Timpul petrecut cu copilul acasa ...

Raspunsuri - Pagina 6

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns oana_lex82 spune:

Eu chiar am mai intrebat: CHIAR NU MODEREAZA NIMENI POSTARILE ASTEA??? Mi se pare o mare rautate sa bagi unui om in gura cuvinte pe care nu le-a rostit , ci doar sa le aduni din context si sa le aranjezi tu cum vrei..Ilinca, nu ti-a cerut nimeni parerea personala, daca ai de dat un sfat fa-o, daca nu taci, oricum cred ca ai observat ca te ignor, crede-ma ca e ultimul mesaj scris de tine pe care il citesc..Eu cred ca de fapt tu care pozezi in mama model esti o frustrata si chiar un dezastru in acest domeniu...
Eu n-am facut decat sa expun posibilitatile pe care el am si din astea voi alege ce e mai bine in primul rand pt copil si apoi pt noi ca parinti..Doamne cata ura au unii in ei...

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns alex_andra spune:

Oana, nu te necaji. Pentru Ilinca e ceva normal sa interpreteze dupa bunul plac, iar apoi, in stilul ei propriu - vulgar, sa redea ca si cum interlocutorul ar fi spus asa.

Culmea e ca, prin alte parti, vorbeste despre copila ei in moduri in care tu nu a vorbit niciodata despre baiatul tau.


Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Ilinca_M. spune:

Citat:
citat din mesajul lui alex_andra

Oana, nu te necaji. Pentru Ilinca e ceva normal sa interpreteze dupa bunul plac, iar apoi, in stilul ei propriu - vulgar, sa redea ca si cum interlocutorul ar fi spus asa.

Culmea e ca, prin alte parti, vorbeste despre copila ei in moduri in care tu nu a vorbit niciodata despre baiatul tau.



BAZAR UMANITAR

Da' ce faci, ma urmaresti? Nu ma mir ca ti-a placut comunismul, ai aptitudini de secu. Si unde ar fi "acele parti" si ce anume vorbesc?!
Pai pentru linistea voastra personala si pentru self-esteemul vostru, asa e si bine sa credeti, ca-s eu o frustrata "revarsata" si o mama nasoala...dream on!
PS: si cred ca tu nu cunosti notiunea de "vulgar", ca nu-i prima data cand o folosesti total nepotrivit...

I'm wearing my heart like a crown/ Pretending that you're still around.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns alex_andra spune:

Oana, q.e.d
Sa ne tii la curent cu decizia pe care o vei lua.
Petrecere frumoasa, maine

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns oana_lex82 spune:

Alex andra eu zic sa ignori astfel de persoane..ca sa nu zic altceva..Cainele moare de drum lung si...de grija altuia..cam asa si cu astfel de oameni...gura lumii aia rea numai pamantul o astupa, sti cum e vorba..cu riscul sa-mi iau avertisment, dar chiat nu mai pot..

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns oana_lex82 spune:

Multumesc la fel si tie pt maine seara si tuturot!!! Sa va dea Dumnezeu un an nou mai bun ca asta care se termina curand, sa va traiasca copilasii si sa fiti toti sanatosi!!! La multi ani!!!

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns freedelia spune:

Eu nu sunt de acord ca este cu atat mai usoara despartirea de mama cu cat se petrece mai devreme. S vorbesc atat din experienta cu 3 copii pana acum, cat si din ce am citit si e recomanda multi psihologi. Despartirea, cu at este mai putin brusca si mai putin traumatica, cu atat e mai bine pentru copil. Cand copilul are 3-4 ani, ii e mult mai usor sa inteleaga ca mama se intoarcce decat la 18 luni. Cand plecarile sunt intai foarte scurte si din ce in ce mai lungi, cand copilul ramane cu cineva cu care este obisnuit, cu care ii place sa stea, trauma practic nu mai exista. Sunt gresite parerile care spun ca un copil atasat de mama cand este foarte mic, nelasat sa planga, nepedepsit, etc va ajunge un dependent si un rasfatzat. Dimpotriva, copiul care stie ca se poate baza pe mama lui, a ea este mereu accesibila and are el nevoie, devine independent, pune o mare valoare pe sine, oentru ca stie de mic ca este important, ca nevoile lui conteaza. Si respectul primit din partea mamei nu duce in nici un caz la rasatz, ci dezvolta un copil cu respect pentru cei din jur.

Evident ca sunt cazuri cand mamele trebuie sa se desparta de copii prematur, in astfel de cazuri cred ca trebuie incercat ca despartirea sa fie cat mai putin traumatizanta pentru copil...

Delia, 9+ si mami de John (11 Martie 2004), Jodie (16 Martie 2006), Jane (2 Martie 2010)

POZE

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns alex_andra spune:

Fredelia, aici nu discutam despre respectul pe care il aratam copilului sau despre copii lasati sa planga sau pedepsiti.
Este alt topic:)

Aici discutam despre cazul incare mama trebuie sa se intoarca la serviciu.
Este o mare diferenta.

Si am adus aminte de experienta mea si acelor din jurul meu, unde au fost 2 situatii:
1. mama a plecat mai devreme la serviciu, copilul a stat cateva ore cu altcineva si a fost ok;
2. mama a stat cu copilul acasa 3 ani, numai ea, iar cand a lasat copilul la gradinita program prelungit, a fost crima si pedeapsa. Si normal. Copilul era obisnuit sa stea numai si numai cu maica-sa si s-a trezit brusc 10 ore departe de ea.

Despre asta era vorba, nu despre copii lasati sa planga neconsolati. Nu a vorbit nimeni despre asta, aici.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns roxy spune:

LA MULTI ANI ! tuturor

alex_andra intr-adevar discutam de intoarcerea mamei la servici, dar mai ales discutam de intoarcerea maamei la servici in conditiile in care copilul o va mai vedea doar in weekend.Eu am fost un astfel de copil crescut de bunici, din cauza ca parintii mei lucrau zi lumina amandoi de la 7 dimineata pana seara tarziu si au considerat pe buna dreptate pentru ei, ca mai bine stau cu bunica care locuia un km mai departe decat sa ma tot scoale dimineata la 6 sa ma duca la ea si apoi noaptea sa ma aduca inapoi acasa.Veneau in weekend sa ma vada si plecau luni dimineata.A fost greu pentru ei, dar in mintea mea de copil ideea a fost ca le e bine fara mine si ca bunica e mama mea.Nu vreau sa te supar, poate la tine va fi altfel, dar eu am iubit-o pe bunica mai mult decat pe mama, si am suferit enorm cand nu a mai fost.
Eu cand venea weekendul in loc sa ma bucur ca doar l-am asteptat o saptamana cu sufletul de copil care nus tie cat e de fapt o saptamana (parea o viata)iar cand era sambata si intrau pe usa, incarcati ca mos craciun, eu nu ma puteam bucura de ce mi-au adus sau ca sunt acolo, ca ma gandeam ca luni pleaca iar si vin iar peste o viata ...
Asta a fost la mine.Pe mine m-au luat acasa cand am mers la scoala, adica la 6 ani, dar la inceput am adus-o fortat si pe bunica acolo la ai mei, pentru ca a fost a doua ruptura si eu nu ma puteam desparti de ea, dupa atatia ani.
Si vorbea aceea erau in acelasi oras , ii despartea cateva strazi.
De aceea una era sa vorbim de intoarcerea mamei la servici cand copilul ramane acasa si o vede seara...e normal, firesc, va avea serviciul lui (gradinita).Ai mei au luat-o firesc, asa cum mergem la servici ei merg la joaca cu copii...Dar alta e sa il ia departe, de unde doar in weekend isi poate vedea parintii.E foarte greu, dar tot varianta gradinitei / cresei as alege daca as fi in locul tau .Eu am stat 3 ani acasa, asa se face aici, dar pentru ca asta e legea,si nu mi-a parut rau.E drept ca ma puteam descurca.Iar despartirea la 3 ani a fost fireasca, pentru ca deja stia ca mama poate pleca la cumparaturi, si vine inapoi...sau la servici si iar vine sigur si il ia acasa.La inceput au fost si la noi stres cat casa, ca daca nu vin si-l las acolo.Dar a vazut ca poate conta pe cuvantul meu si apoi a avut incredere in orice ii ziceam.Aici nu ai voie sa fugi de la gradinita pe ascuns, ci trebuie sa iti iei la revedere de la copil sa stie ca pleci si ca revii cand ii spui, adica dupa masa se pranz sau dupa ce ies ei afara si se joaca (ei neavand reper orar ca sa ii spui ca vii la 5 ...trebuie sa ii spui in functie de ce fac in jurul orei respective ca sa fixeze temporar).
Scuza-ma daca ce am spus nu e ceea ce vreis a auzi, dar daca hotararea ta e luata ...nu-mi ramane decat sa-ti doresc sa fie totul asa cum vrei tu.Numai bine.

Revin pentru ca vad ca intre voi discutati de varianta sa scoateti copii cu handicap pentru un an in plus acasa...
-una la mana sunt atatea mame cu copii cu probleme care si-ar da viata ca al lor copil sa fie normal, si altele nus tiu cum sa ii puna o pecete pe frunte de care nu se va mai putea dezlipi.Si fara vina lor, a copiilor.
-doi la mana probabil cu bani se poate face orice in romanica , dar sa se gandeasca ca aceasta pecete pusa se face pentru handicap grav , nu ca s-a lovit la o mana...si acest handicap nu se poate face bine ...Mai bine varianta vazut in weekend decat asta.




Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns alex_andra spune:

Citat:
citat din mesajul lui roxy

LA MULTI ANI ! tuturor

alex_andra intr-adevar discutam de intoarcerea mamei la servici, dar mai ales discutam de intoarcerea maamei la servici in conditiile in care copilul o va mai vedea doar in weekend.Eu am fost un astfel de copil crescut de bunici, din cauza ca parintii mei lucrau zi lumina amandoi de la 7 dimineata pana seara tarziu si au considerat pe buna dreptate pentru ei, ca mai bine stau cu bunica care locuia un km mai departe decat sa ma tot scoale dimineata la 6 sa ma duca la ea si apoi noaptea sa ma aduca inapoi acasa.Veneau in weekend sa ma vada si plecau luni dimineata.A fost greu pentru ei, dar in mintea mea de copil ideea a fost ca le e bine fara mine si ca bunica e mama mea.Nu vreau sa te supar, poate la tine va fi altfel, dar eu am iubit-o pe bunica mai mult decat pe mama, si am suferit enorm cand nu a mai fost.
Eu cand venea weekendul in loc sa ma bucur ca doar l-am asteptat o saptamana cu sufletul de copil care nus tie cat e de fapt o saptamana (parea o viata)iar cand era sambata si intrau pe usa, incarcati ca mos craciun, eu nu ma puteam bucura de ce mi-au adus sau ca sunt acolo, ca ma gandeam ca luni pleaca iar si vin iar peste o viata ...
Asta a fost la mine.Pe mine m-au luat acasa cand am mers la scoala, adica la 6 ani, dar la inceput am adus-o fortat si pe bunica acolo la ai mei, pentru ca a fost a doua ruptura si eu nu ma puteam desparti de ea, dupa atatia ani.
Si vorbea aceea erau in acelasi oras , ii despartea cateva strazi.
De aceea una era sa vorbim de intoarcerea mamei la servici cand copilul ramane acasa si o vede seara...e normal, firesc, va avea serviciul lui (gradinita).Ai mei au luat-o firesc, asa cum mergem la servici ei merg la joaca cu copii...Dar alta e sa il ia departe, de unde doar in weekend isi poate vedea parintii.E foarte greu, dar tot varianta gradinitei / cresei as alege daca as fi in locul tau .Eu am stat 3 ani acasa, asa se face aici, dar pentru ca asta e legea,si nu mi-a parut rau.E drept ca ma puteam descurca.Iar despartirea la 3 ani a fost fireasca, pentru ca deja stia ca mama poate pleca la cumparaturi, si vine inapoi...sau la servici si iar vine sigur si il ia acasa.La inceput au fost si la noi stres cat casa, ca daca nu vin si-l las acolo.Dar a vazut ca poate conta pe cuvantul meu si apoi a avut incredere in orice ii ziceam.Aici nu ai voie sa fugi de la gradinita pe ascuns, ci trebuie sa iti iei la revedere de la copil sa stie ca pleci si ca revii cand ii spui, adica dupa masa se pranz sau dupa ce ies ei afara si se joaca (ei neavand reper orar ca sa ii spui ca vii la 5 ...trebuie sa ii spui in functie de ce fac in jurul orei respective ca sa fixeze temporar).
Scuza-ma daca ce am spus nu e ceea ce vreis a auzi, dar daca hotararea ta e luata ...nu-mi ramane decat sa-ti doresc sa fie totul asa cum vrei tu.Numai bine.

Revin pentru ca vad ca intre voi discutati de varianta sa scoateti copii cu handicap pentru un an in plus acasa...
-una la mana sunt atatea mame cu copii cu probleme care si-ar da viata ca al lor copil sa fie normal, si altele nus tiu cum sa ii puna o pecete pe frunte de care nu se va mai putea dezlipi.Si fara vina lor, a copiilor.
-doi la mana probabil cu bani se poate face orice in romanica , dar sa se gandeasca ca aceasta pecete pusa se face pentru handicap grav , nu ca s-a lovit la o mana...si acest handicap nu se poate face bine ...Mai bine varianta vazut in weekend decat asta.




roxy mamica lui Alex (17 august 2007)si Cristi (05 iunie 2000)








sunt perfect de acord cu tine. copilul trebuie sa stea langa parinti, nu sa locuiasca cu bunicii.

mama mea, cand i-a murit mama, care ne crestea pe noi, cand aveam eu 1 an, ne-a angajat bona, desi putea sa ne trimita la bunicii din alt oras.
Dar nu a putut sa se desparta de noi.

Sunt pro bona/gradinita, sau orice altceva, dar sa-ti vezi zilnic copilul, sa-l invelesti de noapte buna, etc.

NU judec parintii care nu pot face asta, probabil ca au motivele lor, dar eu nu as putea sa stau fara fata mea.

Mergi la inceput