Copil prea increzator in propriile forte???

Baiatul are 8 ani, incearca fara prea mari sorti de izbanda sa se faca auzit fie in clasa, intre adulti sau in familie (aici ar mai fi cateva lucruri de spus, incerc pe maine). De fapt, cu durere imi aminteste de propria copilarie in care vocea-mi prea slaba si nesigura cu greu era luata in seama de colegi.

Pe de alta parte, mi se pare extrem de... nerealist?... nici nu stiu cum sa-l caracterizez, aduce uneori cu un copil de 3-4 ani care se lauda (acasa) ca este foarte "bun" la fotbal, basketball, karate si mai stiu eu ce, cand, de fapt, este un baietel cu rezultate obisnuite care nu practica nici unul dintre sporturile de mai sus. Interesant este ca nu l-am auzit laudandu-se cu rezultatele obtinute la matematica sau citit, inot, jocuri de memorie si construit tot felul de jucarici (nu este vreun geniu, dar se descurca destul de bine).
La fel, este fascinat de arme, armata, "nenorocitii" de arabi si "vitejii" de americani, muzica country cu "Girl shake it for me", ATVuri, hummere si alte machoisme locale. Si aici... exceleaza . Plus ca este sigur ca va avea bani cand va creste, ce masina va dori, va merge la razboi si le va arata el ce si cum alora care nu-i iubesc pe americani.
Eh, imi dau seama ca pe majoritatea le aduce de la scoala si, desi ii spun ce cred eu despre razbel & Co., nu-mi vine sa-i tai si macaroana cu sporturile.
Acum, am citit de curand un articol despre adolescentii americani si self-esteemul- multora dintre ei -gigantic fata de cel al japonezilor de ex. si ce rezultate au la scoala, cum fac fata frustrarilor din viata de mai tarziu, cat sunt de diferiti ca parere de sine fata de generatiile anterioare de americani, etc. si nu vreau sa ma trezesc in casa cu o astfel de podoaba care sa plezneasca precum un balon de sapun la prima deceptie.

Revenind la inceputul mesajului ma intreb ce se intampla cu el, daca este o perioada trecatoare/normala si ce/cat sa-i spun ca sa-l temperez sau, dupa caz, incurajez?

P.S. Sa stiti ca ma mananca rau si lipsa lui de empatie fata de alte natii, pare a fi hipnotizat de "all american"

olympia spune:

Lorena, eu cred ca vrea doar sa fie acceptat de grupul de prieteni si de aceea sustine cat poate valorile acestora. Se fac la scoala sporturile de care pomeneste chiar daca el nu le practica? Poate se joaca ei in pauza pe terenul de baschet si el chiar si-ar dori sa joace si serios. La fel si cu celelalte. Nu cere direct sa fie inscris ci zice "nici nu stiti voi ce bun sunt(as fi) eu la asta"

ralcat spune:

Poate e felul lui de a lupta cu lipsa de a fi auzit intre ceilalti. Si daca glasuieste grozavenii mai mult sau mai putin adevarate, crede ca cei care il ignora se vor opri din zumzet si-l vor asculta. Posibil sa fie un mecanism subconstient care sa-l faca sa caute aprobarea celor care-l inconjoara ignorandu-l ?
Cat despre teama ta, mi se pare indreptatita dar tot tu ai "armele" cu care sa lupti impotriva unei astfel de situatii, daca inteleg bine este baiatul tau cel pe care-l descrii.
Din pacate, lumea are mereu tentatia sa uite uratzeniile razboaielor si sa vada doar eroismul si fatzada si uite asa iar se repeta si se repeta. Iar la copii prinde enorm de bine povestea cu "ma duc si le arat eu cine e sefu si ce viteaz sunt" ... pacat ca nu sunt mamele la putere (oficial) ca sincer cred ca am avea o lume mai linistita.


Eu

coracora spune:

N-ar strica sa-l inscrii la un club ca sa ajunga sa practice cu adevarat sporturile cu pricina; cu ocazia asta va avea parte si de un binevenit reality-check. Unde nu mai pui ca va socializa cu tot felul de copii si astfel va ajunge sa inteleaga si ceea ce ne leaga de ceilalti, nu numai ceea ce ne desparte (culoarea pielii, nationalitatea, samd). Cu cat isi diversifica interesele si ocupatiile, cu atat mai bine. Iar tu ghideaza-l in slalomul asta printre ideile neproductive, mai tarziu iti va fi recunoscator.

msl1 spune:

Ml,
este influentat de mediu; daca ai sta aici unde stau eu (ca) intre 80% alte natii decit americani nu ai auzi deloc "all american" si nici bazaconiile cu razboiu si alte minuni! e clar zona; aici nu e moda nici cu atv-uri hummere si nici muzica country...
cred ca ar fi benefic sa se concentreze pe un sport de performanta daca se poate ca sa nu aibe timp sa se gindeasca la asemenea minuni, ca de scos din mediu banuiesc ca nu se poate...

Aqai spune:

De cand am venit in Canada am vazut si eu o schimbare la baietelul meu mai mare. Minte in ceea ce priveste capabilitatile/ performantele lui si asta cred ca are 2 cauze:

1. Acceptarea/ integrarea in grup
2. Lauda excesiva din toate partile. Am observat ca pt fiecare lucru firesc un copil e asaltat cu great job, well done, u did great si atunci e normal ma gandesc eu, sa li se para ca sunt grozavi. Si daca e grozav, care e distanta de la a visa ca ai dat 100 de goluri pana la a le da? Infima fiindca e atat de grozav incat ar putea s-o faca oricand. Si uite cum se materializeaza cele 100 de goluri... Copiii au o imaginatie bogata si din pacate din atata lauda dispare drumul de la potential la realizare.

Solutie nu am ca la asta ma muncesc si eu acum :D. Deocamdata ma simt bine ca am identificat (sper eu bine) la ce trebuie sa lucrez, si anue partea de efort depus si pastrarea individualitTII (adica sa nu tii cu orice prt sa fii ca grupul). Sper sa imi vina zilele astea si ideea magica de "cum".

marius spune:

Ah... varsta. Si va mai tine pana pe la 15-16 ani cu modificarile de interes de rigoare. Este Ok! Subscriu ideii de a face sport(dar sa-i placa). Nu de alta dar sportul disciplineaza dincolo de consumarea energiei naturale. Plus permite canalizarea energiei, interesului, dezvolta competitivitatea, fair play-ul... sunt o gramada de avantaje.
Chestia cu razboiul, "I'm sorry about..." - presupun ca este un efect al informatiei vehiculate in societate. Sport - si nu mai ai timp de plictiseli.

www.romleas.ro/Rosia%20Montana/" target="_blank">Ce nu stiu romanii despre aurul lor!

Eu pur si simplu / Pagina legislativa

Victoria_mami spune:

ML, nu am sfaturi, din pacate. Vroiam doar sa spun ca m-a infiorat ce am citit; e clar timpul sa intervii, macar in ce priveste dispretul fata de alte natii. Restul sunt... aberatii de copil, care pot fi usor 'reparate' (nu gasesc alt cuvant, scuze), cum s-a sugerat, inscrie-l la sporturile respective, for a reality check. Desi e foarte micut, eu as zice sa iei un film despre razboi (mai usurel) si sa-i arati partile rele ale razboiului, sa-i arati ce se inatampla de fapt, intr-un razboi. Sa vada pierderile de vieti, saracia, foamea, toate ororile unui razboi. Asta e ideea mea. As face? Da! Eu mai zilele trecute ma uitam la un pic din "Tears of the Sun" si i-am explicat Victoriei (3 ani jumate) ce inseamna un razboi. Nu i-am spus de moarte (inca nu stie nimic despre subiect), doar i-am spus ca oamenii sunt raniti, oamenii nu au ce manca, oamenii vor libertate, etc... si ca in timp ce soldatii 'se joaca' de-a razboiul, civilii sufera.

_
Mami si Daddy lupta impotriva leucemiei, impreuna cu Printesa Victoria Isabella 22.05.2008

VICTORIA


www.facebook.com/pages/Acute-Lymphoblastic-Leukemia/178051842277685" target="_blank">Acute Lymphoblastic Leukemia

Victoria_mami spune:

Marius, daaaaaaaaa, e clar societatea. Dar aici intervin parintii sa-l lamureasca, sa-i explice! ML si restul fetelor din US, sa nu imi sariti in cap, dar se stie ca americanii au impresia ca ei sunt cei-mai-cei, de la un homeless pana la presedinte toti au impresia ca popor mai grozav decat cel american nu exista. ML, tu i-ai explicat copilului ca el nu e, de fapt, "all american"??? In Canada nu vezi/auzi asa ceva. Aici sunt atatea natii, ca si in state de fapt, diferenta e de perceptie a societatii. Stii proverbul african "It takes a village to raise a child!'.

_
Mami si Daddy lupta impotriva leucemiei, impreuna cu Printesa Victoria Isabella 22.05.2008

VICTORIA


www.facebook.com/pages/Acute-Lymphoblastic-Leukemia/178051842277685" target="_blank">Acute Lymphoblastic Leukemia

Marina spune:

si eu am un exemplar acasa. dar in genul celui expus de titlu. fie'miu este un copil extrem de talentat la orice sport, care prinde extrem de usor si exceleaza in ceea ce face. Adica la 7 ani innoata foarte bine, skiaza bine, joaca tenis bine, i-au trebuit 3-4 ore sa se poata tine pe snowboard si tot cam atatea pe surf, a mai incercat fotbal si s-a descurcat si acolo. Toti antrenorii il lauda si pe buna dreptate. Drept care acum da in partea cealalta se crede profesionist si nu mai constientizeaza riscurile la care se expune. adica i se pare ca innoata in mare la fel de bine ca in piscina, l-am scapat la munte pe o pista complicata efectiv s-a certat cu noi cu mainile in sold si si-a dat drumul. Am imbatranit 10 ani cu ocazia asta si inca multumesc lui dumnezeu ca nu era o pista neagra ca nu cred ca conta prea mult pentru el.
La scoala la fel, e baiat destept si ajutat si de nivelul scazut al scolii exceleaza si e un mic star. La lego a ajuns deja sa faca toate chestiile complexe de pe la 16 ani si oricum se crede cel mai mare constructor de lego de pe pamant si tot asa.
Nu fabuleaza pe ceva ce nu face dar in schimb crede ca orice face e cel mai tare din lume . Si e cel mai frumos si cel mai destept.
Drept e ca taica'su e pe acelasi calapod, la sport exceleaza la orice, la scoala si in profesia lui s-a descurcat spre foarte bine si in general nu pot nu exista pentru el. Oricum ambii mizeaza totul pe talent asa ca munca depusa pentru orice este minimala. Al meu ficior de exemplu daca se descurca si are numai foarte bine nu considera necesar sa citeasca un rand in plus sau sa faca o problema in plus. la innot la fel stie sa innoate ce ii mai trebuie sa faca bazine de antrenament .

Nu am nici cea mai vaga idee cum il temperez. Incerc mereu sa-l tin din scurt, numai ca asta merge strict cat sunt eu de fatza, in rest nervi sa aiba cei cu care interactioneaza. la un moment dat l-am carat pe la psiholog ca pornise o intifada impotriva educatoarei la gradinitza...recomandarea a fost atentie multa, implicare in activitatile lui din astea. Incercam dar cat lego sa fac si eu.

ML spune:

Intai nu stiu daca reusesc sa termin, astept copii sa vina de la scoala.
Dar multumiri tuturor de randurile scrise!

Da, stiu ca tanjeste dupa sporturi, dar asa plange mai mereu si dupa DSI, pusca , ATV, laptop, cutite, IPod si continuati voi lista (uite, chiar acum cand scriu, trece un vecin pe drum cu o pusca-n mana, cu vesta portocalie si pantaloni de camuflaj in cautare de ... veverite. Se duce la un alt vecin care l-a rugat sa-i rareasca populatia de pe mosie. Da, veveritele se pot manca. Cu mamaliga, pohta buna sa aveti !).
Mergem cu amandoi la inot vara, altceva nu am reusit pana acum. Cred ca l-ar ajuta anumite sporturi, pe de alta parte, la cat de scumpe sunt clasele, cinic spus, parca as da banii pe mancare organica (biologica) asa cum facem acum, sa fie sanatosi si ei si noi...
Dar retin ideea (), poate reusim sa ne mutam intr-un orasel universitar din apropiere si vor fi altele posibilitatile.

Cultul armelor..., caut filme pe intelesul lui, pe moment este impresionat, apoi uita si o ia de la capat. Am vazut de curand cateva episoade din Human Planet (BBC) asa ca profit de ocazie sa-i arat ce inseamna sa fii cu adevarat curajos, nu sa-ti iei o puscoace cu alice si sa omori din plictis pasarele :(.
Apoi la scoala, sunt adusi in vizita parinti soldati de-ai copiilor si le impoaie capul cu cate si mai cate, din pacate, "uitand" sa spuna si cati copii ca ei/civili nevinovati mor in razboaie. Sotul, american, desi impotriva razboaielor (cred eu din alte motive decat ale mele), imi spune sa-mi tin gura si sa nu le spal creierul copiilor ca nu-i "politic" si-i vor considera lipsiti de patriotism.
Cand, la scoala, le povestesc in fiecare an despre Pearl Harbor, din nou, omit grozaveniile de la Hirosima. Si uite asa copilu' meu baiat (caci fata-i muuult mai sensibila) vine spalat pe creier si gata sa le arate el japonezilor (si pe langa, barbatu' maraie si el ceva printre dinti cand aude de japonezi si Pearl Harbor...)

ma intorc..