Atitudinea pozitiva

Selene_Bunny spune:

kari, mi-a placut mesajul tau! Un gand bun si de la noi, sanatate, atat cat se poate, daca spui ca e o problema mai nasoala. Dar te imbratisez.



Blogul meu - de la noi, pentru ei!

Bazar general - fiecare implicare conteaza!

Lucrusoare de vanzare...

Aqai spune:

Doamnelor, din cate am mai cititi ce s-a scris am vazut o multime de situatii pozitive/ negative si mai putin atitudinea. Sau asa percep eu... :(

Mi-a placut mult povestea cu viscolul noaptea. Asa cum a fost povestit, e un exemplu de a reactiona adevcat situatiei.

Multa vreme eu am reactionat negativ la schimbari. Nu era ceva constient, pur si simplu cred ca eram atat de nesigura pe mine incat orice schimbare a contextului ma dadea peste cap in mod inexplicabil. Nu ma plangeam de situatie sau sa am o atitudine negativa fata de schimbare, ci doar schimbarea imi consuma atat de mult din "resursele interioare" incat imi scadea randamentul in invatare, adaptare, socializare.... etc.

Imi aduc aminte ca mutandu-ma in alt oras + multe schimbari dificile la nivel personal incepusem sa am atacuri de panica si cosmaruri de nu mai dormeam noaptea. Ma plictisisem de cat de rau imi era :)). Si am inceput sa lucrez. Noapte de noapte ma concentram inainte de a adormi sa gandesc numai lucruri dragute si fluffy. Timp de cel putin o ora, sa fiu eu sigura ca mi-au acaparat creierul si ca o sa le voi visa. In timp, am scapat de cosmaruri. Am invatat sa recunosc inceputul unui atac de panica si sa il blochez inainte de a se declansa.

Eram atat de cuprinsa de "precaritatea materiala" incat simpla vedere a unui batran sau copil cersind ma darama. Nu ma puteam opri din plans daca nu aveam ceva sa le dau i-as fi luat pe toti acasa, ma simteam vinovata de toate relele din lume.

Asa incat am incetat sa ma uit in stanga si in dreapta pe strada. M-am hotarat sa folosesc timpul in care eram "outside" doar pentru ce aveam de facut. daca trebuia sa merg pe jos, sa merg pe jos si sa ma concentrez asupra mersului pe jos. Am schimbat serviciul, am cautat in permanenta sa am serviciul potrivit nevoilor mele financiare si personale.

Recunosc ca nu e usor. Nu e o atutudine care sa vina de la sine. Nu poti sa iei o pauza de la a fi hotarat si a face "the right thing" ca sa duci o viata care sa te multumeasca interior. Nu o sa mai dezvolt, dar cand m-am oprit din "lupta" s-a intamplat dezastrul. Inca mai curat dupa cataclismul :D personal si inca o sa mai curat ani de zile. Am fost ata de jos incat era sa renunt total de vreo 2-3 ori si sa imi iau lumea in cap. Dar asta nu ar fi rezolvat nimic.... ar fi ranit doar si mai multi oameni. asa ca mergem mai departe, fiindca nu e de ales. si daca tot merg mai departe, macar s-o fac in asa fel incat sa merite si pentru mine si pentru cei de langa mine.

mihaela_s spune:

In exemplele mele am descris situatia, apoi gandirea pozitiva si cea negativa vis-a-vis de acea situatie. Ca daca gandeam numai negativ, stateam acasa. Erau si atunci cateva chestii pozitive: stateam cu copiii, cresteau sub ochii mei in acesti 3 ani. Dar partile negative erau mai multe.

Eu consider ca atitudinea pozitiva(cel putin eu asa pot sa imi "invoc" atitudinea pozitiva) vine tocmai din cum privesti situatia. Vezi frigiderul pe jumatate gol sau pe jumatate plin .

Nu pot sa spun ca sunt zen, dar de cate ori imi venea(si inca imi vine) sa las balta toate(si crede-ma ca s-a intamplat de destule ori) le iau din nou punctual si repet lucrurile pozitive din toate. Si merg mai departe.

ladyJ spune:

Nu e mare filozofie,Selene, e clar ca inca nu ai reusit sa treci de pragul ala care te tine in nemultumire si nefericire. Eu nu mai insist, ti-am zis, ca nu pot sa te iau cu forta.

Uite, citesc ce scriu fetele, sunt adevarate lectii de viata, atat de optimiste si de profunde incat devin sutul ala de care e nevoie sa mergi inainte. Scoate postarile la imprimanta si pune-le undeva unde sa le vezi de cateva ori pe zi.

Selene_Bunny spune:

Nu cred ca suntem pe aceeasi lungime de unda... Cand e vorba de aprofundat o chestie, daca tot ai tinut sa ma tragi de maneca, te retragi... Ma gandeam ca virgula chiar ai observat niste aspecte care mie imi scapa... Acu' ce sa mai zic?

Whatever...



Blogul meu - de la noi, pentru ei!

Bazar general - fiecare implicare conteaza!

Lucrusoare de vanzare...

Aqai spune:

Da Mihaela, asa e, ar fi trebuit sa mentionez specific si exemplul tau.

si sper ca am inteles bine si din mesajul tau, ca atitudinea pozitia cere munca si alegeri.

ladyJ spune:

Da, da, ma retrag, e vina mea, desigur.

Au fost rauri de sfaturi pentru tine, sfaturi excelente. Obisnuiesti sa raspunzi la toate sfaturile cu : da, stiu, am facut, nu functioneaza.
Eu iti zic sa mergi la Cluj sa stai de vorba cu specialistii de la scoala mamelor, tu imi zici ca nu vrei sa afle nu stiu cine de problemele tale.
Daca mai zic ceva, zici ca te trag de maneca si iti tot pun intrebari despre ´´aceiasi chestie´´.
Deci nu mai zic nimic.
Da, whatever daca asa consideri..

mihaela_s spune:

Asa e Aqai. Si mai e sa nu te uiti inapoi dupa ce ai ales, sa nu te gandesti "ce ar fi fost daca"...

mihaela_s spune:

Dar apoi mai sunt si situatii pe care ti le da viata, la care nu alegi nimic. Gen accidente.

Am fost in situatia asta anul trecut, exact acum un an. Sotul a avut un accident, eram in concediu. A avut noroc, putea muri pe loc. Sau putea sa fie caz de cheag pe creier, operatie, etc. Dar a fost noroc. Chior.

Atunci mi-am vazut viata in palma, fara el. Am preluat eu hatzurile si zile intregi imi imaginam cum ar fi fost extrema rea. Ce as fi facut. Zile in sir doar eu cu fetele, fara el, fara sa stim cu siguranta ce ne aduce viitorul. Acolo m-au napadit toate negativismele, dar fiindca totul a evoluat bine, mi-am revenit.

A fost cumplit, la mii de km de casa, intr-o tara cu o limba total necunoscuta si coloac peste pupaza, am descoperit ca asigurarea de care stia sotul ca exista(intra cica in asigurarea de casa, el asa stia si nu a mai verificat) nu era. Au fost si niste bani pierduti, dar nimic nu a mai contat.

Atitudinea pozitiva in acea situatie a fost ca nu puteam sa ma las coplesita in fata copiilor. Ele nu trebuiau sa stie starea mea, le-am protejat cat am putut, aratandu-le numai lucrurile pozitive, increderea si speranta. Desi disperarea urla din mine zile la rand, pana am stiut ca e in afara de orice pericol.

Insa in situatii mai cumplite decat asta nu am fost...

Happy_in_TO spune:

Acum citiva ani am iesit la lunch cu o prietena si ea mamica singura. Si am vorbit de una, de alta, de viata de mama singura.

Si m-a intrebat cum de sint asa de pozitiva mereu. "Nu ti s-a acrit sa te duci la aprovizionare singura? Sa tragi singura de plase fara sa ai un barbat care sa te ajute?"
Am ramas suprprinsa pentru ca aspectul asta din viata mea nu era subiectul frustrarii mele :) Chiar imi place sa merg la market sa fac cumparaturile de alimente. I-am raspuns ca nu mi se pare frustrant deloc, eu chiar ma bucur ca pot face asta! Ca pot alege mincare sanatoasa pentru mine si fetele mele, ca sint sanatoasa fizic ca sa pot merge sa fac cumparaturile, ca pot sa platesc pentru cumparaturi, ca le pot cara... Deci unde eu veneam numai plusuri ea vedea frustrare si lipsa.

Eu imi cresc fetele singura, absolut singura (prin asta intelegindu-se fara nici un fel de ajutor din partea nimanui)de vreo 8 ani. Mi-am reluat viata cu ele in brate de cind aveau 4 ani si 2 ani, cu $60 in buzunar. Atunci mi s-a schimbat viata. Am ales sa vad numai pozitivul in viata mea. Si am avut numai rezultate pozitive.

Sint fericita, echilibrata si am asa o pofta de viata de zile mari!