Educatia copilului stil "Cuptorul lui Nastratin"
Raspunsuri - Pagina 4
Elle_seb spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui Fomalhauti Azi cea mica a adormit in carut. Cu capul intr-o parte (nu asa adorm toti copiii in carut?). Si vine o tipa drept spre mine si spune (mai vorbea si tare!): "Vedeti ca a adormit cu capul stramb!" Eu incerc sa o ocolesc cu carutul dar ea, nimic, se muta iar in fata carutului si mai si intinde mana spre el, sa "indrepte capul copilului", presupun. Am intors carutul cam 90 grade si i-am spus pe un ton care nu cred ca era prea frumos "Asa doarme ea." Apoi am ocolit-o dar tot a mai avut ceva de zis din spate "Vedeti sa nu..." N-am auzit mai departe. Ma enerveaza la culme toate aceste persoane care imi dau sfaturi pe strada. Mi se par deplasati; de ce as asculta de sfatul (necerut) al unui necunoscut?! Si cel mai tare ma enerveaza cei care incep sa discute cand plange copilul "Da' de ce plange?" Si tot ei isi dau raspunsuri. Pai sunt doua posibilitati: fie nici eu nu stiu de ce plange copilul dar atunci nu stiu cum ar "nimeri" un necunoscut de pe strada cauza reala, fie stiu de ce plange copilul dar nu pot remedia situatia pe moment. Dar unii nu se lasa.... Aaaa, o poveste cu astia care "nu se lasa". In urma cu ceva vreme ma duceam la piscina cu copilul in carut. Copilul spunea "apa" referindu-se la piscina. Asa ca i-am spus ca mergem la "apa". Pe drum mi s-a rupt carutul. L-am sunat pe sotul meu si am ramas pe strada. Copilul a inceput sa planga "apa, apa". O doamna s-a oprit si m-a intrebat daca nu am apa pentru copil. M-am gandit ca femeia este bine intentionata asa ca i-am explicat despre ce este vorba. Ea, nimic. "Doamna, daca vreti ii cumpar eu copilului o sticla de apa." I-am explicat din nou ca nu cere apa de baut. Tipa nimic. Se tot invartea in jurul meu si o tinea pe a ei, ca imi cumpara ea o sticla de apa daca nu am bani, ca uite, plange copilul de sete. Asta e, unii sunt ciudati rau. |
Aaa.. pai la sfaturile primite de la necunoscuti de pe strada cu fulare sau caciuli nu reactionez in nici un fel, mai exact trec mai departe si nici nu-i iau in seama.
Situatia este insa diferita cand ti se reproseaza de catre unii dintre membrii familiei ca rasfeti copiii. Desi sunt momente cand ii rasfat, si sunt momente cand sunt ferma cu ei, daca fac prostii, insa momentele alea cand ii cert nu se petrec de regula cu musafiri in casa, ci in privat.
Tanti Zavaidoc (apropos, ca nu te-am intrebat niciodata, de ce Tanti Zavaidoc?
), ce ma deranjeaza este ca respectiva persoana si-a facut deja un obicei din a ma taxa de fiecare data cand aude un cuvant de rasfat din gura mea adresat vreunuia dintre copii, prin anumite mimici ale fetei si prin dat ochii peste cap. Adica lucrurile nu mai sunt la nivel de "sfaturi" sau "opinii", eu le percep deja ca pe niste afronturi personale, si aici e de fapt buba. Sfaturile pot fi acceptate (in sensul de luate de bune) sau nu, atunci cand sunt solicitate. Si chiar cerand un sfat, solutia propusa poate sa-ti convina sau nu.
Cu exemplul cu apa, si mie mi s-a parut dintotdeauna stupid indemnul de a nu bea prea multa apa "ca faci broaste in burta" (de unde si ideea asta stupida?). Eu i-am lasat pe ai mei sa bea cata apa au vrut si cand au vrut, inclusiv in timpul mesei. Este clar ca daca organismul cere apa, nu poate decat sa-ti fie sete. Iar senzatia de sete este "ultimatumul" pe care organismul ti-l da, ca fenomenul de pierdere al apei din organism se petrece aproape in permanenta, daca nu bei si nu bei apa, ajungi intr-un anume punct de deshidratare si atunci apare senzatia de sete.
_
Tratament Anti-Cancer - 24 Brevete Medicale Internationale
35+ *** Mami de 
Sebi (25 Mai 2004) si 
Sofia (14 August 2008)
Elle_seb spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui freedelia Eu deja, dupa 3 copii si acum la al patrulea, nu mai am rabdare pentru sfaturile binevoitorilor. Nu vreau sa jignesc pe nimeni, dar cred ca romanul are un dar aparte sa moara de grija altuia. Inca de cand am ramas gravida cu al treilea copil am auzit comentarii ca ce atatia copii draga, ca la tigani, da ce-i mai trebuie inca unul, etc. Noroc ca sunt departe si majoritatea le aud prin parintii mei, nu direct de la sursa, ca era jale. asta vara insa, in Romania, cate nu mi-au auzit urechile. O MAI ALAPTEZI??? (avea doar 15 luni, nu 3-4 ani, sa ne intelegem). Ce o tot porti in port bebeul ala? Mai, dar o lasi sa se suie singura pe tobogan??? Plus ca nu sunt destul de imbracati, asta la ordinea zilei. acum, ca asteptam al patrulea copil, mi-a zis mama ca toti carora le-au spus acum, cand au vorbit de sarbatori, au zis aoleooo. M-am enervat cumplit, noroc ca mi-e rau si n-am avut energia sa ii zic ce sa le transmita din partea mea... Cand am avut primul copil, nu stiam nimic despre cum se cresc copiii, a venit total pe nepregatite si in cele 9 luni nu am stiut ce sa citesc mai repede. NU cunosteam oameni cu copii mici, prietenii mei nici vorba (aveam 24 de ani). Asa ca am ascultat exact ca Nastratin cu cuptorul, fiecare sfat. Nu il tine in brate ca se invata/ da-i supliment ca nu ai destul lapte/ nu dormi cu el/ incepe diversificare la 4 luni, ca e asa mare, nu se satura doar cu lapte. Cate si mai cate aberatii... Eram dezorientata, am ratat complet alaptatul, nu imi cunosteam copilul, nu intelegeam de ce plange, ceea ce ma frustra cumplit... Abia cand am inceput sa imi iau "soarta" in propriile maini si sa nu mai ascult la altii am inceput sa ma simt o mama din ce in ce mai capabila sa ia propriile decizii... Asa ca eu votez clar NU la ascultatul sfatuilor binevoitorilor... Delia, 9+ si mami de John (11 Martie 2004), Jodie (16 Martie 2006), Jane (2 Martie 2010)POZE |
Freedelia, pai nici eu nu mai am rabdare, am incredere in mine ca fac bine, in mare parte, ceea ce fac si am incredere in instinctele mele de mama. Mama de ex: ne-a facut educatie cu bataia si e de parere ca copilul mai trebuie "foit" din cand in cand, ca altfel nu te intelegi cu el. Cu cea mica se intelege foarte bine, ca este ca un ingeras, scumpa si delicata si o iubeste de nu ami poate, insa cu baiatul nu reuseste sa ajunga la un consens deloc, pentru ca lui fi-miu nici nu-i place de ea prea tare. Eu nu-i impartasesc parerea referitor la bataia asupra copilului, si chiar i-am si spus la un moment dat (si s-a si suparat pe mine) ca eu nu o sa-mi educ copiii cum a facut-o ea.
_
Tratament Anti-Cancer - 24 Brevete Medicale Internationale
35+ *** Mami de Sebi (25 Mai 2004) si Sofia (14 August 2008)
viviana spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui ladyJ Elle, dar daca ar avea copii ai lua sfatul in considerare? -------------------------------------------- ´´Primul om care a preferat sa injure decat sa dea cu piatra poate fi considerat inventatorul civilizatiei´´S.F. |
Am sa-ti raspund eu ca e o intrebare cu talc si mi-a placut.
Depinde pentru ce e dat sfatul. Si cum.
Daca e dat cu repros sau nu.
De cat suntem de atasati de persoana respectiva.
Depinde de starea noastra in momentul respectiv.
Dar...
Am fost ultima dintre prietenii mei care a facut copil. Credeti ca citeam eu ce si cum e cu copiii, ce nevoi au ei, etc? Nici vorba. Habar nu aveam cu ce sa mananca si nici nu ma interesa.
Si am tot observat: copii maraiti, obraznici, un baietel mi-a aruncat cu un dovlecel in cap, altul batea din picior, alta fetita mi-a pus sare in pantofi, nu vroiau sa adoarma, mazgaleau peretii!
Doamne, cate mai ziceam in mintea mea. Si ce de planuri de buna-crestere imi faceam pentru cand o veni vremea!
M-am abtinut sa dau vreun sfat. Nu era treaba mea + ca era ceva ce nu stiam.
Parerile mele s-au schimbat radical dupa ce a venit copilul.
In 95% din cazuri resping orice sfat venit de la o persoana fara copii.
In 85% din cazuri resping sfaturile venite indiferent de unde.
Daca privesti in sus si nu simti invidie, daca privesti in jos si nu simti dispret, atunci esti un om deosebit
vivi
ladyJ spune:
Viv,
E interesant cum se stabilesc prioritatile in a asculta , sau macar de a te gandi la un sfat primit.
In general, sfatosii fara copii au sanse minime sa fie luati in serios. In schimb, chiar daca nu ai copii dar lucrezi ca educatoare sau invatatoare, ai sanse foarte mari de a fi luata in seama.
Problema mai e si modul in care se dau aceste sfaturi, atitudinea superioara a cunostintelor Ellei o face pe aceasta sa-i respinga din start. Daca ar fi avut copii, in functie de comportamentul copiilor ar fi ales Elle daca sa asculte sau nu de prieteni.
Elle_seb spune:
Viviana, este exact ceea ce am vrut sa exprim si eu, dar m-au lasat cuvintele in pana. (deh... neuronu' de gravida...)
Pe vremea cand nu aveam copii, vedeam toate nazdravaniile acestora, ca pe dovezi de... poate cam mult spus "proasta-crestere", insa clar pe-acolo, imi pareau obraznici, mi se parea ca faceau lucruri pe care eu NICIODATA nu le-as fi permis copiilor mei. Imi faceam scenarii in cap cu ce frumos o sa-i educ ei si ce simplu o sa fie, si cum ai mei vor fi cei mai bine-crescuti si cum de mama cutare nu poate sa se impuna in fata copilului, etc, etc.
Bineinteles, lucrurile s-au schimbat semnificativ dupa ce am nascut si mai ales, cand copilul a mai crescut (daca vorbim de primul copil).
Deodata nu au mai contat atat de mult parerile pe care le aveam anterior, am inceput sa privesc cu alti ochi copiii din jurul meu, cu mai multa ingaduinta, cu mai multa duiosie. Nemaipunand la socoteala ca nu suportam efectiv ca cineva sa-mi critice copilul (cum nici acum nu pot sa accept asa ceva, imi sta efectiv ca un nod in gat).
Acum un an, cand inca era cu pampers cea mica: de ce e inca in pampers si nu face la olita, de ce inca bea cu biberonul, de ce aia, de ce ailalta...
Astept cu nerabdare ca "impricinatii" sa faca un copil. Am atatea sa le zic!!
LadyJ, ai intuit bine, este vorba de modul cum se pune problema, cel care ma deranjeaza cel mai tare. 
_
Tratament Anti-Cancer - 24 Brevete Medicale Internationale 35+ *** Mami de Sebi (25 Mai 2004) si Sofia (14 August 2008)
viviana spune:
Eu am tinut cont de parerile si de sfaturile educatoarei, invatatoarei, profesoarei, dirigintei etc.
Eh, aici nu a atarnat in balanta daca au sau nu copii ci faptul ca ele imi vedeau copilul asa cum eu niciodata nu as fi putut sa-l vad.
Am invatat foarte repede ca un copil se poarta altfel "scapat" de sub ochii mamei.
Am o prietena foarte buna (fara copii) care bineinteles ca mi-a dat atatea sfaturi si a facut voalat o gramada de critici pana m-a scos din sarite.
Ea vedea lucurile la suprafata si habar nu avea ce se intampla de fapt in spatele usilor inchise.
Eu nu mi-am certat si admonestat niciodata copila in public - si de aici a ramas cu impresia ca de fapt nu-i fac educatie.
Daca privesti in sus si nu simti invidie, daca privesti in jos si nu simti dispret, atunci esti un om deosebit
vivi
sanziana27 spune:
Aveam o colega anul trecut cu care faceam naveta, ei nu aveau copii si imi povestea ca nepotelul ei, de aceeasi varsta cu baietelul meu cel mic "o scoate din sarite...e obraznic....asta numai din vizite" Ce face? Pai iti dau un exemplu:am fost la ei in vizita si mi-a umplut cizmele cu monezi, fara sa-mi spuna si cand m-am incaltat iti dai seama ca m-am infuriat!