Prejudecati despre feminitate si masculinitate(2)

iulianm spune:

Referitor la “Why so few”, si raspunzind la cererea lui Gmmm: Balerrina a scris detaliat cam tot ce as avea eu de spus, Ruxij si Salcia au scris si ele, Ocebine, Marina si Xio.

Ideea concentrata ar fi ca parintii si educatorii pot face minuni, pregatind viitoarele femei pe principiul egalitatii si a dreptului la sanse egale. Imune si sigure de ele atunci cind interactioneaza cu mentalitati traditionale.

O femeie nu trebuie sa munceasca mai mult decit un barbat, pt a fi tratata ca egalul barbatului respectiv. Nu trebuie sa dam mai mult decit celalalt dpdv profesional, pt a capata statut egal, pentru ca asta nu mai este egalitate. Daca am dat mai mult, si rezultatele sint pe masura "datului", atunci l-am depasit pe celalalt.

Multe din piedicile puse femeilor care acced la domenii ori pozitii considerate traditional “barbatesti”, se reduc la o explicatie foarte simpla ce tine de being human: barbatii au destula bataie de cap concurind intre ei. De ce sa se complice, adaugind in competitie si grupa femeilor?

Bineinteles ca nu toti barbatii intra in categoria aceasta. Parintii si educatorii pot face minuni pregatind atit viitoarele femei, cit si viitorii barbati ca indivizi functionind intr-o societate in care ambele grupe au sanse si drepturi egale. Exista multi barbati care trateaza femeile ca pe un partener egal, si sprijina ideea de sanse si drepturi egale. Nu discriminare, si nu favoritism. Valoare data continutului, priceperii si rezultatelor, nu formei.

Si bineinteles ca exista femei care profita si folosesc discriminarea drept scuza, cerind tratament preferential. Insa atitudinea aceasta are “success” limitat ca audienta si timp. Povestea cu ulciorul.

Studiul este facut in US, dar are destule puncte comune cu lumea vestica in ceea ce priveste discriminarea si stereotipurile, mai putine probabil in ceea ce priveste legislatia, si mai ales aplicarea acesteia.

Ruxij a atins un punct sensibil si foarte important. Pentru ce responsabilitatea familiei este pusa in principal pe umerii sotiei? Sotul unde este? De ce femeia trebuie sa renunte la cariera si vise, in timp ce barbatul nu? De ce ar fi barbatul mai indreptatit sa-si urmeze chemarea?

Familia este pornita de doi indivizi, copiii se fac de catre doi indivizi, de unde atunci ideea ca rolul unui individ presupune renuntari, iar rolul celui de al doilea impliniri si succes? De ce iarasi femeia isi asuma, mai mult sau mai putin fortata, statutul de persoana mai putin importanta, facind loc barbatului? Familia nu presupune statut egal pt parteneri?

Sabina spune:

sunt perioade in viata femeii in care e solicitata fizic pana la limita, adica sarcina si alaptarea si crearea atasamentului cu bebelusul, barbatul, oricat de binevoitor, nu o poate inlocui.O poate doar completa la partea cu atasamentul.

din pacate, se extrapoleaza perioadele astea si la restul vietii de catre unii altii, „femeile se preocupa doar de copil” samd.
nu toate femeile au noroc de o sarcina usoara, copiii nu dorm noaptea samd.

faza nasoala e ca daca vine tataicul si zice vai, am stat toata noaptea cu bb, e laudat si apreciat, cand vine si zice mama acelasi lucru, e o plangacioasa si o mimoza.






Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil!

Cum mi-am alaptat copiii


Sabina's blog, Sofia Galagia si bb Gheo

Ingrid S spune:

"You're Not a Feminist, Then You're a Bigot", spune Gloria Allred.
Astfel de "zicale" imbecile nu fac decat sa adanceasca prapastia intre femei. Se pune o presiune inutila si dezgustatoare pe femeile care aleg constient sa merga intr-o directie, nu ca le este impus si alte povesti de groaza de demult.
Este apropo, la fel de nedrept sa vii cu studii si cercetari realizate de organizatii feministe, ce pana la urma isi pun amprenta asupra rezultatelor si le intrepreteaza cum vor muschii lor.

Nu pricepi, asa-i? Nu poti sa intelegi ca astazi, daca mai vorbim de presiuni se aplica unei categorii mici de oameni, ca voi ati ramas inchistate in trecut, ca una uraste ce se intampla in biroul ei, ca uraste ce s-a intamplat in familie ei mai demult? Este necesar sa ne uitam mereu in spate? pentru ce aceasta isterie?
V-am spus si v-am dat exemplu ca nu exista piedici pentru o femeie azi decat daca alege in cunostinta de cauza sa se sacrifice pentru familie. Feministele ar vrea s-o scoata cu pusca afara din casa si sa mearga la lucru, pentru ca ele considera oprimare. Ho. Dar ho, ca s-a ajuns prea departe.
feminismul si-a pierdut intelesul, drepturile femeilor au fost castigate de sufragete mai demult, dar ele nu mai au nimic in comun cu fenomenul de azi, cu ura nejustificata pentru barbati, cu bolboroselile incoerente si atitudinea mereu vindicativa.

De ce nu sunt interesate de politica? Cate femei merg la facultatea de stiinte politice, comparativ cu alte specializari? Poate ar fi un punct bun daca am porni de aici. N-am timp sa fac nicio analiza, dar sunt sigura ca daca astept putin, vor exista binevoitoare gata sa gasesca studii garla.





Ingrid S si Diana

Cativa nebuni si-au spus la masa: "Numai noi formam aici lumea buna". Si lumea ii crede.
Vauvenargues

ladyJ spune:

Excelent.
Ma pregateam sa formulez ideea asta, avand in minte experienta lui XIO, cand medicul nu stiu care a spus ca ginecologia nu e pentru femei, desi nevasta-sa e ginecolog.

J.D. spune:

Iulianm, o femeie nu trebuie sa munceasca mai mult decat un barbat. si nici sa faca totul in casa sau pentru copil. eu cred ca este la latitudinea fiecarei femei cu capul pe umeri sa intre intr/o relatie normala. din pacate, multor femei le place statutul de victima. nu divorteaza pentru ca se supara parintii sau le arata lumea cu degetul pe strada, dar se duc la preot si se roaga. nu se duc la facultate pentru ca nu trebuie sa fie mai destepte decat barbatii. sia ltele de genul asta. atata timp cat vor exista femei care accepta sa fie umilite, abuzate, tratate prost va exista si discriminarea.

Finn Constantine 15.10.2009 si 21+ Euan Tudor

salcia spune:

JD, pai acele femei care se lasa maltratate, stau in relatii abuzive etc. o fac tocmai din cauza ca au un anumit model in care au crescut si in care traiesc, si nu pot iesi din el. E simplu pentru noi sa spunem ca ar putea face ce vor, ar putea iesi din situatia aia urata, ar putea pleca din relatia abuziva etc. Dar realitatea nu e asa, in alb si negru, e mai complicata. Daca asa ai trait, in ideea ca barbatul e "seful", nu ti se pare atat de ciudata o relatie abuziva, cu toate ca simti ca ceva nu e in regula. Adica nu-ti dai seama ca esti victima unui abuz. Si apoi, chiar daca-ti dai seama, tot e complicat. De ex., daca nu esti independenta material, nu lucrezi, sau ai un salariu foarte mic, mai ai si copii, cum sa faci? Statul roman deocamdata mai degraba e complicele agresorului decat sprijinul victimei. Adica intr-o situatie din asta, femeia respectiva are alternativa de a ramane cu abuzatorul, sau de a ajunge pe strada (sau in cazuri mai fericite la rude, prieteni etc.). Nu sunt suficiente centre care sa se ocupe de femeile abuzate (sunt judete in tara care nu au deloc astfel de centre), iar cele putine care sunt apartin unor fundatii, nu statului. In asociatia in care sunt si eu membra acum ne ocupam chiar de problema asta, incercam sa schimbam legislatia in materie de violenta domestica, pentru ca e foarte lacunara.

Deci nu-i vorba ca unor femei le place statutul de victima. Unele nu stiu ca se poate si altfel, iar altele nu au posibilitatea practica de a iesi din statutul asta (uite-asa revin la ideea ca in teorie e ok, in practica nu). Si cu aceste femei, multe, de altfel, ce sa facem? Le punem eticheta de "victima", sau "proasta" (ca s-a mai vehiculat aici pe topic ideea asta) si le lasam de izbeliste? Of, daca ati vedea voi si ati auzi ce povesti sunt printre centrele respective... nu cred ca ati mai judeca totul cu atata usurinta si siguranta. Sau daca ati sta de vorba cu femei care au fost victime ale traficului (in)uman, sa vedeti ce importanta e educatia si cum nu toti avem sanse egale...

Ingrid, din ce observ tu nu vezi presiunea pusa de societate pe femei, ci numai pe cea pusa de maleficele feministe. Sincer, imi vine sa rad la ideea ca (mai ales in Romania) feministele pun o presiune "ingrozitoare" asupra cuiva . Noi nu vrem sa scoatem femeile cu pusca din familie si sa obligam sa munceasca in cercetare, sa intre in politica sau mai stiu eu ce. Noi vrem ca toti oamenii sa beneficieze de oportunitati egale si sa plece de la aceeasi baza, astfel incat SA DECIDA SINGURI ce vor sa faca in viata, fara a fi biasati de o educatie patriarhala sau de diverse prejudecati, si fara a se lovi de tot felul de obstacole care tin de gen. Deci fiecare e liber sa faca ce vrea, dar sa faca pentru ca asa a vrut, constient si deliberat, si sa reuseasca in ceea ce-si propune fara a fi nevoit sa treaca prin diverse furci caudine. De ex. sa nu mai fie sfatuite fetele de la Medicina sa nu-si aleaga specializari chirurgicale, ci sa fie incurajate si sprijinite la fel ca baietii.

Cat despre Stiinte Politice, nu am acum cifre la indemana si nici timp sa le caut, dar cand am fost eu studenta acolo eram mai multe fete decat baieti. Ceea ce nu inseamna ca toate absolventele de la SP au intrat in politica, dar iata ca interesul exista.

Din pacate, feminismul nu si-a pierdut interesul, decat pentru cei care nu au contact cu realitatea si nici nu-s interesati de profunzimea subiectului. Repet a mia oara, faptul ca in teorie exista legislatie anti-discriminare nu inseamna ca totul e ok. E un prim pas, dar suntem departe de ce ar trebui sa fie. Si faptul ca eu, X, sunt ok, nu ma simt discriminata, iar nu are relevanta, ca nu e vorba despre mine, X. Si nu stiu de unde ura fata de barbati si atitudinea vindicativa, ca cel putin aici la topic nu am vazut o astfel de atitudine si ura din partea nimanui.

Femeile inca sunt platite mai prost decat barbatii pentru aceleasi responsabilitati, femeile inca se ocupa de treburile casnice si de cresterea copiilor intr-o masura mult mai mare decat barbatii, femeile inca sunt victimele violentei atat pe strada (de la tot felul de interpelari obscene la viol), cat si in familie (imaginati-va putin zonele rurale, cam ce drepturi au femeile acolo?), femeile sunt victimele de predilectie ale traficului (in)uman, femeile sunt foarte slab reprezentate in functiile publice (si cand acced la aceste functii, sunt judecate mereu prin prisma felului in care arata, in care se imbraca, si mai putin prin prisma muncii lor), femeile inca sunt tratate ca obiect in media, femeile sunt supuse unei presiuni enorme sa arate mereu cat mai bine si cat mai tinere, asta pe langa restul “obligatiilor” pe care le au, femeile trebuie sa fie mereu cele care echilibreaza lucrurile, atat la serviciu cat si in viata personala (nu ni se explica mereu ca femeile trebuie sa fie conciliante, sa cedeze, sa “lase de la ele”, pentru ca ele sunt “stalpul societatii” si al familiei? nu trebuie sa fie “agresive”, trebuie sa fie “feminine”), si discutia poate continua asa la infinit.

Si asta se intampla in societatile "civilizate", ca de altele nici nu mai vorbim. De fapt, daca e sa luam cazul Irlandei, de ex., acolo femeile nu au voie sa faca intrerupere de sarcina, nici macar in cazul unui viol. Dar e ok, feminismul e depasit, nu mai sunt probleme de rezolvat, totul e ok si noi ne agitam degeaba, doar-doar punem mana pe niste fonduri.

ruxij spune:

Din pacate, multe societati, mai ales cele estice (dar nici cele vestice nu's prea grozave, oricum, cu cat mergi mai la est cu atat e mai rau) conditioneaza femeia sa aiba comportament si psihologie de codependent (renuntare la dorinte proprii, credinta ca nu te poti descurca singura si ca nu esti propria personana, cu valoare intrinseca, valorizeara prin barbat etc). Asta se perpetueaza in generatii. Eu nu vad barbatii ca fiind cel mai important sau singurul grup responsabil de situatia asta. Si noi femeile suntem la fel, pentru ca si noi, in egala masura cu ei, perpetuam codependenta ca normalitate si ne invatam copiii aceleasi modele iarasi si iarasi si iarasi. Si cumva este normal sa fie asa, nu se poate rupe ciclul cu una cu doua.

Ingrid S spune:

In Romania feminismul nu ia forme asa agresive ca in alte tari. Mai sus am dat un citat dintr-o cunoscuta luptatoare pe baricadele feminismului. Daca violanta verbala o considerati normala...intoleranta la fel, ce sa mai zic? Go ahead.
Salcia, nu are rost. Eu iti spun ca de bunavoie si nesilite de nimeni, femeile nu se inghesuie la stiintele politice, tu zici acelasi lucru, dar nu stiu cum naiba dai alta conotatie problemei, de pare ca eu gresesc si tu ai dreptate. Femeile alea reprezinta majoritatea din Romania?
In fine.

Ingrid S si Diana

Cativa nebuni si-au spus la masa: "Numai noi formam aici lumea buna". Si lumea ii crede.
Vauvenargues

salcia spune:

Ingrid, eu tocmai iti spuneam ca la Stiinte Politice, in perioada cat am fost eu studenta acolo, acum cativa ani, ERAU MAI MULTE FETE DECAT BAIETI. Deci uite ca se inghesuie. Bineinteles ca nu toate absolventele ajung in politica, de fapt ajung foarte putine, dupa cum se vede. Tocmai aici e paradoxul.

Ca exista si feminism radical, sau diverse derapaje, asta nu contesta nimeni. Nu inseamna ca daca am imbratisat idealurile generale ale feminismului acceptam sau suntem de acord cu orice tip de feminism sau de discurs feminist.

Si a propos de ura fata de barbati, cum iti explici ca exista si barbati feministi? Sau pro-fem, cum se spune? Bineinteles, nu sunt foarte multi, mai ales in Romania, dar exista, avem si in asociatie, si avem si pe-acasa :).

iulianm spune:

Cine scria pe aici de "spume la gura"?

Ingrid, mai iesi din casa din cind in cind si observa prezentul.