Nevoile mamei vs. nevoile copilului

nelia spune:

CampariSoda, eu nu stiu cum e la tine si e trist daca e asa. O mama educata cit de cit, cu o meserie inainte de copii, dupa ce s-a implinit si maturizat prin statul acasa 2-x ani, nu ar trebui sa fie altceva atunci cind se intoarce la munca. Bineinteles ca nu ma astept sa fie la fel de avansata in profesie cum e mama care a lucrat tot timpul, dar e in regula asa, caci nu cred nici ca mama care a lucrat tot timpul asta si si-a crescut copiii cum a putut, se poate compara sub unele aspecte cu mama care se intoarce la munca dupa n ani de crescut copii.

Dar un loc de munca ar trebui sa existe, eu incurajez mamele care au stat acasa si acum vor sa se intoarca la munca pentru ca au crescut copiii, sa se intoarca si sa ceara dreptul de a munci de acolo de unde o aseaza tot ceea ce este ea in momentul de fata.

In Canada e bine, eu cred ca e locul in care daca vrei, poti... nu pot sa ma pling din acest punct de vedere. Am dat acasa tot ce am putut si sint multumita si implinita si acum m-am intors la munca, am avut deja doua servicii in ultimul an, experiente foarte frumoase si ma simt bine in pielea mea. Dar recunosc ca imi tremurau un pic aia pe mine ca daca nu mai gasesc cum eram amenintata, ca deh, am si o virsta, n-am facut copiii chiar tinerica.

Altfel, sint de acord cu tine: cind unul dintre parinti sta acasa si creste copii, numai unul sau prin rotatie (sint multi tati aici care o fac, noi o facem prin rotatie), sint sacrificii materiale si nu putine. Si e bine sa se gindeasca si in perspectiva un pic, de ambii parinti, pentru ca nevoile copiilor se schimba, la nevoile reale ma refer si e bine sa poti veni in intimpinarea lor si dupa ce trec de virsta mica.

CampariSoda spune:

Ah, Formalhauti, ca tot am intrat, sa-ti dau un buchet de flori (umpic ofilite ele, ca asteapta ocazia de hahaha acu multa vreme)

Statistic vorbind, nik nu e bine, dom'le.

Daca te duci la servici esti:
a) lenesha
b) inconstienta
c) egoista

Daca stai acasa esti
a) lenesha
b) neepilata/nespalata
c) mai ne-inteligenta

Daca facem statistica - indiferent de alegere esti "lenesa". Ceea ce eu traduc prin "prea lenesa pentru a atinge perfectiunea". Ca de pe autostrada asta, care duce spre perfectiune, se arunca cu mucuri de tzigara in aia care pedaleaza linistit pe drumul spre "bine"

Si, parerea mea, fara statistici, e ca mama care incearca sa fie perfecta e fuarte, dar fuarte departe de a fi o mama-bine si prin inferenta, o mama buna.

CampariSoda spune:

Ma bucur ca totusi ne uitam in aceeasi directie.

Mult off-topic:

Sigur ca atunci cand scriem pe forum nu putem lua in calcul toate diferentele culturale si sociale de prin tzarile pe unde haladuim.

A mea, btw e aia unde femeile au drept de vot din '89, 1989 :D, deci imagineaza-ti ca nu incurajeaza nimeni femeia sa fie independenta financiar. Ce zic io independenta, nu e incurajata sa fie altceva decat homemaker (imi place mult termenul) - ceea ce nu e rau per se. E rau ca in momentul cand sotul pleaca/moare, acelasi sistem care a incurajat-o sa fie homemaker ii da un mare si dureros sut in fund, spre asigurarile sociale si nicidecum in directia reintegrarii in viata activa.

Plus, dupa cum bine iti amintesti, spiritul antreprenorial e foarte scazut in Europa prin comparatie cu America (so jealous!). Deci putine sunt femeile care se gandesc, mai, dar daca nu e servici pentru mine, no problem, am sa-mi FAC eu unul.

nelia spune:

Stii, desi o sa ti se para paradoxal, daca nu exista dreptul de a merge la munca pentru femei, as fi luptat pentru el. Si in general, pentru orice drept, chiar si acela de a sta acasa cit doresc eu ca sa-mi cresc copiii. Sint feminista, dar nu radicala. Dupa ce cistigi dreputurile de baza, trebuie sa inveti si ce sa faci cu ele. Sincer, mie nu mi se pare femeia mai libera aici, desi are drepturi pe care o femeie de unde locuiesti tu nici nu viseaza. Da, e libera sa munceasca, e libera sa aleaga, e libera sa voteze, e libera sa faca cea vrea... oare? Nu e dubla norma sa ti se ceara sa lucrezi timp plin si sa fii si o mama la timp plin? Mie nu mi se pare ca s-a luat mare lucru de pe umerii femeilor... s-au adaugat. Dar cred ca ele stau bine, mie mi se par barbatii, mai ales cei care au devenit tati intr-o criza identitara... din punctul meu de vedere, stau mai bine decit barbatii din ziua de astazi. Cei de aici vorbesc. Probleme lor nu sint putine si nici usoare de dus, presiunea e la fel de mare si pe umerii lor... Dar asta e alta discutie...

columbiana spune:

Nelia, fara nici o urma de ironie, ce intelegi tu prin dreptul femeii sa stea acasa cit doresti? citi ani, pe ce bani?
si ce intelegi prin afirmatia ca i se cere femeii sa lucreze aici? eu n-am intilnit nici o localnica cu idei si dorinte de stat acasa cu anii cu copiii, ele isi vad joburile ca pe un drept si ca pe o normalitate; ca sa respectam realitatea in care traim...
a, si ce inseamna mama la timp plin, sa stai acasa cu copilul? pina la ce virsta? eu, tu daca ai job acum ai devenit mama la timp partial????


Selon ce que je pense de moi, je suis limitée ou illimitée, libre ou esclave


http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=137759

ruxij spune:

I disagree. Eu acum imi cresc copilul si tin casa, din toate punctele de vedere, de munca fizica, emotional, financiar si tot, absolut singura, fara barbat, fara bunici, barbatul lucrand in alt stat si neavand posibilitati sa ajute nici financiar nici in alt fel. Stresul este mult mult mai mare tot in afara casei. Acum dc. ai un job lipsit de responsabilitate si doar joci whist toata ziua (nu ma refer la tine), poate o fi mai stresant acasa, altfel nici nu intra in discutie.

nelia spune:

Da, sint mama la timp partial, nu ca mama a lor, ci ca implicare in viata lor. E tata la timp plin si e in regula asa. As fi vrut sa fiu mai mult alaturi de copiii mei, traiesc atitea momente minunate, dar cum au si tata si cum ei au crescut, eu spun ca schimbarea de roluri aduce echilibru.

Inseamna ca nu ne invirtim in aceleasi cercuri, probabil ai fi surprinsa sa afli cite mame si citi tati si-au crescut copiii altfel decit e 'normalitatea'... dar fiecare vede ce vrea.

Edit: pentru a respecta realitatea, parinti canadieni sint si acestia:

http://www.canadianparents.com/article/stay-at-home-moms-vs-working-moms

http://vtele.ca/videos/famille-2-0/alternatives-a-l-orthodontie-culpabilite-mere-a-la-maison-vs-mere-au-travail_21328_21331.php

Si o parere de specialist legat de co-sleeping:

http://vtele.ca/videos/famille-2-0/le-tofu-de-l-entree-au-dessert-le-dodo-des-enfants-dans-le-lit-des-parents_21405_21408.php

Si alta, un om pe care eu il iubesc:

http://www.psychologytoday.com/blog/freedom-learn/201110/why-young-children-protest-bedtime-story-evolutionary-mismatch

nelia spune:

E parerea ta. Si eu tin casa acum, cu tot ce inseamna asta, si chiar cu mai multa implicare emotionala sa spunem... si acasa si in afara casei... si, cu toate acestea, mie mi se pare stresul comparabil. Si sincer, fara nici o urma de ironie, mi se pare mai usor ceea ce fac acum, prin comparatie cu anii trecuti.

maru spune:

de la inceput spun ca sunt in tabara mamelor ce merg la munca. Nu am o cariera, dar am un job pe care il fac cu mare placere...

eu vin si va impartasesc din experienta mea de mama cu adolescent. Acum cativa ani copilul meu a fost intrebat de bunici cu cine vrea sa semene cand va fi mare (nu avea 14 ani). A zis cu tata. Recunosc ca am fost dezamagita, ma asteptam nu stiu cum, dar sa fiu eroul lui, sa vrea sa fie ca mine. Copilul a explicat: daca voi fi ca tata, ma va iubi o femeie ca mama.
Si desi atunci mi s-a latit un zambet pe fata rau de tot, nu stiu cum, dar s-a pus un cui in mintea mea, in subconstient. Si a inceput sa ma roada ideea modelului ce il ofer copilului.
M-am uitat in oglinda si ce am vazut nu mi-a prea placut.
Si am inceput sa schimb: mi-am schimbat jobul. Acum ma duc cu placere la servici si ii povestesc acasa tot felul de lucruri interesante de la servici.
Am slabit. M-am luat de sport.
Copilul a inceput sa observe schimbarile si surpriza, sa incerce si el schimbari in comportament.
Intrat la liceu, a inceput sa invete serios, notele lui crescand de la o medie de 65-70% la 85%. S-a apucat de sport, nu ca il trimit parintii, ci ca vrea el sa faca miscare. Eu merg dimineata si alerg 10 km, el inoata cel putin o ora si jumate. E atent la ce mananca. Daca pana acum era scandal ca nu il oprea nimeni de la cartofi prajiti, gogosi, pizza si rar punea gura pe ceva sanatos, acum nu ar manca seara nimic care e plin de calorii...

Cum in Canada barbatii gatesc, nu e o "ocupatie" strict feminina in familie, copilul meu s-a apucat de gatit. Ii place la nebunie sa stea dupa mine in bucatarie, imi pregateste un smoothie, eu stau la insula si il indrum cum sa prepare diverse mancaruri. Cateodata e sous chef, cate o data sunt eu sous chef-ul lui.
Ieri a invatat sa toace ceapa. Era asa de mandru stergandu-si lacrimile (Andrei are musculatura fina a mainilor nedezvoltata, si la scoala cu acordul board-ului foloseste laptopul. Viteza lui la typing e mai mare decat a mea :) iar eu plesneam de mandrie!

Intr-o zi, urmarindu-l cum inoata, am realizat ca, tot ce facem noi ca parinti se reflecta intr-un mod mai direct sau indirect asupra lor. Noi suntem nu numai cei ce avem grija de ei, ci cei ce ii modelem, ce le oferim modele de viata.
Asa ca, indiferent daca suntem mame care stam acasa, ori mame care muncim, trebuie sa fim atente la faptul ca dupa ce cresc, dupa ce nevoile lor nu mai sunt primare, nu mai depind de noi la alaptat, tinut in brate, alintat, plimbat in parc, depind de noi ca modele de viata.
Ce model de viata vreti sa oferiti?
de mama sacrificata? in orice sens: sacrificata acasa ori la munca

ori de mama multumita, fericita, cu hobbies? cu viata frumoasa si in familie si in afara de familie?

maru spune:

off topic:

nelia, felicitari pentru terminarea scolii! munca multa, ani zbuciumati, dar uite, copii is mari si gata, poti sa fii mandra de ce ai realizat si cu ei si pentru tine!

multa bafta la admiterea la doctorat, sper sa reusesti, ca e destul de greu sa sari de la undergrad la phd, dar nu imposibil!