l tin din scurt, numai ca asta merge strict cat sunt eu de fatza, in rest nervi sa aiba cei cu care interactioneaza. la un moment dat l-am carat pe la psiholog ca pornise o intifada impotriva educatoarei la gradinitza...recomandarea a fost atentie multa, implicare in activitatile lui din astea. Incercam dar cat lego sa fac si eu |
Vai de mine ... Marina, de unde il cunosti pe fi-meu ? In afara de faptul ca inca nu este pornit pe nici un profesor - absolut tot ceea ce ai scris i se potriveste - incepand de la sporturi (inot, ski, snowboard, hockey, soccer, footbal american), lego si terminand cu scoala unde nu vede nici un fel de explicatie in a face ceva in plus acasa atata timp cat el deja STIE
.Eu sper sa ii foloseasca asta mai incolo - dar pana ajungem mai incolo, o sa-mi scoata peri albi.
msl1 spune:
ML,
da fotbal si atletism era ceea ce oferea statu (aproape gratis) ca sporturi! intereseaza-te poate si acolo se ofera tot asa.
Ce zici tu ca 10 negri din 700 aici e exact invers 10 albi din 700 in toata scoala (sint alte natii totusi nu negri, e o amestecatura asiatico-indiano- si mai ce-o fi) si normal ca nu exista acea spalare pe creier tipic americana! solutia ar fi sa te muti aici
dar probabil nu se poate, deci cumva trebuie gasite alte preocupari, si explicat eventual cu imagini obiective ce se poate intimpla daca exagereaza(de exemplu cu bicicleta ce se poate intimpla daca cade si se loveste la cap de ex sau la coloana sau mai stiu eu si aratat imagini grafice asta o sa-l opreasca probabil sa mai fie "viteaz")
pt pregatit pt o viata mai "aspra" solutia ar fi sa ii trimiti in Ro o perioada si sa trebuiasca sa traiasca din salarul minim a unui parinte adica, restrictii peste restrictii si atunci ar vedea diferenta si ar aprecia viata care o au la fel si sotul tau.
kariguld spune:
da, da ce-mi place de voi ca sunteti optimiste. 
cred ca e specific baietilor sa fie asa. nu tuturor, dar celor mai multi. posed si eu una bucata "eu sunt cel mai cel". bine, acuma s-a mai domolit. dar pe la 8-9 ani am avut aceleasi probleme.
de mic a fost foarte receptiv si retinea usor foarte multe aspecte dintr-o carte cu imagini sau reviste. stia toate marcile de masini, cat prind la ora si alte detalii tehnice. cand a invatat sa citeasca cunostintele lui s-au acumulat rapid. la scoala, unii colegi il strigau Einstein. ia plaut mereu sa provoace oamenii mai mari la discutii, sa-i intrebe tot felul de lucruri si sa asculte povesti din tineretea lor.
sport a facut cam tot ce-a dorit tenis, inot, karate, handbal, fotbal (a renuntat ca acolo erau numai incompetenti care nu nimereau mingea niciodata
) a incercat polo, dansuri sportive, iara fotbal. acuma vrea sa fie bmx-er. nu stiti ce-i aia? cautati pe net.
ce-am facut eu/noi? multa activitate in aer liber vara iarna, nu conta. cativa ani am scos televizorul din casa. la Pc i-am dat voie abia pe la 6 ani, tot din motive obiective. rabdare si iara rabdare de fier, mereu si mereu discutat si raspuns la milioanele de intrebari pe care le avea chiar si cand era gata sa adoarma.
o, da si plangea, vb Marinei, facea adevarat spectacol cand ceva nu-i convenea sau vroia sa aiba dreptate. l-am lasat sa se manifeste, dar cand spuneam nu ramaneam pe pozitii indiferent de showul lacrimogen pe care il prezenta.
la scoala invata bine, cand ne-am mutat in Germania ia impresionat pe cei de aici cu cate cunostinte are. chiar le-a spus la scoala ca el vrea direct in clasa 8a
cu timpul s-a mai domolit, i-au mai trecut aerele de superior si "cel mai cel". cand ne-am mutat aici a inceput sa aiba mesaje de ura ptr turci. nu dure, dar destul cat sa ma socheze cand le auzeam. l-am intrebat de unde aude el vorbele lea urate. de la colegii de la scoala. chiar daca am vorbit la scoala cu profesorul, totusi a durat ceva pana ia trecut. mereu aveam discutii, veneam cu exemple de viata concrete, ii explicam tot timpul ce si cum ca sa inteleaga ca noi nu suntem cu nimik mai diferiti de alte natii. si ca fiecare om are dreptul as traiasca unde doreste, si ca noi nu suntem responsabili de faptele pe care alti le fac in casele lor. ca fiecare natie are propriile traditii si modalitati de viata si ca nimeni nu se poate considera superior altuia. ca el este destept intr-un anume domeniu, dar turkul ala de care rade poate sa fie destept in alt domeniu. si uite asa fiecare natie se completeaza una pe alta.
mie mi-a placut mai mult as fie asa decat sa fie moale si tacut, introvertit. de aceea am permis anumite manifestari sa le aibe. l-am incurajat acolo unde am vazut ca are potential. aspectele urate (ca ura pe turci) nu le-am taiat abrupt ci incet incet i-am aratat ca fiecare om are un loc sub soare, oricat de urat sau neplacut ar fi modul lui de viata.
hai ca v-am spus destule. aveti rabdare, va trece si perioada asta si vor veni altele. cred ca e bine sa aiba incredere insine, sa-i fie alimentata constructiv aceasta incredere. si realist desigur.
Marina spune:
Ma bucur sincer ca nu sunt singura:)
Tot sincer eu nu am neaparat o problema cu eu sunt cel mai cel ( poate pentru ca am fost crescuta in cultul asta, eu pot orice), de fapt imi educ copiii in genul asta , pot orice isi doresc si depun efort pentru. Problema mea cu fi'miu e strict legata de faptul ca isi asuma mult prea multe riscuri . Am zambit la faza cu cazutul de pe bicicleta si explicatul consecintelor. Fi'miu nu poate merge pe bicicleta normal , o calareste in toate directiile asa ca intr-un raid i-a scapt bicicleta, el a cazut si i-a picat bicicleta in cap. A avut o super rana , semn o sa-i ramana pe viatza dar a doua zi bandajat si vai de capul lui primul lucru s-a apucat de alergat cu bicicleta.
Miriluta spune:
Era un film facut de Michael Moore - Fahrenheit 9/11. Acolo arata o mama a unui soldat american care spunea plina de mandrie cum fiul ei cel viteaz s-a dus in Irak sa ii omoare pe teroristii nenoriciti care vor sa distruga Statele Unite ale Civilizatiei. Si isi apara plina de ardoare crezul si il lauda pe Bush si politica lui dreapta. Dupa cateva luni o aratau urland de durere in fata Casei Albe dupa ce fiul ei fusese ucis in Irak. Si se vaita zbierand ce proasta a putut sa fie sa creada un asemenea Bullshit si sa creada ca cea mai mare amenintare oentru ea si familia ei o reprezinta niste amarati din Irak. M-a impresionat puternic pentru ca a realizat minciuna abia dupa ce fiul ei a platit cu viata.
Referitor la supraevaluarea propriilor forte...am si eu un exemplar acasa. Miruna are 9 ani si e buna la scoala. Se descurca bine cu cifrele si ii place matematica. Se lauda insa peste tot ca ea e atat de buna (si crede-ma - nu e atat de buna cum crede ea) incat ai zice ca e gata de olimpiada mondiala. Si cu engleza la fel...e ceva mai buna decat majoritatea colegilor, dar pana la a vorbi foarte bine - mai are drum lung. Povesteste insa tuturor ca ea vorbeste fluent 3 limbi. Exerseaza numai daca ii spun eu pentru ca altfel ea deja stie tot si pentru ea e totul foarte usor. Eu o tin din scurt, o laud cand reuseste ceva insa nu ezit sa ii amintesc ca mai are mult de lucru.
kariguld spune:
Marina, feciorul meu avea aceasi pasinue cu mersul pe bicicleta. are doua semne unul pe frunte de la un cucui zdravan si unul pe pleoapa. cel de pe pleoapa la primit cand a aterizat cu bicicleta intr-un gard viu care avea si sarma ghimpata. milimetric a lipsit sa nu-si scoata ochiul. apoi s-a mai temperat.
insa na scapat de pasiunea ptr viteza. cateodata cand calatorim cu masina, ne spune cum va conduce el cand va avea permis, cu 180-200km h. 
"tati e mereu fraierul autostrazi, toti il depasesc"
sau imi spune cum ma va duce pe mine la cumparaturi cu 120 km h.
andacos spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui michelle-usa aaa...mai are o expresie care ma exaspereaza:"Mami, tu nu ai cum sa intelegi de ce fac eu asa...simt asa....ca sunt american iar tu esti valceanca" michelle |
Vaai Michelle
ce scump este!!!!!!Si al meu a visat si viseaza inca ce bogat va fi el,ce masina va avea el,ce va face el cu banii,el isi va deschide propria firma
si va face banii sa-i intorca cu lopata!Dana
www.dropshots.com/andacos#" target="_blank">handarbeit
buflea spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui Marina Ma bucur sincer ca nu sunt singura:) Tot sincer eu nu am neaparat o problema cu eu sunt cel mai cel ( poate pentru ca am fost crescuta in cultul asta, eu pot orice), de fapt imi educ copiii in genul asta , pot orice isi doresc si depun efort pentru. Problema mea cu fi'miu e strict legata de faptul ca isi asuma mult prea multe riscuri . Am zambit la faza cu cazutul de pe bicicleta si explicatul consecintelor. Fi'miu nu poate merge pe bicicleta normal , o calareste in toate directiile ... |
Hahaha - mor de ras. Stiu ce spui - al meu merge pe bicicleta ba intr-un picior, ba cu ambele picioare pe ghidon, ba a incercat sa se suie cu picioarele si pe sha, in mers fireste ...
Acum iarna, la snowboard, se duce numai prin locurile unde poate sa sara, sunt trambuline speciale (de sinucigasi dupa mine) - ei bine,
acolo vrea ...
Toata vara a miorlait ca vrea skateboard - nu din ala de viteza, din ala de sarit ... nu i-am luat inca ca s-a opus barbatul. Eu sa fiu sincera, il mai las, imi place pe undeva ca e aventuros si ca incearca, vad in el un barbat adevarat care nu se sperie cu una cu doua - sigur, asta iarna si-a spart nasul la sanius ca a intrat cu sania intr-o banca ..dar in fine, ce sa spun, shit happens.
Pe mine ma deranjeaza siguranta cu care spune prostii - nu stie raspunsul la o intrebare, dar ridica mana si spune o tampenie cu atata siguranta ca iti vine sa te duci pe google sa cauti daca nu cumva are dreptate. Si repeta convingator "No, mama, for real, I know this ..." Va dati seama cum spune minciunile ... odata m-am certat cu barbatul ca el il credea si eu nu.
Mie mi-e teama sa nu-l scap din mana - o sa-i dau libertate daca invata si se indreapta fara ezitare spre o profesie. Este singura mea conditie - cred / sper ca pot sa trec si peste pantaloni in vine, cercei in ureche, tatuaje, creasta in cap atat timp cat invata bine si e serios la scoala.
Si daca zice lumea ca trece, ma simt si mai bine ...
buflea spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui andacos Si al meu a visat si viseaza inca ce bogat va fi el,ce masina va avea el,ce va face el cu banii,el isi va deschide propria firma si va face banii sa-i intorca cu lopata! |
Interesant - al meu nu pomeneste nimic despre bani, nici ca vrea sa fie bogat. Cred ca nu are sentimentul saraciei ...deocamdata cand va fi mare vrea sa se faca pilot in air force ...de ce pilot ? Ca sa zboare si sa conduca un avion ...