Atractia sexuala in cuplu

cristoiu spune:

M-am lungit ca o zi de post, dar uitasem sa mai spun ceva de Cristina. Nu cracii aia lungi ti-au luat tie mintile, doar privirile. Dar dUpa aceea tu ai construit o relatie cu ea. V-ati "Imprietenit", ea s-a destainuit si apoi tu ai idealizat reactia ei Nobila de a te refuza asa elegant. Hai sa iti fac eu praf iluzia asta. Esti un fraier. Cristina s-a lasat antrenata in mod foarte constient in jocul seductiei. I-a facut placere sa te seduca, sa se lase admirata, sa te aduca pina la momentul in care ai cedat. Ea a stiut in fiecare clipa ce simti si ti-a intretinut focul. O femeie stie. Dar probabil ca nu a intentionat niciodata mai mult, ea nu te-a imaginat in dormitor pe perete si cind tu ai facut pasul, a trebuit sa puna punct. Deci nu o mai idealiza atit. Daca avea cu adevarat eleganta pe care i-o atribui nu s-ar fi jucat asa ca pisica cu soarecele.

Sau poate ma insel si era doar tuta si complet oblivious. Dar sincer, nu cred.

ocebine spune:

A dracu' Cristina asta...cred ca ar trebui sa-i dea sotiei niste lectii de aruncat priviri si mai ales, trebuie alertat sotul ei.

cristoiu spune:

Poate nu m-am exprimat bine. El are imaginea Cristinei cea inocenta, slaba si Nefericita, care are nevoie sa fie protejata. Si el se simte dator si in masura sa o protejeze, sa fie fat fruMos caRe maninca foc. E o stategie clasica a femeii, come on ...

Ce i-ai spune sotului? Vezi ca nevasta-ta se bucura de atentia altor masculi? Poate doar ca sa ii creasca aluia self-esteemul, ce podoaba are el pe perete, sic sa moara ofticosii

ocebine spune:

Nu te-ai exprimat deloc bine. Imaginea este in capul lui. Punct. Inventie proprie.

alexia_21 spune:

Stau si ma scarpin in cap sa vad de ce se exataziaza doamnele de felul in care scrie NoUserName. Mi se pare vulgar, lipsit de bun simt, lipsit de orice umbra de respect, dragoste sau afectiune fata de sotie si copil. Pe scurt, mi se pare o mare mirlanie.

nu e nimeni in extaz pe aici, asa ca lasa scarpinatul in cap.

NoUserName spune:

Nu va comentez opiniile, fiecare are dreptul sa gandeasca cum vrea. M-a intrebat cineva de ce nu divortez: pentru ca mi se pare o greseala careia nu pot sa-i apreciez urmarile. A recomanda divortul intr-o astfel de situatie e ca si cum ai incerca sa-l convingi pe un bolnav de cancer ca cel mai bun tratament e cianura de potasiu.

Povestea mea poate fi o cacialma, scrisa ca sa ma distrez pe tema asta. Nu mi-am propus sa va conving ca e adevarata. Cineva a facut o remarca acum cateva pagini ca "NuN spune o data. Cine se prinde, bine; cine nu, asta e". Poate ca e cea mai buna descriere a caracterului meu. La fel si cu povestea mea: cine a avut posibilitatea sa o inteleaga, bine. Cine nu , poate considera ca e un fake. Depinde chiar si de starea in care te afli ca sa intelegi ceva sau altceva din acelasi text. La fel si cu monalisa, in locul careia putea fi la fel de bine "carul cu boi" ai lui Grigorescu agatat pe peretele dinspre bucatarie. Multi n-ati inteles prin monalisa = "pictura de o valoare inestimabila, unica in lume, sub forma de tablou, prevazut cu agatatoare care serveste la agatatul intr-un cui, pe care milioane de oameni o stim si-i apreciem valoarea insa niciunul dintre noi n-are posibilitatea de a o cumpara" sau prin peretele dinspre dormitor localizarea unui perete intr-un spatiu cu 4 pereti. N-am avut talent la povestit sau la comentarii literare iar asta s-ar putea vedea din carnetul meu de note, la limba romana. Oricum nu-l mai am si n-as avea nimic de dovedit cu el. Oricat as incerca nu pot sa exprim in cuvinte expresia ochilor, timbrul vocii, sentimentul unei atingeri sau alte lucruri care se simt.

Ca e simpla povestea si n-are lucruri iesite din comun si care sa va faca sa exclamati "Vai! saracul!"? Numai eu stiu cum e cu adevarat pentru mine. Unii dinte voi poate se regasesc in anumite situatii pe care le-am prezentat eu, altii isi inchipuie situatia si exclama plini de indignare "ete-l si pe-asta ce se vaita!". Pana la urma, pentru mine viata mea e un roman intreg, poate chiar in mai multe volume. Pentru prieteni si cunoscuti e felul in care interactionez cu ei. Pentru restul lumii e pur si simplu liniuta dintre data nasterii si cea a decesului. E evident ca nu putem sti viata tuturor oamenilor de pe planeta, nici macar a celor cu care interactionam zi de zi. Inca citesc subiecte de prin 2008 si vad situatii pe care nu le-as fi putut banui: e pe la pagina 39 un caz al unei femei psiholog, casatorita, cu familie si copii, care vrea sa faca un copil cu... amantul. Le citesc ca sa incerc sa ma inteleg pe mine, nu ca sa arat cu degetul si sa spun "uite si la asta: e psiholog si na! ce probleme are. Pai ar trebui sa stie cum trebuie sa faca!". Am mai spus o data: cand iti vine randul, se schimba regulile.

Cat despre Cristina, eu sunt convins ca n-a facut-o intentionat. Cum nici eu nu mi-am dat seama pe parcurs, sunt de parere ca nici ea; sau ne-am gandit la lucruri diferite. Acum faptele sunt recente si le-am surprins in cuvinte in felul in care le-ati citit. Sa-mi spuna cineva ca daca as fi scris acum 12 ani despre mine si sotia mea n-ar fi fost cea mai frumoasa poveste de dragoste. Sau daca voi povesti acelasi lucru peste 10 ani o sa fie la fel. Expresia fetei (a se citi cu tz, ca sa nu mai las loc de interpretari) spune multe. Iar din pozele Cristinei accesibile publicului larg se vede. Intr-o poza poti sa vezi in detaliu un anume moment din timp cum niciodata n-ai putea sa-l vezi in realitate. M-am uitat indelung la ele, incercand sa imi dau seama ce m-a adus in situatia asta. Pentru mine reprezinta ceva; pentru voi e doar o bucata de carton 10 x 15 cm sau un fisier .jpg de 1 megabyte.

Va lipsesc prea multe detalii ca sa va faceti imaginea completa a vietii unui necunoscut. Si nu pot sa le dau chiar pe toate, pentru ca mi-ar trebui o viata. N-aveati de unde sa stiti ca atunci cand ne-am cunoscut n-aveam niciunul dintre noi averi, nici cat am tras impreuna si cat ne-am bucurat sau nu pentru fiecare realizare, nici cat ne-am intrebat daca noi vom putea avea vreodata copii, nici cum am trecut peste prima pierdere de sarcina. Si nu stiti nici cum ma simt eu cand ajung acasa si piticu' topaie: "a venit tati! a venit tati!". Pur si simplu nu pot transpune in cuvinte.

Iar cu Cristina as continua povestea. Pentru sufletul meu si al ei. Pentru a avea sentimentul ca am gasit ceea ce-mi lipseste. Pentru ca asa gandesc eu acum. Poate ca raspunsul la intrebarea "de ce" se afla ascuns prin mesajele mele anterioare si nici eu nu l-am inteles prea bine, dar voi le-ati citit deja o data (oare? chiar pe toate? chiar fiecare propozitie?) si deja stiti cum e mai bine. Si, de ce sa nu recunosc, cand vine vorba de viata altuia, ma regasesc perfect printre voi...

claucia spune:

NuN, te rog nu incepe sa te justifici. Nu are rost. Ai o poveste, o poveste reala de viata, scrisa frumos si sincer din inima. Cui nu-i place si ar fi vrut sa o imbraci in alta haina poate sa nu citeasca. Monalisa sa nu fie Monalisa, picioarele sa nu fie lungi, zambetul sa nu fie ispititor, caldura si afectiunea sa nu fie reale.

Nu as putea sa spun ceea ce vreau sa spun...insa un lucru ai observat si tu: totul este recent. Timpul va trece si va estompa din flacara, lucrurile se vor schimba si acasa, e in natura lucrurilor, poate este un vartej, poate este o furtuna acum in inima ta, cu ups and downs, dar traiesti. Esti viu si nu te poti incadra in tiparul obligatoriu. Nimeni nu poate.

Cu cat acumulam experienta unele lucruri fata de care eram vehementi odata isi pierd din obligativitate...altele nu se pot face pentru ca ne anuleaza pe noi ca persoana, ne pierdem identitatea.

Fiecare dintre noi suntem intr-un fel al nostru dar in schimare, schimbare lenta. Si daca la un moment in viata avem niste valori si le aparam cu viata...pe drum apar altele si se calmeaza primele...in fine, devenim mai intelegatori, nu toleranti, sau poate, dar intelegem pur si simplu lucrurile...nu poti face unele lucruri pentru ca te pierzi pe tine. Te transformi in altceva. Deja te-ai transformat.

Cine stie, poate acest tu + niste trasaturi este un NuN ok. Poate apreciat de sotie...paote gandurile se vor diminua si te vei intoarce zambitor cu inima catre prima doamna "buna" din viata ta , nu o zic peiorativ. Si un tumult sufletesc si atat..poate te vei ierta. Pentru ca suntem mult mai mult si mult mai complicati decat speram sa fim Poate ca vei sta, mai mult ca sigur langa sotie, si ea se va descoperi la un moment dat ca femeie...din nou. Si te va vrea langa ea, si-ti va oferi si zambetul, si caldura, si afectiunea, si atentia pe care le vrei. Si vei vedea ce bine arata, ce-o sclipesc ochii, ce frumos zambeste, ce leoaica este in pat :), ce picioare lungi are...si ca e a ta. :)

Oricum trairile tale au starnit prima oara aici pe forum un val de simpatie. Alaturi de antipatie. Dar este normal. Insa felul real in care ai pus pe "hartie" sentimentele omului necenzurat a placut.

violetan spune:

Ocebine, nu iti inteleg reactia violenta la adresa celor care "s-au extaziat" la scrierile lui NUN si care, dupa tine, intra automat in categoria blondelor carora le place sa fie fluierate pe strada. El e marlan, noi niste gaste mentally challenged sau stiu io ce naiba ai vrut tu sa exprimi acolo.
Mi se pare deplasata interventia ta si sa-ti spun de ce. NUN are talent la scris si asta e un dat. E tipul de scris contemporan transpus cateodata in filme gen Balanta sau Politist adjectiv sau altele asemenea care au priza la public si se umplu de premii dintr-un singur motiv: sunt sau suna incredibil de real, de apropiat, nu sunt metaforice, nu te clintesc prea mult intelectual samd, nu are rost sa intram in detalii. Faptul ca unele dintre noi am admirat stilul sau de scris nu inseamna ca suntem in extaz, nici ca suntem de acord cu trairile lui, nici ca vrem sa divorteze si sa se cupleze cu "Monalisa" (ciudat cum unii nu pricep figurile de stil si iau mot-a-mot...)nici ca ne place sa fim fluierate sau ca adoram adulterul etc etc etc. Asa cum ai exagerat tu asa exagerez eu acum.
OK?
Isabella, mai esti pe receptie? Ca vaz ca subiectul e ciopartit deja, dar nu ma mira, deja orice subiect care trece de pagina 5 fara (prea multe) offtopicuri sau de pagina 7 fara paruiala e rara avis...

Rufus spune:

E o teorie a ta proprie, sau s-a dovedit stiintific lucrul asta?

Rufus, Tora si iadele www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=80cd684043d64e6bf268f6&skin_id=701&utm_source=otm&utm_medium=email br / " target="_blank"> Retrospectiva 2008 www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=a1ed73f473ea25944e234a" target="_blank">Retrospectiva 2009 www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=d39f778033dd7597d12ac9&source=category&category_id=all" target="_blank">Retrospectiva 2010

ocebine spune:

Virsta, bat-o vina! Si mediul...
Lucrez in proportie de 95% cu barbati...majoritatea sint gentlemeni. Exista unul-doi care se manifesta asa.

Edit ca sa adaug: nu contest ca exista barbati care discuta asa...din punctul meu de vedere, sint imaturi, lipsiti de responsabilitate, cei care dau bir cu fugitii la prima greutate, cei care nu RESPECTA nimic in viata. Nu spun ca mergem orbi prin viata...toti remarcam frumosul (sint capabila sa remarc si o femeie frumoasa si sa o admir sincer la fel de bine cum pot admira si un barbat frumos) dar sa ma lansez in discutii despre "bunaciuni", este exclus. Tine de bun simt elementar.

---

>>>Continuare