Nevoile mamei vs. nevoile copilului
Raspunsuri - Pagina 20
saskia spune:
| Citat: | ||
citat din mesajul lui copiloi
Nu stiu daca o cariera umple niste goluri sau nu....sau daca asa se pune problema. Cariera e o continuare fireasca a unor studii pe care le-ai facut multi ani de zile, cu sacrificii mai mari sau mai mici. Eu personal, sa devin acu casnica (chiar daca nu definitiv) dupa ce am facut facultati, doctorat, in tara si strainatate, ar insemna sa rup ceva din mine  , sa nu mai fiu eu . Studiile alea le-am facut cu un scop, nu? E vorba de ceva ce a construit in multi ani, cu multa daruire si sacrificii (inclusiv financiare)...Traind intr-un anumit fel (prin scoli, mai mult), asa mi-am ales si sotul , unul care intelege ce fac si de fac asa si nu altfel (caci ne asemanam ). Acu ca a venit copilul, ma intelege in continuare si ne completam reciproc in activitatea de parinte .Parintii mei stiu care mi-a fost viata pana acum si stiu cam ce imi doresc de la viata (familie, cariera....) si bineinteles ca ma ajuta sa le pot duce pe toate, cu bine Daca o clipa voi simti ca ccc copilul meu are de suferit/pierdut ca eu mi-am reluat activitatea din profesie, las balta tot si voi stau doar eu si numai eu cu el (si nimeni altcineva)  . |
Foarte frumos spus
insa daca parintii tai nu erau disponibili, erau departe, nu aveau chef sa aiba grija de nepoti (ma refer regulat, nu ca interactioneaza pe post de bunici din cand in cand) ce faceai?Si mai e ceva, niciodata nu poti spune cu siguranta ce va simti copilul la varsta adolescentei.
Unul dintre prietenii baietilor mei i-a reprosat mamei lui, o persoana educata, evident cu cariera ca el niciodata nu a fost luat la pranz acasa, copil fiind, nu i s-a pus o supa calda sau un sandvis pe masa, la 12 cum se face aici si altele evident relationate la societatea olandeza. Banuiesc ca in Romania e altfel, toate mamele vin tarziu acasa gen 6-7. Dar sa zicem ca iti va reprosa ceva din coplaria mica, caci odata ajunsi adolescenti, copiii nostri nu mai au nevoia acuta de noi, este mult mai mica (asta o spun din experienta). Cum se poate oare o mama impaca cu gandul ca s-a pus pe ea mai sus decat pe copil?
E retorica evident intrebarea, pentru ca stiu ca multe dintre voi nu aveti genul asta de framantari...toate mamele au framantari si incercam sa facem ce e mai bine pentru ei, la urma urmei.
Sabina spune:
copiii intotdeauna or sa reproseze una alta, asta e clar.
Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil!
Cum mi-am alaptat copiii
Sabina's blog, 
Sofia Galagia si 
bb Gheo
Cea mai lungă cale este calea care duce de la urechi la inimă.
saskia spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui viviana La multi ani si un an nou cu multe bucurii! Incep prin a-mi cere scuze ca nu am reusit sa aprofundez, inca, toate paginile. Titlul topicului imi da batai de cap. Nu ar trebui sa existe acel "versus". Eu vad lucrurile mai simplu. Nevoile copilului se completeaza cu nevoile mamei. Cat copilul este mic primeaza nevoile lui cand isi mai castiga independenta mama incepe din ce in ce mai des sa se gandeasca si la a face ceva numai pentru ea. Intr-o zi lumina se pot satisafce foarte usor ambele nevoi, pe rand. Cu rabdare si calm, fara a despica firul in patru. Eu am fost in ambele tabere (sincer nu le-as spune "tabere" ci pur si simplu alegeri diferite) am vietuit acolo cat mi-a fost bine si nu m-a impedicat nimeni sa schimb de drum daca nu mi-a convenit. Am argumente pro si contra pentru fiecare dintre ele. La 8 luni ale copilului m-am dus ca din pusca la serviciu pentru ca simteam ca ma sufoc acasa, ca apoi cand a intrat in clasa I sa renunt la serviciu. Dupa vreo 4 ani am optat pentru lucruul de acasa - care nu ma mai satisface momentan - si probabil ca voi schimba drumul, iarasi. In acest periplu al meu, copilul nu a avut de suferit. Am fost alaturi de ea atunci cand a avut nevoie si cat a avut nevoie. Iar ea a fost alaturi de mine. Pur si simplu am invatat din mers ce se potriveste mai bine familiei mele, fara sa gandesc pentru fiecare membru in parte. La urma urmei suntem individualitati separate, dar ca familie trebuie sa functionam ca un tot unitar. Daca privesti in sus si nu simti invidie, daca privesti in jos si nu simti dispret, atunci esti un om deosebit vivi |
Viviana nimic mai adevarat. Insa cum sa explic...una gandeste un copil la 3-4 ani si alta la 12-13. De multe ori uitam ca si ei sunt persoane inteligente si cu memorie si cu dorinte si asteptari.
Nu ma refer la cazul tau
tu spui ca ti-ai dat seama de dorintele copilului si le-ai venit in intampinare. Dar sunt o multime de mame care nu au abilitatea asta, ele dau mai tarziu peste diferite reprosuri venite din partea copilor acum destul de mari si la care reactia lor este: pai nu am stiut! Dar nu era treaba lor de mame sa stie asta? Ca doar un copil la 3 ani nu stie exact sa spuna ca da mami vreau sa stai mai mult cu mine, nu sa stau cu bona, bunica sau mai stiu eu ce...poate nu unii nici nu ar simti ca au nevoia asta, temperamente si temperamente. Dar cum faci diferentierea intre copil care are nevoia asta si altul care nu o are.Doar vorbim sa ne fie clar, ca nu ma refer la cineva anume, doar nu cunosc pe nimeni de aici
.
saskia spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui Sabina copiii intotdeauna or sa reproseze una alta, asta e clar. Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil! Cum mi-am alaptat copiii Sabina's blog, Sofia Galagia si bb Gheo Cea mai lungă cale este calea care duce de la urechi la inimă. |
S-ar putea. La asta nu m-am gandit
ca inca nu am fost pusa in situatie, dar s-ar putea sa ai dreptate.
dana vio spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui saskia In Olanda marea majoritate a mamelor stau acasa cu copiii mult timp fara bani sa fim intelesi, salariul sotului, si fac si mai multi in general, 2-3-4 copii. Si asta pentru ca vor, ca asa e mentalitatea, deci nu e nevoie ca statul sa "impulsioneze" natalitatea, pentru ca revin devii mama cand simti ca vrei sa daruiesti ceva, implicit dragoste, timp unui copil, al tau. Tot ceea ce argumentati voi legat de bani, timp, fericirea voastra proprie si personala, nu are nici o legatura cu un copil. Un copil nu ne cere sa fie adus pe lume ca facem 30 de ani, ca vrea bunica nepoti, ca vrea barbatul mostenitor, ca toate colegele de la serviciu au copii. Nu, un copil il facem pentru ca avem un surplus de sentimente, ca simtim ca ne-ar implini, ca atare de ce sa fugim cat mai departe si mult de el. Adica de ce sa cadem in cliseele alea cu: daca nu ies cu barbatul la cina romantica o ia pe pustii (ce fel de barbat e ala), daca nu ma pun la patru ace cand e el acasa tot asa, fuge cu vecina, daca am grija de copil si noaptea, cazuri destule nu numai de alaptat ci pentru ca se mai si trezesc, iarasi cade relatia in groapa cu furnici. Nu stiu vad exagerari la greu pe aici, ca o mama care isi dedica primii ani din viata unui copul lui e gresita, nu mai e femeie, nu mai e producatoare pentru societate. Pai daca femeile gandesc asa, mame la randul lor, nu stiu ce am putea sa le cerem unor straini, unor barbati sau chiar sefilor. Si in primul si in primul rand nu exista scop mai nobil decat sa cresti un copil pentru societate. |
Pentru ca ar costa 2/3 dintr-un salariu obisnuit sa plateasca la scoala pentru copil in cazul in care ramane acolo in timpul pranzului. Prietena mea este in Olanda de 10ani si s-a angajat doar dupa ce cel mic a implinit 10ani pentru ca chiar n-avea rost sa dea atat din salariu la scoala. Acum ca sunt mari poate sa munceasca linistita, si vreau sa-ti spun ca ei au plecat acolo ca doctoranzi la universitate.
Alexandra Maria
14.12.2007
anya spune:
Cred ca totul tine mult si de mentalitate.
Sa fim seriosi, pe vremuri, la tara, mergeau femeile la sapa cu pruncul dupa ele, cat il alaptau. Apoi il lasau acasa cu "baba" - o batrana din familie. Cand nu era lapte de mama - facea baba lapte de vaca indoit cu apa si eventual putin zahar, daca aveau, si gata. Mai apoi crestea copilu' si ii punea miez de pita cu lapte sa mance...Iar mama tot la sapa (sau alte activitati la camp). Mai crestea copilul si ramanea in grija fratilor mai mari - daca avea - mai mergea la scoala, daca era si putea....
Epoca moderna, prin protectia sociala, da un ajutor financiar mamelor sa stea cu copiii cat sunt foarte mici, dupa posibilitati si interese de la 3 luni la 2-3 ani. E un drept dar nu o datorie. Fiecare face cum poate, cum simte. Exista norocoase care au baza in bunici sau alte rude. Altii apeleaza la bone si crese. Mai devreme sau mai tarziu, copiii trebuie lasati sa zboare.
saskia spune:
| Citat: | ||
citat din mesajul lui dana vio
Pentru ca ar costa 2/3 dintr-un salariu obisnuit sa plateasca la scoala pentru copil in cazul in care ramane acolo in timpul pranzului. Prietena mea este in Olanda de 10ani si s-a angajat doar dupa ce cel mic a implinit 10ani pentru ca chiar n-avea rost sa dea atat din salariu la scoala. Acum ca sunt mari poate sa munceasca linistita, si vreau sa-ti spun ca ei au plecat acolo ca doctoranzi la universitate. Alexandra Maria 14.12.2007 |
Asa este, nimic mai adevarat, dar sunt si unele dintre ele care prefera sa castige cat de putin dar sa nu stea cu copilul, asa ca e si o chestiune de preferinta as spune ceva de genul, las ca la cresa e mai bine, la serviciu e mai usor.
saskia spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui anya Cred ca totul tine mult si de mentalitate. Sa fim seriosi, pe vremuri, la tara, mergeau femeile la sapa cu pruncul dupa ele, cat il alaptau. Apoi il lasau acasa cu "baba" - o batrana din familie. Cand nu era lapte de mama - facea baba lapte de vaca indoit cu apa si eventual putin zahar, daca aveau, si gata. Mai apoi crestea copilu' si ii punea miez de pita cu lapte sa mance...Iar mama tot la sapa (sau alte activitati la camp). Mai crestea copilul si ramanea in grija fratilor mai mari - daca avea - mai mergea la scoala, daca era si putea.... Epoca moderna, prin protectia sociala, da un ajutor financiar mamelor sa stea cu copiii cat sunt foarte mici, dupa posibilitati si interese de la 3 luni la 2-3 ani. E un drept dar nu o datorie. Fiecare face cum poate, cum simte. Exista norocoase care au baza in bunici sau alte rude. Altii apeleaza la bone si crese. Mai devreme sau mai tarziu, copiii trebuie lasati sa zboare. Anya |
E adevarat, dar presupun ca in epoca respectiva femeile faceau copii ca asa era dat de la Dumnezeu, asa faceau toate, etc, nu ca aveau vocatia asta. Era ceva natural, ce venea de la sine, nu citeau tot felul de teorii si sincer nici nu cred ca le interesa, nu aveau timp de asa ceva. Intretimp societatea a evoluat, nu mai putem avea scuza ca avem copil, ca a venit si el pe lume, si atat.
emanouela spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui Sabina copiii intotdeauna or sa reproseze una alta, asta e clar. Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil! Cum mi-am alaptat copiii Sabina's blog, Sofia Galagia si bb Gheo Cea mai lungă cale este calea care duce de la urechi la inimă. |
poate.....ideea e ca tu ca om adult si ca mama sa nu ajungi sa-ti reprosezi sau sa ai mustrari de constiinta in urma reprosurilor care ti se aduc
mamy....frumoasa, desteapta si modesta...de
nazdravana Darius Mihail
cristoiu spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui saskia Asa este, nimic mai adevarat, dar sunt si unele dintre ele care prefera sa castige cat de putin dar sa nu stea cu copilul, asa ca e si o chestiune de preferinta as spune ceva de genul, las ca la cresa e mai bine, la serviciu e mai usor. |
Vezi ca emiti judecati? Adica mamele care aleg cariera, in ciuda faptului ca iau pemere dau pe pere, sunt niste lenese. Le e mai usor la servici si gata.
Mai exista si varianta ca in anumite cariere dupa o intrerupere de 3-6 ani nu te mAi ia nimeni in seama prea serios sI ca profesional nu mai ai cum sa avansezi acolo unde ai fi putut ajunge daca te intorceai mai curind. Si material se justifica. Pentru ca nu Ramai la aCelasi nivel de salarizare, in timp avansezi, salariul creste si la un momeNt dat cind copilul merge la scoala brusc cistigi mult mai mult decit daca ai fi stat acasa 6 ani. Intilnesc foarte multe persoane care au stat aici cite 6-9 ani aCasa cu copiii. Le exte aproPe imposibil sa isi gaSeasca din nou de lucru.