Nevoile mamei vs. nevoile copilului

columbiana spune:

Ruxij, mi-ai stirnit curiozitatea cu natalitatea in Franta, si am gasit un link interesant despre natalitatea europeana si nu numai:
http://www.euractiv.ro/uniunea-europeana/articles%7CdisplayArticle/articleID_8263/Incotro.html

ia uite ce interesant, parca in contradictie cu atasamentele astea vehiculate in zona:

Cea mai semnificativa diferenta dintre Franta si Japonia consta in statutul femeilor. Femeile din Japonia au un statut inferior in familie, iar in afara cazurilor izolate, au un statut inferior si in cadrul pietei locurilor de munca - fiind asteptat din partea lor sa isi paraseasca locul de munca dupa ce se casatoresc. In consecinta, ele au intrat, efectiv, in greva: varsta medie a unei femei care se casatoreste creste in fiecare an cu cateva luni, iar rata natalitatii a suferit o prabusire.

In Franta, pe de alta parte, situatia familiei traditionale dominate de barbat este cu totul alta: aproape jumatate dintre copiii francezi sunt nascuti "din flori", in afara casatoriei, noul stil de viata familiala oferind femeilor mai multa libertate, in timp ce asigura, in continuare, un mediu de viata de incredere pentru copii. Principala modalitate prin care aleg femeile sa foloseasca aceasta libertate este aceea de a ramane in campul muncii: 80 la suta dintre femeile franceze cu varste cuprinse intre 24 si 49 de ani muncesc - cea mai mare rata a femeilor care aleg sa munceasca din UE.
Nu este vorba doar despre bani: principalul aspect al acestei probleme este reprezentat de independenta si de satisfactiile oferite de viata. Guvernul francez ajuta femeile prin ingrijirea gratuita a copiilor - chiar si pentru copiii cu varste foarte mici -, prin oferirea unor tabere subventionate in perioada vacantelor scolare, prin scutirea de impozite si prin oferirea unor alocatii familiilor numeroase; insa exista si tari care ofera inlesniri asemanatoare, fara ca acestea sa aiba un efect imbucurator asupra ratei natalitatii.

Familia cu trei copii constituie in continuare un lucru normal in cadrul clasei de mijloc din Franta, intrucat femeile franceze nu simt ca sunt nevoite sa aleaga intre a fi mame si a trai o viata adevarata in afara casei.

Selon ce que je pense de moi, je suis limitée ou illimitée, libre ou esclave


http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=137759

nelia spune:

Ruxij, cu toata simpatia pe care ti-o port, desi incerci sa arunci pisica in curtea cealalta, faci acelasi lucru ca si cele cele pe care le critici si, as putea spune, ca le jignesti. Stiu ca ma vei contrazice, dar prefer sa fiu contrazisa decit sa nu o spun deloc, nu de alta, dar nu as vrea sa vad din nou cum gura celor care au facut alte alegeri pentru ca asa simt sa fie inchisa din nou.

Copiii mei sint mari acum, nu ma mai simt atinsa pentru ca nu mai sint vulnerabila ca atunci cind eram cu unul mic de mina si altul in burta, in plus lucrez si e sotul care se ocupa de copii dupa orele normale de scoala si gradinita, deci pot vorbi acum si din categoria mamelor care muncesc, si chiar foarte mult, si isi vad copiii doar citeva ore seara si poate nici atit, caci programul meu nu e regulat.

Dar sint fete care au scris aici si care citesc si care poate se gindesc acum ca la procentele despre care spuneai, la gaurile pe care tu insinuezi ca le au si pe care incearca sa le acopere cu grija pentru copii, cu ceea ce simt natural sa faca pentru ei.

Dar eu pot sa-ti spun ca acelasi lucru pe care il spui tu lor, poate fi spus si in sens invers. Daca eu imi permit acum sa vin si sa judec pe cele din tabara cealalta (ca e clar ca sint tabere, vrem sau nu vrem sa acceptam si eu nu as putea spune care e mai vehementa decit cealalta...), intorcind citatul invers, as putea spune ca nu stiu daca e mai rau sa te valorizezi prin copil, facind pentru el tot ceea ce simti sa faci sau sa-l faci ca asa e lasat de cind lumea, apoi sa-i lasi pe altii sa faca si sa fugi sa te valorizezi printr-o meserie. Ia sa vedem ce iese:

Cand sustineti sus si tare intoarcerea la munca la citeva luni ale copilului, care ramine cu bunica, cu bona, de-ar fi tatam ar fi bine, sint pentru implicarea suta la suta a tatilor in cresterea copiilor... pentru ca altfel scade nivelul financiar al familiei (si aici intra tot ceea ce-si doreste fiecare, dar din punct de vedere material), si asta nu ca ar trebui legiferata, caci este deja in aproape toate societatile, va fi curind si in Romania, ce tot atita stat linga copii, lasa-i, ca ei cresc oricum... care baga laptele praf pe git inca din maternitate, oferind din start o alternativa usoara de hranit copilului chiar si mamelor carora le plesnesc sinii de lapte si care parca ar vrea sa alapteze, dar vocile spun ca altceva... care au medicalizat sarcinile si nasterile transformindu-le un adevarate boli, in scurt timp toata lumea va renunta sa mai nasca natural, asta daca nu se vor face toti direct in eprubeta si se vor pune toti in cresa, livrindu-se mari si gata crescuti direct parintilor... si atunci se va termina si cu toate discutiile astea pe aici... cit la suta reprezinta control in acest mod de gindire si cit la suta vine dintr-un mecanism de aparare in fata unor goluri si probleme de viata si de valorizare personala? (din punctul meu de vedere suna urit, si intr-un sens si in altul, tu ce crezi) Da, nu valorizare ca mama la timp plin, ci una oficiala, cu cec la timp plin.

Caci nu-i asa e firesc sa te valorizezi prin munca depusa pentru bani, dar nu e deloc firesc sa te valorizezi prin munca depusa pentru tine ca femeie si mama, cu scopul cresterii si educarii cu minuta proprie si personala, prin propriile metode si cu propriile mijloace a odraslelor atit de mult dorite.

('nu am lipsit o noapte in 10 ani' nu s-a spus aici, eu am spus-o cind au plecat ai mei in vacanta, dar trec peste asta, probabil nu ti-ai dat seama)

Sa continuam... Daca faci ce faci pt ca vrei si iti place si alegi, adica te duci la munca pentru ca nu poti sta acasa caci nu gasesti valorizant pentru femeia care esti si profesionistul din tine de a sta acasa linga fundicul plodului (perfect de acord, dar sa fie pentru cele care isi doresc si atit), atunci intorc intrebarea: ce nu sinteti mai tolerante (se presupune ca sinteti doar mai iesite in lume, mai educate, mai lipsite de depresii, fara par pe picioare si nici sex in pat cu copilul nu faceti - si asta mi se pare urit, numai sa presupui asa ceva, ala nu mai e co-sleeping, e altceva, nu intra nici in AP, ci direct in dosarul specialistului in sanatate mentala daca e s-o spunem asa... dar asta-i alt subiect) si nu mai simti nevoia sa bagi pe git 'catzelor' (care-s alea, ca nu m-am prins? filozofia ta de viata, esti mai tolerant, ai mai multa compasiune, mai intelegi si problemele altora. Si chiar si faptul ca valorizarea fiecaruia vine de acolo de unde trebuie sa vina, nu de unde iti spune altul sa vina sau iti pun altii presiune pe umeri sa vina.

Dar cum spuneai si tu, "validate my option". Eu spun ca si femeile care au stat acasa o perioada si si-au crescut copilasi asa cum au crezut ele de cuviinta si cele care nu au facut-o, dar au facut-o altii pentru ele, tot singure trebuie sa-si valideze optiunile. Pentru ca uite, eu nu ti-o pot valida pe a ta, desi mi-ar placea, si nici nu tu nu mi-o poti valida pe a mea (nici nu stiu daca ti-ar placea). Asa cum ii spui tu sa nu si-o mai puna pe ecram mare (filozofia!), poate sa ti-o spuna si ea tie, ca si voi, celelalte, le puneti peste tot, pe ecran mare, mic, in reclame, pe etichetele de lapte praf si in general pe orice produs care e legat de conceptie, nastere, crestere a copiilor... si le ridicati la rang de lege si de normal.

Concluzie: nu poti fi mama la timp plin si om in cimpul muncii suta la suta in acelasi timp, la fel cum nu poti fi nici in cimpul muncii la timp plin si mama la fel, tot in acelasi timp. S-a vorbit aici de echilibru... eu nu cred in el, mai ales pina la cei 2-3 ani ai copilului. E un concept fals care nu spune lucrurilor pe nume. Ori lucrezi si esti mama la timp partial si poate sa fie in regula pentru familia care alege aceasta varianta. Ori nu lucrezi si esti mama la timp plin, educatoare, ingrijitoare si tot ce decurge din grija fata de copil, dar nu poti fi implicata in profesional (sa lucrezi de acasa ar fi o solutie, am facut-o, dar cind am facut-o, a furat clar din timpul copilului si nu ma sfiesc sa o recunosc).

Cind mai cresc poti fi si una si alta, dar copilul simte absenta, chiar daca incercam sa ne amagim ca o fi, ca o pati, ca are prietenii lui, serviciul lui care e scoala sau gradinita... copiii simt lipsa parintilor de linga ei atunci cind aceasta depaseste un numar uman de ore... ideal ar fi ca unul din parinti sa fie un pic mai liber sau parintii sa lucreze in schimburi, cum am cunoscut multe familii pe aici... sau sa existe bunici (cu conditia ca relatia dintre copil si bunici sa fie una buna).

nelia spune:

Totul ar fi o normalitate, nu numai femeia cu trei copii... daca aceasta femeie care isi scoate ochii la acest subiect nu ar fi nevoita, chiar si atunci cind nu accepta asta si nu recunoaste, sa aleaga intre a fi mame si a trai o viata 'adevarata' (aici se cere o definitie) in afara casei. Daca totul ar veni normal, fara presiuni, cele care simt nevoia sa alapteze 2-4 ani sa o faca, care simt nevoia sa doarma cu plozisorii la fel, care simte ca valoarea ei de acolo ii vine si asta e modelul pe care vrea sa i-l ofere copiilor sa fie lasate sa o faca, fara sa fie puse la zid si lovite cu pietre.

Si invers: cine vrea sa nu o faca si gaseste solutii bune pentru copil (si doar daca gaseste solutii bune pentru copil) fara ca acesta sa sufere si sa se dezvolte armonios si sanatos, sa fie lasate sa o faca, fara sa fie aratate cu degetul si numite mame rele, ca si-au parasit copiii.

Numai ca ambele categorii de mama ar trebui la fel de mult ajutate, intelese, sprijinite... nu pe unele le validam, si pe celelalte le facem drepresive, inculte, depedendente sau mai stiu eu cum... Caci daca e asa, si asa e in prezent, nici eu nu mai vin sa caut validarea la ele (nici nu mai am nevoie, o vad in ochii si inima copiilor mei!), dar nici ele sa nu vina la mine, caci nu o vor obtine. Dar sper din tot sufletul sa o gaseasca si ele, asa cum am gasit-o si eu, in ochii si in inima copiilor lor!

ruxij spune:

E in regula, uiti un singur lucru. Nu eu am deschis acest subiect de aruncat cu pietre in "manechiura", "mall" si "multinationale" si da-i si da-i si da-i, ci s-a deschis de catre cealalta "tabara", care si-a exprimat punctul de vedere despre ce e moral si ce e imoral, din plin si mvai, mi-au jignit "tabara",eu am raspuns. Cand o sa deschid EU sau "tabara mea" un subiect in care o sa dau in "tabara ta", o sa fac prozelitism si o sa arat "calea dreapta si morala pentru toata lumea", o sa fie corect tot ce ai spus tu acolo. Personal nu am contestat niciodata nici un fel de alegere a cuiva. Tot ce cer este gura mai mica si piatra jos, tabara aia de a ridicat-o prima.

nelia spune:

Sint de acord cu tine. Si nu sint de acord cu cele care au dat si ele cu noroi, chiar daca sint din 'tabara mea'. De fapt se vede dupa like-uri unde am validat... Si nu voiam sa intervin, noi avem copii mari acum, fiecare se impaca cum poate cu alegerile facute, viata ne tot arata, daca vrem sa vedem, ce a fost bine si ce a fost rau... Am vrut sa las generatia tinara sa-si spuna punctul de vedere, ca noi odinioara, proaspetele mamici care trec prin aceleasi dubii, cum am trecut si noi, caci nu cred ca i-a fost usor vreuneia si n-am crezut niciodata asta.

Dar cind am vazut cu cita forta si chiar jigniri au intervenit din tabara cealalata tot cele vechi, din leatul meu, am zis ca nu am cum sa lasa asa, ar fi semn de lasitate. Nu de alta, dar mai citesc si alte mamici, unele au si scris... si au mutit. E rindul lor sa vorbeasca, e rindul lor sa aleaga si e bine sa aleaga in cunostinta de cauza. Mai dau o sansa subiectului, poate chiar se poate discuta deschis, fara patima, despre ce e bine si ce e rau in ambele situatii si aceea de a sta acasa si aceea de a merge la munca (ma refer la perioada 0-4 ani sa zicem, ca doar nu poti sa stai o viata acasa, copiii cresc, nevoile se schimba).

Nu e nevoie sa deschizi tu subiect de dat in tabara mea, e pe toate drumurile, cu validare maxima. Insa, incet-incet, curentele se schimba, lumea incearca sa se intoarca spre natural, spre 'nevoi naturale' vreau sa spun. In zece ani, s-ar putea sa nu mai fie tabere... sper ca ne vom regasi si vom sta de vorba si atunci.

ruxij spune:

Inca odata, nu eu si nu tabara mea am deschis eu subiect tip "validate my option" nici acum si nici in cei 9 ani de forum. In nici un caz nu am avea cum sa cautam noi validare la tine. Si nici autoarea subiectului nu cauta validare la mine sau tabara mea de fapt, cauta tot la tabara ei. Ia sa ma laud eu ce buna sunt, ce rele sunt alealalte si hai sa ne batem pe umar congratulator. Da' ma bagai io asa aiurea si stricai armonia.

nelia spune:

E alegerea fiecaruia, toate cautam validare, altfel nu am fi aici. Punct!

ruxij spune:

Nu a intervenit in "fortza" tabara mea, ci eu. Ana Stroe a fost destul de blanda, a pus doar problema cosleepingului. Eu am facut co-sleeping intre 1 si 4 ani jumate, si dorm si acum cu copilul sambata, are 10 ani, deci nu ma bag la cosleeping. Nu prea sunt de acord cu co-sleepingul pana in 1 an, pt ca mi se pare periculos, dar cine o face si crede ca e pentru ei, sa o faca, nu le zic sa nu. Nu ma bag sa contest nici o optiune, atata vreme cat nu e impusa ca lege a taramului de catre fitecine fara calificare de judecata.

ruxij spune:

Doar ca unii o cautam mai tare decat altii. Interesant mod de a vedea forumul, ca mod de validare a optiunilor. Asa ceva e fara speranta, din cauza diversitatii de idei.

ruxij spune:

Serios, crezi ca in zece ani castigati voi "mommy wars?" Wow! Hai sa vedem, eu nu cred:))