Daca nu erau acele zile ce eram noi azi? ...

Raspunsuri - Pagina 20

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns Amonar spune:

Da, prin asta se caracteriza sistemul de atunci, cunosteai pe cineva in locuri potrivite, aveai ce manca sau cu ce te imbraca. Nasul meu era seful sindicatului la o crescatorie de pui. Va dati seama ce am mancat eu in comunism, nu?
Povestea o fata de aici din Germania ca ea lucra la fabrica de lapte sau carne din Sibiu. Schimbul la troc era cel mai bun business si bineinteles se castigau bani multi cu produse alimentare. Imi povestea ca a venit o data un 'coleg' de business cu o valiza plina de bani sa i-o tina. Ala lucra intr-un alt loc 'strategic' Cica era mai bogata acolo, pe vremea aceea, decat aici.



Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns monica70 spune:

Legat de avorturi tin minte ca aveam in bloc o asistenta medicala care a fost arestata pentru ca descoperisera ca facea avorturi ilegale.Si era si membra de frunte a partidului: tin minte perfect ca ii vazusem inainte de faza asta numele pe listele de la votare.Io am prins si o votare comunista ,dar numele i l-am vazut la alta votare de dinainte, cand am fost cu ai mei si mi-am varat si eu nasul pe-acolo . Mult mai tarziu am aflat de o gramada de cunostinte,chiar rude ce facusera avorturi.Pe atunci habar nu aveam de asa ceva,evident toata lumea tacea malc.

MONI cu DIANA (01.01.2006) si TUDOR (14.08.2009) www.dropshots.com/DIANATUDOR" target="_blank"> POZE
"10% din viata este rezultatul a ceea ce ni se intampla, 90% este decisa de modul in care reactionam la ceea ce ni se intampla"

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns ruxij spune:

Citat:
citat din mesajul lui Deceneus

Citat:
citat din mesajul lui buflea
Din punctul meu de vedere, eu am ignorat profund si cu o mare superficialitate doctrina comunista obligatorie si am incercat sa obtin tot feluld e avantaje personale de pe urma ei. Am putut face asta pentru ca nu aveam responsabilitati majore si desi nu regret nimic din sistemul comunist, pot spune sincer ca nu m-a afectat atat de rau. Cred (sper) ca asta spunea si Alex_Andra in mesjele ei.

Probabil ca personalitatea mea m-a ajutat si mai tarziu sa ma adaptez schimbarilor de dupa revolutie si si mai tarziu sa o iau iar de la capat intr-o noua tara.

Comunismul pe asemenea oameni s-a sprijinit, oameni care nu se impiedicau de "prejudecati morale", si isi vedeau de interesele personale. Si acum fac cariera acelasi tip de oameni fara principii, ca in comunism.
Ei ne aduc la starea anterioara lui '89 si in situatia sa facem o noua revolutie in Romania.

Mintile ilustre discuta idei; Inteligentele medii discuta evenimente; Mintile reduse discuta persoane. (Eleanor Roosevelt )


Mai intai, mi se pare urat din partea voastra (deceneus si Mik) sa o atacati la persoana pe buflea. Ce spune ea este ca era un adolescent si copil ca multi altii, iubit si protejat de familie si care nu se preocupa de situatia politica sau economica, ci doar de distractie si voie buna. Care aveti adolescenti, si azi sunt la fel copiii, veseli si lipsiti de griji. Fi-miu are doar 10 ani, nu cred ca sufera ca a facut nu stiu ce Obama sau Partidul Democrat, nu il intereseaza. Pe el il intereseaza scoala si prietenii lui.

In al doilea rand, personal nu pot spune ca am suferit crunt, pentru ca, asa cum spune si buflea, nu ma prea duceam eu pe la cozi (am fost si eu, dar nu era treaba mea principala), dar tin bine minte ca in mintea mea, eu eram asa impotriva regimului. Stiam ca e rau. Stiam ca nu e OK. Stiam ca scara valorilor nu e cum trebuie sa fie (nu ca ar fi acum cine stie ce), stiam ca restrictiile sunt nedrepte (politica natalitatii, libera circulatie sau accesul la informatie). Stiam ca la fiecare loc de munca 2 muncesc si 10 joaca carti si dezleaga rebus. Nu ca era vina lor, dar e nerealist sa bagi pe toata lumea intr-un loc de munca si sa nu le mai si ceri sa munceasca, pt ca nu exista repercursiuni. Eu eram a 12a la revolutie si am fost un copil mai serios, timid, nu prea aveam prieteni, eram "tocilara", singuratica, stateam in camera mea si ma gandeam. Nu as ridica in slavi faza cu cartile si cultura. Nu exista nimic altceva, era alta societate, si acum cine vrea sa citeasca citeste, cum a spus Laura25 mai devreme. Nu mi se pare OK sa citesti pt ca nu ai altceva la dispotizite, adica te forteaza cineva. Acum sigur ca progresul tehnologic a fost cel mai important in legatura cu activitatile la care au copiii acces.

Cat despre ce as fi fost azi, nu as fi fost sigur aici. Simt cu siguranta ca nu mi-as fi atins potentialul dpdv profesional si as fi fost frustrata. Poate as fi fost in acelas timp mai linistita, de genul "fericiti cei saraci cu duhul", dar nu cred ca mi-as fi dorit viata "linistita" a parintilor mei, cu tot cu servici si casa garantate, era totusi viata intr-o cushca. As fi lucrat la vreun institut de cercetari si as fi fost OK, dar in cusca. Desi realist, nu avea cum sa dureze situatia, principiile pe care se baza economia erau clar falimentare si nu puteau dura la nesfarsit.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns AB_AC spune:

Eram in sfarsit pe la sfarsitul liceului si nu, nu credeam in comunism.
Stiam de Canal trecusera pe acolo multi din familie. Stiam de avorturi ... imi aduc aminte ce dus rece a fost intrarea la pubertate, dar am avut o matusa cu cazier in urma unui avort ilegal. Sa fim clari mureai daca nu te duceai la spital sa opreasca sangerarea sau infectia. Dar daca te duceai aveai cazier. Stiam ce-s lipsurile si frigul. Eram scutita de cozile pe care le faceau ai mei. Treaba era sa invat. Si invatam la lumanare, aveam niste rochii de lana groase impletite de mama ca sa nu sufar de frig.
Dar as fi putut sa aleg sa ignor toate acestea cum zicea Buflea. In viata mea zilnica as fi putut sa ma fac ca nu le vad fara sa comit vreo crima direct. Eu asa am inteles ce zice Buflea. Faptul ca nu le ignoram nu m-a facut vreo eroina. N-am salvat pe nimeni. Ma facea doar nefericita si constienta de cusca in care traiam. Stateam la bloc din liceu si batraneii de deasupra erau cam surzi si-n plus puneau radioul cu Europa Libera langa teava de calorifer. Asa ca auzeam tot. Dar sincer nu m-am regasit niciodata in emisiunile lor. Mi se pareau isterici si atat. Eu voiam solutii nu lamentari in piata publica.
Totusi nu puteai ramane la nesfarsit mut si cu constiinta linistita. O puteai inca face ca adolescent, dar sistemul te pervertea, te facea sa devii incet, incet complice. Minciunile, acele "stii tu ce vreau sa spun" de care aveai nevoie prea des ca sa-ti poti pastra principiile: cumparatul carilor ceausiste la pachet, tacerea cand liceul declara cu mandrie ce placere aveam in a participa la sortatul de cartofi si aplaudat, tacerea cand secretara de partid alegea comitetul UTC dintre cei care iti displaceau profund si care aveau toata familia in bransa, tacerea cand erai inscris in UTC automat, lectiile de CSP pe care nu indrazneai sa nu le faci ... si tot asa... cu varsta nu faceai decat sa te pierzi in pasii proprii.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns ruxij spune:

Eu n-am avut toate experientele despre care se vorbeste si pe care le-au avut majoritatea. Am facut liceul la Sf. Sava, Nicolae Balcescu se numea pe atunci. Se zicea ca erau multi nomenclaturisti pe acolo. Nu stiu, in orice caz, eu nu am fost niciodata la munci agricole, nici in scoala generala (la o scoala obisnuita de cartier) si nici la liceu. Doar am auzit de ele. Nu ca nu am fost "eu", scolile la care am mers nu au fost scoase niciodata la munci agricole. Deasemenea, in liceu, colegii de clasa faceau deseori poezii de bataie de joc la adresa comunismului, in mod deschis. Participam si eu la astea. Faceau baza si misto deschis si la lectiile de informare politica, de fatza cu ,profesorul. Aveam informator, dar sigur nu ne turna. In schimb, informatoarea facea chefuri la ea acasa. Au venit odata sa ne filmeze de 1 Iunie si ne-au pus sa strigam obisnuitele "Ceausescu blah blah blah" si TOTI au refuzat sa strige, toata lumea, nu doar clasa mea. Ne-a scos in careu si nimeni nu a vrut sa strige lozinicile, desi secretara de partid sau cine naiba era tzipa la noi: scandati, scandati. Nimeni nu a scandat, toti am tacut. Ne-au dat la TV, dar doar imagine peste care era comentariu, fara sonor. A fost destula libertate in liceul acela, desi nu putem spune ca eram cine stie ce dizidenti, cred ca ni se dadea voie sa facem ce vrem. Dar baietii din clasa mea au fost dusi sa sape un canal in Caracal, pentru vreo doua luni, cand eram in clasa a 11a, i-au scos din scoala cu fortza si unul a refuzat sa mearga asa ca l-au dat afara din liceu. Doar clasa mea.

In rest, da, invatam in frig, aveam niste capoade de molton si pantaloni tricotati, caciula in casa, incazea mama sticle cu apa sa pun mainile pe ele in timp ce scriam, punea sticle cu apa calda in pat, invatam la lumanare si tot restul, nu prea le bagam in seama pe astea, ma concentram pe alte ganduri de copil si adolescent.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns bird70 spune:

Citat:
citat din mesajul lui marius

Citat:
citat din mesajul lui Marox
Am o intrebare pentru voi, cei/cele suficient de maturi/e in anii comunismului : chiar credeati in comunism ?

Nimeni nu avea curajul sa sopteasca ceva dar sa spuna cu voce tare. Mecanismul de indobitocire si teroare functiona perfect de atatia ani.
Daca se credea sau nu in comunism? Poate da, poate nu.

Noi nu credeam. Nu stiu daca asa era in toata tara dar in Timisoara unde am crescut eu circulau bancuri cu regimul si tovarasu la greu. Eram copii si auzeam bancuri de acasa, de prin fata blocului. Si lumea critica foarte mult situatia. Diriginta mea era profa de matematica si aveam ora de informare politica cu ea. In prima ora a zis sa luam un caiet si sa decupam niste articole din ziar cu tovarasu si sa le lipim in caiet. Apoi s-a intors la matematica si am facut 4 ani matematica in ora de informare politica . Taica-mea a avut functie si NU a fost niciodata membru de partid. Cand a fost student nu l-au vrut ca era intr-o trupa rock si avea par lung , apoi cred ca nimeni nu si-a dat seama. La un moment dat si-au dat seama si i-au spus ca trebuie sa se inscrie si el a zis ca nu vrea , apoi a tot amanat pana a venit Revolutia.

Cea mai tare faza, la scoala avea un portret mare cu tovarasu deasupra tablei. Si noi faceam bucati de hartie mestecate in gura cu saliva si le suflam pe portret cu un pix . La un moment dat portretul era plin cu hartiute lipite pe fata tovarasului. Si vine o profa care era ceva responsabila cu partidu si tipa la noi ca nu se poate ce am facut cu portretul si cere sa il curatam. Un coleg se ofera sa curete portretul, se suie pe un scaun si cu buretele trage peste fata tovarasului . Evident cand s-a uscat apa aia plina de creta din burete, nu se mai vedea fata tovarasului . Portretul ala a ramas asa pana am terminat scoala si am plecat la liceu .

Health is a state of physical, mental and social wellbeing and not merely the absence of disease or infirmity . World Health Organisation
I'm not insane, my mother had me tested! Dr.Sheldon Cooper

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns bird70 spune:

Aaaa... era sa uit. Inainte de Revolutie in Timisoara oamenii aveau antene de satelit. Nu erau multe dar erau suficiente. Plus ca noi ne uitam la sarbi la TV oricum si sarbii o duceau tare bine pe vremea aia.

Cred ca in TM nu a fost asa de grea viata. Multa lume lucra la COMTIM si puteau sa cumpere carne si mezeluri. Fiecare angajat tinea o gramada de rude si vecini aprovizionati. Puteai sa cumperi o gramada de produse de la sarbii care veneau in piete: deodorante, dulciuri, reviste, muzica, etc. Pe de alta parte frustrarea era foarte mare pentru ca era acces la viata din afara. Multa lume avea rude plecate sau fugite, vedeai la TV la sarbi sau te uitai la satelit. Imi aduc aminte MTV-ul vazut la satelit inainte de Revolutie . Inregistram casete video cu muzica de la MTV.

Health is a state of physical, mental and social wellbeing and not merely the absence of disease or infirmity . World Health Organisation
I'm not insane, my mother had me tested! Dr.Sheldon Cooper

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Androix spune:

Citat:
citat din mesajul lui Marox

Am prieteni francezi ai caror parinti au crezut in comunism. Cind i-am intrebat daca erau la curent cu ceea ce se petrecea in spatele cortinei de fier, mi-au spus ca erau siguri ca propaganda capitalista denigra sistemul comunist unde nu putea fi asa. Nu-si puteau imagina ca n-aveam ce minca, ca aveam 2 ore de televizor pe zi si cu ce program! Ei vedeau la televizor cum la congrese toata sala se ridica sa-l aclame pe Ceausescu si le e greu sa-si imagineze ca entuziasmul ala nu era real, cu adevarat simtit.

Marox, mama lui Alex (n. 14.06.03) si a Juliei (n. 29.03.05)


Asa o fi si la amaratii aia de coreeni de care rade o lume intreaga acum, sau in cel mai bun caz ii crede nebuni indoctrinati.

www.obiectiverealiste.blogspot.com" target="_blank">Obiective Realiste
Androix Bijoux

Niste copii si toti copiii!

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Alizee spune:

Nu stiu ce considerati voi maculatura, dar eu am cumparat asa : toate cartile Rodicai Ojog Brasoveanu, toate romanele politiste scrise de alti scriitori romani, Alexandre Dumas tatal si fiul, Miguel de Cervantes - Nuvele exemplare, Ionel Teodoreanu ( La Medeleni, Bal mascat, Lorelei ) Donna Alba - Gib Mihaiescu, Patul lui Procust - Camil Petrescu ( pe care am citit-o de 3 ori ), Rosu si Negru - Stendhal, Doctorul Thorne - Anthony Trollope, Barbu Delavrancea - povesti si povestiri, Ion Creanga, Mihai Eminescu, Mihail Sadoveanu, Liviu Rebreanu si multe alte carti, pe care inca le mai pastrez in biblioteca.
Stilul lui Marin Preda nu mi-a placut niciodata; nici Morometii, nici Cel mai iubit dintre pamanteni.




allinta

A fi fericit nu inseamna ca totul este perfect.
Inseamna ca te-ai hotarat sa privesti dincolo de imperfectiuni.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns dana vio spune:

Nu vreau sa agit spiritele mai mult, dar cred ca unii dintre voi ati trait intr-o alta Romanie decat mine inainte de '89. La noi nu se lua curentul si nici apa, iar caldura aveam pentru ca locuiam la casa si aveam teracote cu lemne in toate camerele, dar atat. Suntem 3copii si parintilor nostrii nu le-a fost usor, imi amintesc de cozile la care stateam pentru un pachetel minuscul de unt si n-am sa uit niciodata salamul cu soia! Sau cat de greu gaseam ceva de imbracat, nici macar o stofa ca-lumea nu gaseai sa-ti faci o haina. Iar cartile, zicea cineva ca citeau oamenii, ce citeau?! eu am avut permis de biblioteca de la 14ani si am citit toate cartile din biblioteca judeteana, si acum ma cunosc doamnele de-acolo. Stiti voi cate carti cu colhozuri am citit eu?! Da, am citit toti clasicii rusi, inclusiv viata lui Lenin. Credeti-ma ca mi-a ajuns! Cui ii pare rau dupa ce-a fost atunci ori traia cu pile ori a devenit amnezic.
Eu cred ca a fost o Revolutie, dar pentru ca noi n-am avut exercitiul libertatii ne-am cam balbait.
Si ca sa raspund intrebarilor mesajului initial:
Nici nu vreau sa ma gandesc cum ar fi fost viata mea acum.
Nu, Romania n-ar fi fost o tara mai fericita.

Alexandra Maria
14.12.2007

Mergi la inceput