Nevoile mamei vs. nevoile copilului

pisigri spune:

Ok ruxi, dar cine decide ce inseamna "peste limita"?
Un bebelus nu moare daca este trecut pe formula pentru ca mama sa obtina independenta si sa il poata lasa cu bona/tata/pisica/bunica. Este acest unic motiv de intarcare moral? este corect fata de copil?
Dar da, stiu, nu este unicul motiv, de fapt mai exista o multime de motive...de fapt mama trebuie sa se intoarca la multinationala care se darima in absenta ei, mama trebuie sa aiba timp de manichiura si coafor pentru ca nu se poate afisa oricum la cinele de afaceri...etc, etc. Mama trebuie sa fie femeie in primul rind, indiferent de virsta bebelusului, pentru ca sotul si anturajul pun presiunea in directia asta...Stiu, niciodata - niciodata!!! nu e vorba de egoism si de incapacitatea de a accepta ca pentru o perioada ALTCINEVA este "buricul pamintului"...




http://scrisoaredelamosul.blogspot.com/

http://pisigri.blogspot.com/

Mami de Ilinca (5.03.2009)

novus spune:

Pisigri, in primul rand o pt subiectul deschis !!

Referitor la nevoile mamei eu pot spune cu mana pe inima ca mi le-am satisfacut si mi le satisfac pe toate fiind cu copilul dupa mine si tare bine ma simt . Da, m-am intors la birou la 6 luni, nu regret decizia luata si promisiunea facuta inainte de nasterea Adei si multumesc lui Dumnezeu ca o am pe mama mea pentru ca altfel nu stiu zau ce ma faceam dar asa am inceput si serviciul si am continuat si alaptarea bine mersi pana la 2,6 ani si mai continuam noi dar asta e alta poveste ...

Da, de cand s-a nascut Ada nu am dormit nicio noapte fara ea si mai ales in alta camera si zau ca ne simtim tare bine asa si nu avem de gand sa schimbam nimic
Da, m-am trezit de enspe mii de ori pe noapte pt ca am alaptat-o la cerere pt ca asa am simtit eu ca trebuie si sunt mandra de asta si nu as schimba nimic ba as incuraja toate mamele sa faca asta si sa nu se cramponeze de tot felul de sfaturi care de care mai binevoitoare!
Da, nu am fost plecati niciunde fara ea tocmai de aceea are si pasaport de la cateva saptamani , asta pe langa iesirile din tara (numai cu gasca de mamici de pe forum avem deja vreo 9-10 nu mai stiu)
Da,nu am lasat-o sa planga niciodata chiar daca mi-am auzit destule pe tema asta, pur si simplu nu pot sa aud copii plangand
Da, nevoile ei sunt pe primul plan pt mine, si programul meu se muleaza dupa al ei



www.flickr.com/photos/31088780@N05/" target="_blank">Alexandra (03.03.09)

oana_lex82 spune:

Pisigri, vad ca ai deschis alt subiect ca sa ma combati sau asa ceva pt ca de cand am citit titlul mi-am dat seama ca de fapt l-ai deschis pt asta...Oricum, vad ca zici ca am enumerat o gramada de solutii pt a-mi lasa copilul acasa ...da, intr-adevar gandindu-ma si citind mai mult din cele scrise de celelalte fete mi-am reanalizat situatia mea si a lui Iustin...Dupa cum am scris la subiectul deschis de mine , aceste temeri ale mele nu au fost foarte "premeditate" ca sa zic asa..eu n-am avut prea mult timp sa ma gandesc la asta pt ca sincer nu ma asteptam sa incep serviciul atat de repede...De fiecare data cand vorbeam cu prietenele si se discuta despre cum vom proceda cu copiii dupa ce se termina concediul, preferam sa nu ma gandesc la asta..ziceam :"lasa ca vad eu.." Uite ca nu-i chiar asa..acum ma bucur ca am gasit intelegere la servici pt a-mi lua liber si in alte zile decat in weekend, astfel voi alipi liberele mele de cele ale sotului k sa-l avem cat mai mult timp cu noi pe Iustin..in rest voi apela la mama si mai rar la soacra mea care dupa Pasti pleaca la tara..acolo am sa-l duc numai daca e strict nevoie, daca nu gasesc alta solutie..Copilul a crescut exclusiv cu noi si NU POT COMCEPE sa plece de langa noi..Deci,Pisigri cred ca m-ai judecat cam dur..Dar in fine..

Ilinca_M. spune:

Unde dai si unde crapa!

I'm wearing my heart like a crown/ Pretending that you're still around.

ruxij spune:

Oh, nu am stiut ca ai deschis subiectul pt a judeca alegerile unei anumite mamici, care, nu-I asa, nu e asa buna ca tine. Eu comentam strict la ideea cu balansarea nevoilor. Dc stiam ca e subiect de pus la zid pe icsuleasca, nu ma bagam.

ruxij spune:

Si un ultim comntariu, unde e limita....fiecare stie asta pentru sine. Daca un copil e hranit, iubit, sanatos, vesel si curat, dupa asta fiecare femeie stie ce nevoi simte ca are. Doar ea si nu restul catzelor care judeca de dupa gard.

chatonel spune:

In mod cert copilul este cel care are prioritate, chiar daca mama se simte asuprita sau scava lui sau ce o mai fi

Si eu m-am simtit asa, dar am strins din dinti si am mers mai departe, punind intotdeauna inainte copilul in prioritate si restul dupa, asa cum se putea.

Copilul este complet dependent de mama si asta e o situatie de stress pentru ea, dar si o sursa de bucurii.

In a merge pe principiu ca "se poate si asa" ajungem la denaturari maxime, cum e tratata maternitatea aici, in fr, cu lapte formula din start, cu copil dat la dadaca sau cresa la doua luni si juma (ca atita e concediul), cu presiunea societatii ca nu trebuie sa ii sufli in fund fiindca ti se urca in cap. Pina si la alaptat pediatrul se baga in seama si zice tot la 3-4 ore, ca sa nu fie mama obosita. Si da, ca sa poti sa fii eficienta la servici, trebuie sa fii odihnita, nu?

De fapt, daca nu as fi fost interesata sa alaptez si speriata de esecul mare care e la alaptat aici, nu cred ca m-as fi interesat mai mult nici de educatie, mergind pe principiul ca se invata "din mers" cresterea copilului si nu e deloc asa. Nu ca sint cartile mai bune decit instinctul, dar multe te invata sa mergi dupa instinct, sa il asculti pe al bebelusului pentru ca el are instinctul mai dezvoltat (la noi s-a pierdut in majoritate datorita educatiei) si sa te doara in spate de gura lumii. Si cu asta cred ca e deajuns ca sa stii ce si cum sa iei trenu din mers.

Aqai spune:

Mi se pare cel putin ciudat formulat titlul... si "samanta de galceava". No offense. Da' eu nu am auzit multe mamici care sa catareasca nevoile lor vs. ale copiiilor. Am trait toata viata mea de mama cu ideea ca exista nevoile mamei, nevoile copiluli si of course ca si ale tatalului. Si ca trebuie armonizate.

O discutie conceptuala asupra subiectului? aproape imposibila cu spirite ascutie. Fiecare caz e particular cu solutii particulare asa ca generalul nu merge. Si cand incepem sa discutam de la caz la caz, sar scanteile fiindca judecam, nu impartasim experiente.

Nu vreau sa ofensez pe nimeni, dar versus ala mi-a ramas in ochi de vreo 2 zile de cand am gasit subiectul.

Dar ca sa impartasesc experiente, ordinea noastra a fost asa: nevoile copiiilor (majoritatea fiziologice in primul an de viata, si care erau "cod rosu" apoi si cele de cunostere, nu mai vorbesc de afectiune aici ca e implicita in orice stadiu), apoi nevoile familiei (incepand cu securitatea financiara) si apoi nevoile fiecaruia ca parinte. Si cu intelegere, in cea mai mare masura am gasit loc pentru toate. Si cu ajutor. Si cu condamnatele bunici, si cu bone, si cu gradinite, si apoi cu ajutorul prietenilor la nevoie cand nu am avut bunici si bone la dispozitie.

Si am ajuns in sfarsit in iarna asta sa dormin tarziu dimineata in timp ce copiii s-au trezit si cel mare a pregatit cereale cu lapte pt amandoi. Dormit, vorba vine. Ne minunam in soapta ce copii mari si grozavi avem si faceam cat mai putin zgomot sa nu se prinda ca suntem treji.

Si aici e esenta. Ei cresc, nevoile lor se modifica, ale noastre deja raman cam aceleasi, fiindca in marea majoritate suntem pe o panta stabila de dezvoltare la varsta asta. Asa incat sunt de acord, secretul sta in planificare + intelegere. In timp, timpul nostru redevine al nostru si am asa o banuiala ca regretam ca nu i-am tinut mai mult in brate, ca nu le-am citit mai multe povesti sau cine mai stie ce, indiferent de cat am facut-o.

E loc pentru noi toti sub soare, daca ne acceptam unii pe altii.

Elle_seb spune:

Pisigri, si totusi, felul cum ai expus subiectul, are un iz de aratat cu degetul catre cineva anume.
Ne spui si noua pentru cine l-ai deschis de fapt?

manumanu spune:

Sunt complet de acord cu prioritatea acordata copilului, este evidenta si de necontestat. Sunt niste nuantari asupra carora nu am de gand sa ma pronunt. Nu la acest subiect, am eu motivele mele. E primul si ultimul mesaj de altfel la acest topic.

Daaar, vis-a-vis de ce zicea chatonel: nu ma pot abtine sa nu constat ce avansate sunt mult-blamatele societati occidentate si cea franceza in special. Aici o sa sara cineva sa spuna ca da de unde, dar arabii, dar mizeria, vai de mine, ce lenese sunt frantuzoaicele; o sa zica multe, dar orice-ar zice, Chatonel si altii au plecat pentru mai bine si cred ca le e mai bine; orice-ar zice, e o societate CIVILIZATA, civilizatie spre care ar cam trebui sa aspiram si noi. Cu unele din mentalitatile noastre, inclusiv legate de maternitate si mai ales de statutul femeii si "nevoile" ei, raporturile cu barbatul "din casa" si chiar cu familia extinsa, NU vom ajunge la acel grad de civilizatie. Niciodata. Cu sau fara lapte praf, cu sau fara concediu de 2 ani, cu sau fara... cu sau fara.

mamica de Anastasia si Radu, 23 noiembrie 2008