Timpul petrecut cu copilul acasa ...
Raspunsuri - Pagina 10
oana_lex82 spune:
Poate sufera de sindromul persecutiei..mai sti:P
alex_andra spune:
Oana, imi cer scuze pt off-topicuri.
manumanu spune:
Attachment parenting nu este un adevar absolut, chiar tu ai spus, din proprie experienta, ca nu se poate aplica in toate situatiile. Intamplator, imi place, si eu aplic o parte din ideile AP, pe cele care consider ca se potrivesc copiilor mei (la gemeni este cu totul alta mancare de peste) si MIE. Mama este si ea o persoana, starea ei psihica este foarte importanta pentru copil si relatia cu el. Si daca mersul la serviciu face bine starii psihice a mamei, daca acest lucru poate fi rezolvat astfel incat copilul sa nu sufere foarte mult de pe urma despartirii (cum ar fi ramasul cu bunica acasa), atunci cu atat mai bine. Dar AP nu este un pat al lui Procust, cum nu este nici Babywearing-ul (care si el imi place si pe care l-am practicat in anumite limite, cu gemeni este "altfel"), nici co-sleepingul (si pe ala l-am practicat si il mai practic desi nu imi este usor), nici alaptatul exclusiv etc.etc. Totul trebuie apreciat de la mama la mama, de la copil la copil. O mama care sta acasa cu copilul dar la un moment dat nu se mai simte "femeie" pentru ca pur si simplu nu are cum sa se ocupe de ea nu cred ca greseste daca isi doreste un "time out". Iar daca are o meserie si o cariera care ii place si care o face sa se simta "persoana sociala" si chiar "femeie" (nu e gluma, faptul ca te machiezi, ca porti si altceva decat hainele sport cu care iesi la plimbare cu bebe sau ca discuti si depsre altceva decat despre papica si olita pot avea o mare importanta pentru starea de spirit a unei femei). Iar asta, cu riscul de a repeta ce s-a spus deja, nu inseamna ca e o mama mai putin buna. Defeminizare nu inseamna nicidecum "dematernizare". cel putin asa am inteles eu opinia respectiva. Iar AP nu inseamna neaparat "copil atasat de mama" la propriu, nu?
| Citat: |
| citat din mesajul lui freedelia Alex_andra -- nu am spus niciodata ca nu ma mai descurc cu AP cu 3 copii. Te rog sa nu denaturezi, ca acusi-acusi ma scoti ca imi pedepsesc copiii, ii pun la colt, in time out ba ii mai si bat pe deasupra. La acel topic am spus ca anumite aspecte ale AP nu pot fi aplicate cand ai mai mult de un copil, pentru ca de exemplu daca unul nu vrea sa isi puna centura de siguranta cand mergem spre meciul de fotbal al altuia, nu il pot lasa sa experimenteze consecinta propriei fapte (adica sa ii spun io nu pot porni pana nu esti in centura, asa ca stam aici pana cand esti pregatit sa ti-o pui, pentru ca asta ar insemna ca celalalt, care e deja in centura, sa piarda meciul din cauza deciziei fratelui sau, asa ca il oblig pe cel in cauza sa isi puna centura). Despre asta vorbeam la acel topic si tin minte ca imi exprimam frustrarea fatza de mamele din parc care le dau copiilor unici (sau chiar doi parinti in parc cu un singur copil) ultimatumuri, ii ameninta cu nu stiu ce consecinte, etc. Eu nu am nimic cu tine, nici nu imi amintesc sa ne fi conversat, am raspuns strict, in primul meu post la acest topic, afirmatiei ca cu cat lasi copilul mai devreme cu atat e mai usor. Si ai sarit la jugulara ca sunt pe langa topic ia sa fac bine sa intru in rand... In rest, n-am nimic cu tine, doar ca nu imi place sa mi se puna pumnul in gura. Nici eu nu am mers cu fata la teatru cand deja mergea in picioare, ci cand era mai mica (Jane nu a mers decat la 12 luni insa, asa ca probabil la 10 luni inca puteam merge la teatru cu ea). La 3 luni, un copil doarme cel putin de 2 ori pe zi, daca nu chiar de 3-4 ori. Si suge cel putin 20 de minute. Deci clar puteai merge la pedichiura cu ea, doar ca trebuia planuit timpul. Eu am mers cu prietene de multe ori, stiu ce vorbesc, chiar si cand copilul e treaz si activ il poti lua, il tii in picioare pe genunchii tai, te joci cu el... Nu, nu cunosc toti copiii din lume dar cunosc mame care au zis ca nu se poate si cand au incercat, s-a putut. Manumanu -- opinia profesionala a despartirii mamei de copil este contrazisa de majoritatea specialistilor din domeniu. POate ai auzit de AP (Attachment Parenting) si de marea de psihologi si doctori care sustin acest tip de parenting. Nu detin adevarul absolut, din pacate nu pot sta muta cand vad cum se promoveaza de catre asa-zisi specialisti actiuni care sunt daunatoare copilului. Atata tot. Nu am atacat personal pe nimeni de la acest topic... Delia,  9+ si mami de John (11 Martie 2004), Jodie (16 Martie 2006), Jane (2 Martie 2010)POZE |
mamica de Anastasia si Radu, 23 noiembrie 2008
Ilinca_M. spune:
Alex_andra, in mesajul citat de tine ma adresasem lui manumanu, despre ea vorbeam ca face pe corectoru'. Aia a ta cu "radio Erevan" a fost chiar funny, pe mine m-a distrat;))). Ar fi culmea sa spun ca n-ai cultura pornind de la asa ceva...
Manumanu, da' despre Sandra Brown poate zice cineva ca scrie carti de duzina, daca nu i-a citit "capodoperele"?
Nu ma erijez intr-un "adevarat intelectual", hehe, asta implica muuulte aspecte, cunosc foarte putini "adevarati intelectuali". Am destula cultura si sunt sigura pe ea, nu simt ca-mi tremura piedestalu' pornind de la afirmatiile tale cutremuratoare ca n-am "bruma de cultura":))) Nici n-am un par in fund sa iau totul asa in serios si sa incep sa plang:"vaaai, am fost descoperita!! N-am stiut unde se petrece actiunea din Shogun!!":))) Am anumite zone si arii de interes, nu ma pretind "expert in toate". Da' tu esti excesiv de sobra in prima zi de an, manumanu, acum imi dau seama!
Hai noroc in 2012!
I'm wearing my heart like a crown/ Pretending that you're still around.
oana_lex82 spune:
Stai linistita, am inceput sa ma amuz de cat de perfecte se cred unele...urla sus si tare..le-or fi murit laudatorii...
pisigri spune:
Eu am avut un copil care a vrut mereu in brate, care vroia la sin una-doua, si caruia i-am satisfacut aceste nevoi. Bine, nu am fost "mama eroina" sa trebuiasca sa rezolv si absolut toate treburile casei, pentru ca da, sotul s-a implicat si a preluat si el o parte din treburile casnice, iar in cazul celor pe care nu a vrut sa le preia...a preluat copilul.
Dar nu pot sa inteleg nicicum atitudinea asta de "sunt frustrata, ma simt nenorocita si ma face la psihic faptul ca nu am ajuns la pedichiura de jumatate de an". No, io nu am fost niciodata si nu am pamint printre degetele de la picioare :)))
Si pe aia cu "timp pentru mine"...iar mi-e greu sa o inteleg. Ok, toate avem nevoie sa facem si altceva, sa ne deconectam de la tot si toate la un moment dat, sa ne incarcam bateriile. Dar depinde si ce intelegi prin "timp pentru mine", ca daca vrei 4 ore la spa o data pe saptamina...mie mi se pare mult :)
Si eu am invidiat-o pe ilinca pentru timpul pe care si-l putea petrece in liniste si armonie cu Sophia :).
Dar am incetat sa imi treaca macar prin cap sa ma pling de oboseala sau de lipsa de timp atunci cind am vazut ca alte mame se descurca nu cu unul si cu 2,3,4,5 copii, fara sa "moara", fara sa se "defeminizeze", fara sa se "indobitoceasca" si fara sa se opreasca pamintul din invirtit pentru ca maretele lor competente nu sunt disponibile pe piata muncii (si aici nu o iau la misto pe oana_lex). Se poate, depinde ce prioritati ai. Acum, ca devine necesar sa mergi la munca, sa pui o piine pe masa, pot sa inteleg; dar sa te bati cu pumnul in piept ca daca stai acasa cu bebelusul mai mult de 1 an te prostesti si ii faci si lui rau...
http://scrisoaredelamosul.blogspot.com/
http://pisigri.blogspot.com/
Mami de Ilinca (5.03.2009)
alex_andra spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui pisigri dar sa te bati cu pumnul in piept ca daca stai acasa cu bebelusul mai mult de 1 an te prostesti si ii faci si lui rau... http://scrisoaredelamosul.blogspot.com/ http://pisigri.blogspot.com/ Mami de Ilinca (5.03.2009) |
a zis cineva pe aici acest lucru? ca eu nu am observat...
pisigri spune:
Nu, am interpretat si eu dupa bunul meu plac afirmatii ca:
- 1 an e destul...
- 2 ani e deja prea mult..
- psihologul cutarescu zice da te defnminizezi
- psihologul alalalt zice ca cel mai bine e ca, copilul sa fie separat de mama (ma rog, in sensul de multe ore pe zi) la maaaxim 18 luni.
Mi se pare jenant sa te ascunzi dupa deget cind vine vorba de copilul tau si de cum si ce ai ales sa faci cu/pentru el.
Nu iti ajunge copilul tau, vrei si altceva, copilul tau devine la un moment dat o piedica in calea carierei sau a relatiilor sociale...macar recunoaste (nu tu, alexandra...), asuma-ti asta si mergi mai departe cu capul sus. De ce sa cauti scuze si justificari...? Ca asa, se gaseste cite un "specialist" care sa afirme ca rata impunge, nu-i bai...
Mie 2 ani mi se par putin. Nu sunt de acord ca, copilul trebuie institutionalizat la 1 an sau la 18 luni ca asa-i e lui mai bine. Din contra, cred ca gradinita ar trebui inceputa la 3-4 ani. Pina atunci, copilul are nevoie de familie: mami si tati, plus familia extinsa. Nevoia de socializare, invatarea de chestii noi de la copii de aceeasi virsta, astea se pot face in parc sau la locuri de joaca. Reguli se invata in familie si in vizite, caci fiecare casa si fiecare om au limite proprii, pe care copilul le invata slava Domnului. sa se imbrace si sa manince singur invata din proprie curiozitate si independenta; imi puneam si eu problema asta, am expus-o si pe forum si am ajuns la vorbele lui denizel si ale lui rrox: de ceva timp Ilinca vrea sa se imbrace/dezbrace singura, fara sa o fi presat pe tema asta.
Dar asta e alta discutie deja
http://scrisoaredelamosul.blogspot.com/
http://pisigri.blogspot.com/
Mami de Ilinca (5.03.2009)
oana_lex82 spune:
Mama,..s-a divagat rau de tot de la subiect..pisigri habar" n-am inteles " la ce vrea sa faca referire..plus ca am zis ca nu ma duc la serviciu pt ca am cerut eu asta, ci pt ca am fost chemata, de fapt am primit rugamintea sa ma intorc mai repede..o fi bine sau rau k am acceptat, asta voi vedea..asta clar nu ma face o mama mai putin buna ca ea sau altele..eu doar intrebap pe aici ce parere au alte mame care au trecut prin asta, daca se simt vinovate si ce soluti au gasit pt copil cat ele sunt implicate in activitatea profesionala...ATAT!!
Ilinca_M. spune:
Oana_lex, stii cum e...stam si noi la o poveste dupa chefu' de azi noapte...n-are neaparat legatura cu subiectul deschis de tine, cand aduci ceva in discutie de acolo pot sa creasca mii de ramurele...si pe fiecare ramurea sa shada cate o pasarea:)))
Deci vorbim si noi asa, ca la shezatoare;))
I'm wearing my heart like a crown/ Pretending that you're still around.