Nevoile mamei vs. nevoile copilului

Victoria_mami spune:

O, da, gresesti! Eu nu stau pe forum de la 8 la 17 non-stop, in timp ce altcineva imi are grija de copil! Ne jucam mai toata ziua, si cand ea se mai uita la un desen (are vreo 2-3 pe zi care-i plac), eu stau pe forum. Asta e socializarea mea. Asta e timpul meu petrecut cu adulti. Si mie, personal DC imi satisface nevoia de socializare, dar poate sunt eu mai ciudata si ma multumesc cu atat si imi petrec ziua alaturi de copil. Cum s-a mai spus, fiecare e diferit.

_
Mami si Daddy lupta impotriva leucemiei, impreuna cu Printesa Victoria Isabella 22.05.2008

VICTORIA


www.facebook.com/pages/Acute-Lymphoblastic-Leukemia/178051842277685" target="_blank">Acute Lymphoblastic Leukemia

pisigri spune:

Intii tre' sa spun ca era "Pai, libelula". Mu de alta, dar "Oai, libelula" chiar...nu suna civilizat. Scuze

Copiloi, eu cel putin te astept la batut cimpii pe forum mai des.
Ce sa zic, tu ai avut noroc cu bunice dispuse si disponibile. Multa lume nu are aceasta sansa.
daca nu ar fi fost ele, ti-ai fi sustinut teza la 6 luni ale copilului, ca sa te intorci apoi la munca?

Pe asta cu copilul trimis in alta localitate la bunici, eu nu o pot intelege nicicum. E o idee pe care o resping din start, cred ca sunt putine cazuri atit de disperate incit chiar sa fie necesara despartirea copilului de mama.



http://scrisoaredelamosul.blogspot.com/

http://pisigri.blogspot.com/

Mami de Ilinca (5.03.2009)

Monnvas spune:

Vreau sa ridic si eu o minge la fileu.

O manichiura e doar o manichiura? Adica te poti deprima doar fiindca nu ai manichiura facuta? Pai e simplu, ori o faci (singura, chemi o prietena, mergi la salon, chemi manichiurista acasa - nush, eu tin unghllie scurte, n-am prestat niciodata manichiura), ori n-o faci . Te deprima ca nu poti s-o faci? Sa fim seriosi, e manichiura un motiv de depresie? Nu cumva chestia asta ascunde... altceva, alta nemultumire? Si atunci mai bine tratezi cauza adevarata a depresiei?

Io pot sa inteleg ca pentru unii (unele) jobul e mai mult decat un job. Si pentru mine e asa. Fac ce fac cu pasiune. Pot intelege ca simti nevoia sa "te intorci" si fiindca ai ceva de dat, ceva de oferit, ceva de creat. Nu scoate si pasiunea din ecuatie. Si nu e musai sa fie in detrimentul copilului.

CRISTIAN (7.03.2009)
--------------------------------------
Where there's a will there's a way

Bee spune:

Am stat acasa aproape 5 ani, pana cel mai mic pitic a facut un an. Apoi o oferta de nerefuzat m-a impins sa fac ceva care-mi aduce mari satisfactii. Am avut inima stransa lasandu-i pe cei mici cu bunicii lor (parintii mei). De manichiura n-am prea avut timp nici cu ei foarte mici, nici dupa ce m-am dus la munca. Socializare sau cafele ca sa ma simt om? Nu prea cred. Nevoile copilului intotdeauna mai presus de nevoile mamei in primii lor ani de viata.
Si uite ca pot spune ca m-am detasat putin de problema, insa imi aduc aminte perfect ca am inceput sa dorm 3 ore legate pe noapte cand a facut cel mic un an si eu am plecat la munca. A fost singurul care a inceput sa doarma noaptea (singurul care a dormit in patul lui undeva dupa 6 luni) pe la un an. Maaare surpriza placuta si neasteptata pentru mine. Si nici unul nu a plans nici in pat, nici in carucior.

cleo78 spune:

frica de saracie ma urmareste continuu, fie ca o recunosc ori ba. Dar de aici pana la a declara fals ca am copil cu handicap si sa mai stau 1 an acasa cu el, e un pas mare, care mi se pare fara moralitate. Daca as dori sa mai stau cu copilul acasa, atunci as da demisia/informa angajatorul ca iau concediu fara plata; mi-as cauta un mic venit (crosetat, ingrijit inca un copil de aceeasi varsta, sau unul dupa ora scoala, calcat, tradus, lectii de limba, job part time etc), ceva ce sa imi completez veniturile.

Eu mai pun in calcul un caz. O mama frustrata, imcompleta, intre depresie si nesatisfactie profesionala, facand zilnic ceva ce ii displace si face din obligativitate: frecat/spalat/calcat. Credeti ca e abuz ori ba?
Mie imi place ca fiica mea sa ma aiba model: o mama cu independenta financiara, cu hobby-uri, cu echilibru intre toate cele lumi. Chit ca nu am sters praful de ceva zile si am numai bluze ce nu necesita fier de calcat, si am la cina mancare chinezeasca sau o shawrma.... dar asta EU ALEG!!

Ilinca_M. spune:

Cazul cu mama care spala/calca din "obligativitate", caci ii displace: intrebi daca e un abuz. Cum sa fie un abuz? Adica din partea cui, cine ar fi abuzatorul? Sotzul? Pai e sotz, nu stapan de sclavi, nu o poate obliga daca nu vrea. Venitul mic care nu-i permite sa angajeze pe altcineva pentru "dirty work"? Nu inteleg intrebarea.
Cat despre "EU ALEG", tocmai: tu, ca mama, alegi intotdeauna, copilul de pana-n 2 ani n-are cum sa aleaga, ia ce i se ofera: mama, bona, patutz, leagan, lapte matern, formula, cald, rece...Ideea e ca poti face alegeri care sa-ti convina si tie si copilului tau.
Sa ne intelegem, eu nu pledez ca mama sa fie strict mama si atat, sa n-aiba alte preocupari, sa n-aiba cariera, viata sociala etc. Eu cred ca in primul an macar copilul trebuie pus mai presus de orice dorinte egoiste ale mamei, ideal ar fi sa se faca asta ca de la sine inteles, fara ca mama sa simta ca "se sacrifica".
Cand copilul e apt sa se integreze in colectiv la gradinita sau sa stea cu bunicii/bona fara sa sufere (prea mult) dupa mama, fara sa fie dependent doar de laptele/bratzele ei, e altceva, normal ca e minunat sa ne reluam viata profesionala, hobby-urile (desi sunt si hobby-uri care nu e necesar sa fie puse in stand-by cand copilul e bebe, daca nu implica sport extrem sa catzarari pe Himalaya:)).

I'm wearing my heart like a crown/ Pretending that you're still around.

arturicii spune:

Pentru ca da, vremurile se schimba, va recomand sa (re)vedeti:
Mandrie si Prejudecata, Ratiune si Simtire, Jane Eyre.

Eu le-am revazut saptamana aceasta si m-a impresionat cat de mare e diferenta in ceea ce priveste relatia mama-copil / tata-copil / educatie.

Am evoluat, e clar insa oare nu trecem uneori, tocmai din dorinta de evolutie peste punctul de echilibru...?

cleo78 spune:

ilinca, m-am exprimat prost. M-am referit la cazul unei mame in prag de depresie, permanent imbufnata, nervoasa, nefericita,incompleta,etc etc.

Marina spune:

Abuzul e clar definit de lege, restul sunt exagerari numai bune sa sensibilizeze forumistele.

Cat despre anii in care esentiala e mama in viatza copilului mie mi se pare iar exagerat sa pretinzi ca doar primii doi ani sunt importanti. Cred ca o mama este importanta oricand in viatza copilului sau si la 1 an si la 10. E important oricand sa le arati afectiune, sa fi un model corect pentru ei. Si cum nu poti sa faci asta fiind fizic 100% din timp langa ei , trebuie sa gasesti balanta potrivita tie si copilului tau. Daca pentru cineva asta inseamna manichiura la mall nu cred ca e un capat de tara si mama respectiva e o mama la fel de buna ca oricare alta. in continuare nu vad de ce cineva isi permite sa judece oameni pe care nu ii cunoaste de dragul propriilor principii, bune de altfel dar ignorand faptul ca oamenii si psihologia lor sunt diferite.

pisigri spune:

Mda, palma la pampers nu e mentionata in textul legii, deci e ok. "La naiba", si noi am scapa de pampers...am ratat ocazia...de stiam io la vremea aia ca nu e abuz...



http://scrisoaredelamosul.blogspot.com/

http://pisigri.blogspot.com/

Mami de Ilinca (5.03.2009)