Timpul petrecut cu copilul acasa ...

pisigri spune:

No, la asta chiar astept o explicatie. Legata asa...de context, sa zicem.



http://scrisoaredelamosul.blogspot.com/

http://pisigri.blogspot.com/

Mami de Ilinca (5.03.2009)

inapreda spune:

O, ce-ti plac SF-urile!
Aia cu "asteapta o tzira" cred ca devine "asteapta mult si bine"

Si, ca sa-i raspund si lui Chatonel: o opinie se formeaza DUPA crearea a 2 tabele combatante; apoi, se ia o idee de ici, una de colo, facem un talmes-balmes si -abracadabra!- iata ideea pe care o prezenteam ca fiind a noastra!

libelula spune:

Pai nu intelegi pentru ca se referea la ce am spus eu. Se pare insa ca nu a retinut ca 1) stau doar 6 ore/zi la job, inclusiv transportul, 2) am o SUPER bona, 3) timpul de dupa-masa il dedic absolut copilului. si nu, nu m-am simtit nicio clipa vinovata ca m-am intors la job. totusi, nu as fi acceptat sub nicio forma sa trimit copilul in alta localitate ca sa ma pot intoarce. el este prioritar. si da, poti impaca foarte bine copilul cu viata profesionala. repet, am castigat foarte mult timp liber pentru mine si copil de cand lucrez, pentru ca nu mai pierd timpul cu gatitul pentru el, am angajat menajera, adun hainele (evident,nu pe toate!) si le duc la curatatorie, etc. adica acum am posibilitatea materiala sa elimin activitatile care nu aduc o atat de mare plus-valoare in viata noastra si sa dedic acest timp in totalitate familiei. asta din punct de vedere material. pe langa satisfactia ca ai impliniri profesionale. este un echilibru, din punctul meu de vedere. dar fiecare face cum este mai bine pentru el si pentru familie. pentru noi a fost solutia ideala.
iar copilul este mai mult decat in centrul atentiei, asa cum a fost mereu. nu lipseste de la niciun eveniment al familiei. anul acesta l-au dus parintii mei pe camp sa vada cum se recolteaza porumbul, floarea soarelui, cum se stoarce vinul, cum se tund oile etc. a fost deosebit de incantat ca s-a plimbat cu tractorul, cu semanatoarea (de fapt combina), ca a calarit un magarus la stana etc. este fericit, vesel, si, evident, foarte destept :). ca toti copiii

pisigri spune:

Libelula, m-a scos din pepeni afirmatia aia a psihologului, cu defeminizarea si "indobitocirea", sau cum i-o fi spus el acolo, mai elegant si mai pe limba lui. Pentru ca nu sunt de acord.
Ok, in cazul tau particular lipsesti de acasa doar 6 ore, cu tot cu transport. Cite mame au joburi care le permit sa lipseasca de acasa doar 6 ore?
Ok, in cazul tau ai gasit o super bona. Eu iti spun cu mina pe inima ca la 1 an si 10 luni cind am luat bona (dupa incercarea idioata de a duce copilul la gradi la 1 an jumate, de am umblat cu el prin spitale vreo 3 luni) am rugat-o cu cerul si pamintul sa NU faca menaj in casa pentru ca STIU ca in casa mea, cu copilul meu, sa apuci sa faci menaj/gatesti inseamna sa lasi copilul in "boii" lui. Si nu mi-am dorit asta. Abia de curind am gasit pe cineva care imi este foarte drag si care nu face decit sa spele vasele din care maninca ea si fata (mai mult fata, ea nu prea maninca la mine); in rest, daca dimineata era o lingura in chiuveta, pe aia o gasesc si dupa-masa. Dar dupa o saptamina in care a venit ea, eu am gasit un copil care pune o jucarie la loc inainte sa o ia pe cealalta, care stie cintece si poezii (bona nu are copii si este de o seama cu mine, vreo 30 de ani; nu are studii in domenii legate de ingrijirea copiilor) si care le mai si spune, care cinta prin casa, e vesel mereu, nu mai face mofturi cind ajungem acasa ca sa ne "pedepseasca". Si eu abia acum am inteles multe. Ce folos ca cealalta imi spala vasele si facea si cite o supa/tocana de cartofi..?

Cit despre satisfactiile profesionale...unii le au, altii nu; unii si le doresc, altii nu pun atita pret pe asta; unii lucreaza in colective faine, altii se gindesc cu groaza; unii macar cistiga destul cit sa stie pentru ce "sacrifica" timpul alaturi de copil, altii nu. Nu toata lumea e la fel, nu toate femeile isi doresc cariere fabuloase cit timp copilul acasa inca bea apa din biberon.
Pentru TINE a fost o alegere buna sa te intorci la serviciu; nu as vrea sa insinuez nimic legat de persoana ta, nu te cunosc, nu stiu nimic despre tine, dar o sa intreb totusi, cu rugamintea de a nu o lua personal: esti convinsa ca si pentru copilul tau (sau, mai general, si pentru copilul mamei aleia care zice ca """ooooo, un an e mai mult decit suficient") a fost cea mai buna alegere?
Pentru ca de multe ori am impresia ca sloganul "doar o mama fericita poate asigura fericirea copilului sau" este prost inteles si folosit ca sa scuze niste...excese. Din nou, fara legatura cu situatia ta particulara care oricum, am spus-o deja, este una oarecum privilegiata; nu multe mame lucreaza 5 ore/zi si isi permit sa plateasca super bone care fac si menaj, si sa duca hainele la spalatorie.



http://scrisoaredelamosul.blogspot.com/

http://pisigri.blogspot.com/

Mami de Ilinca (5.03.2009)

libelula spune:

ai inteles gresit. bona se ocupa EXCLUSIV de copil. de educatia si de recreerea lui. am spus ca am angajat SI menajera. sunt doua persoane distincte. bona doar ii gateste, si asta dupa ce vin eu acasa si stau cu el. iar bona este mama nasei noastre, care ne cunoaste bebelul de cand a venit de la maternitate si care a fost nelipsita de la niciun eveniment important din viata lui. este practic din familie. o platim foarte bine pentru cat sta la noi, dar merita fiecare banutz.

si da, cred ca si copilului ii prinde bine ca eu sa ma intorc la job. sunt mult mai relaxata, am mult mai multa rabdare cu el. iar din cele sase ore de stat plecata, el doarme cam doua. deci nu mi se pare ca 4 ore chiar sunt o tragedie, mai ales ca si din acestea, doua le sta in parc. daca as fi stat cu el acasa, as fi pierdut MULT mai mult timp cu menajul, gatitul pentru el, calcatul etc.
este drept ca fiecare este diferit. fiecare mama este libera sa faca asa cum crede de cuviinta pentru binele copiilor ei. ideea este sa nu ne apucam sa ne judecam una pe cealalta.

pisigri spune:

Libelula, deja esti un caz atit de particular incit...
felicitari pentru ca ai reusit sa ajungi sa iti aranjezi lucrurile astfel!



http://scrisoaredelamosul.blogspot.com/

http://pisigri.blogspot.com/

Mami de Ilinca (5.03.2009)

irinabobe spune:

oana ca sa raspund strict la intrebarea ta. eu am dat copilul la o gradi privata la 1 an si 8 luni. a fost al naibii de greu dar staim ca oricum trebuia sa o fac peste 4 luni deci nu era mare diferenta, si neintoracandu-ma imi riscam locul de munca. desi vad ca pe aici sunt multe persoane carora li se pare usor sa gasesti un loc de munca, uite eu recunosc ca mi se pare dificil, asa ca am preferat sa ma intorc putin mai devreme. daca este mai bine sau nu pentru copil? nu stiu poate ca da sau poate ca nu. ceea ce stiu esta ca dintr-un singur salariu nu ne-am fi permis sa traim si atunci cred ca a fost solutia cea mai buna. la inceput a fost groaznic, insa am ales o gradi privata cu sistem de supraveghere online si am vazut ca se poarta ok cu el, ca se joaca si e vsel, mananca bine si doarme, asa ca treptat treptat m-am linistit. daca as fi avut ceva conturi pline incat sa nu-mi pun problema banilor probabil as fi stat acasa pana facea 3 ani, dar uite eu recunosc ca nu imi permit si am fost nevoita sa gasesc o solutie. dupa unele buna, dupa altele rea, dar fiecare se descurca cum poate.
deci una peste alta nu rgret alegerea facuta in conditiile date.
legat la deprofesionalizare, poate in unele meserii nu se cunoaste, dar eu sunt jurist, in ultimii 2 ani legislatia s-a schimbat radical si da am simtit ca pe zi ce trece imi va fi tot mai greu sa ma pun lapunct din punct de vedre profesional, chiar daca nu e vorba neaparat de o cariera in adevaratul sens al cuvantului, ci doar de un loc de munca care sa iti asigure un trai confortabil.
asa ca multa bafta!

michelle-usa spune:

Oana, nnu am rabdare sa citesc cele 12 pagini asa ca iti raspund doar la subiect si din punctul meu de vedere.

stau acasa cu copilul de 8 ani+ si pot sa-ti spun cu toata sinceritatea ca nici un servici din lume nu m-ar fi facut fericita mai mult.
nici pe mine sotul nu m-a ajutat, am preferat sa munceasca el mai mult doar ca eu sa stau acasa...dar si eu am facut-o cu placere.
e super si acum sa ne sculam fara sa ne grabim, sa am timp de el sa-l imbratisez, sa-l ingrijesc, sa nu fiu nervoasa din alte probleme si sa am rabdarea neccesara, sa mergem in parc, sa citim carti...toate astea daca as fi lucrat le-as fi facut cu jumatate d enorma...ori mai putin.

parerea mea e ca daca nu ai nevoie de bani si poti sa stai acasa e bine sa stai cu copilul.
de servici o sa ai parte toata viatza dar cu anii astia nu o sa te mai intilnesti.

de la prietene f. apropiate,stiu cum e sa mergi la serivi dar cu inima , cu gindul , cu mintea sa fii acasa...

mai ales ca vor fi zile cand coilul se imbolnaveste si nu poti sa-ti iei mereu liber sa stai cu el si alegi sa iesi pe usa lasindu-l in pat bolnav.

cat despre intrebarea ta ca va fi copilul traumatizat din cauza unui diagnistic imaginar...eu zic sa nu-ti faci griji...toata lumea stie care e situatia.

deci asta e parerea mea, nu judec pe nimeni care s-a intors la servici...fiecare ia deciziile care le vor si traiesc cu ele.

michelle

filofteia spune:

Depinde foarte mult de felul tau de a fi atunci cand alegi sa te intorci la job.
Eu m-am intors la 1 ani trei luni si poate as fi facut-o mai devreme, daca as fi gasit un aranjament convenabil. Nu m-am intors din motive financiare, deoarece la acel moment intreprinderea imi asigura salariul de 100%, nici din motive de socializare. M-am intors pentru ca-mi place ce fac, pentru ca sunt o persoana activa.
Nu-mi pare rau ca am facut-o. In schimb am ales sa nu am o cariera, desi pana acum mi s-a propus de trei ori un post de sef, bineinteles mult mai bine platit, dar cu responsabilitati si o ocupare a timpului pe masura. Copilul are acum 11 ani si el este prioritatea mea, nu-mi pot permite un post ce presupune delegatii mai multe, stat peste program.
Pana acum am avut doua bone, ambele super si cu ambele pastram legatura. Anul asta copilul sta singur dimineata pana la 12 cand pleaca la scoala, iar cand vine eu sunt deja acasa. Toata dupa amiaza este dedicata lui.
Avem o relatie foarte frumoasa, imi spune absolut orice, isi sustine punctul de vedere este un copil foarte bun, care nu se simte neglijat.
Cunosc persoane care stau acasa si nu duc copilul la film/muzeu/teatru/patinoar etc.