Ghiocei de Martie-Aprilie 2009***372***

Floric spune:

Olga, esti mai curajoasa decat puteam crede. Cu regret dar am frunzarit pozele, din acelasi motiv...nu pot sa suport, nu+i drept. Of, nu+i bine sa il judecam pe Dumnezeu dar nu ma pot abtine...De ce, Doamne?????


Bravo echipei tale.

Poze Raru
Poze noi

Rares Rarisel cel mai frumusel

anca_nicolae spune:

revenind...

ca totusi, nu puteam sa am o autocaracterizare atat de scurta nu?

Eu o sa o scriu aici, din 2 motive:
- nu am probleme de imagine publica sifonata [pt ca nu am o imagine publica, am o "galerie" de imagini, cum zicea simpli, pot fi "de toate" :)))]
- de lene sa deschid mailul comun

So:

Eu, anca_nicolae [cum m-am prezentat la tel cu chato], declar urmatoarele:

- in data de 1900 primavara am avut tupeul sa apar pe lume. De atunci, am inceput un lung sir de intrebari cu lumea si cu mine insami: "oare acolo cum o fi? aa, nu-i voie? nu se poate sa nu fie voie . Ia sa trecem noi peste indicatorul nu-i voie si sa vedem cum o fi..."
- in acest lung sir am tot socat oameni, multi, pe unii fara intentie, pe altii, cum bine a sesizat monn, din placerea/provocarea de a ii vedea socati :)))

- meseria la care am ravnit mereu in sinea mea este actrita de teatru [vorba lui novus, as fi fost buna, dar nu-mi place sa invat o materie anume pt admitere]
- din frica zilei de maine indopata cu lopata de parintii mei in creierasul meu alambicat, am crezut mereu ca doar din meserii tehnice se poate trai, restul.... scriitori, realizatori filme, arte etc.. traiesc doar un hazard, si eu nu am avut niciodata curajul sa ma bazez pe noroc [chiar daca par aiuristica]. De aceea m-am dus catre mate si politehnica.

- sunt aiuristica, dar in acele chestii controlatate totusi de mine, chestii care, pt altii, depasesc limitele, cand vorba cea, e cristal de limpede ca eu am alte limite [adica, pe langa lista de pacate, nici lista cu limitele "standard/normale" nu mi se compileaza :)))]
- de mica am TRAIT cu sentimentul ca viata pe Pamant este o SANSA si sa incerc sa fac tot ce pot ACUM, dupa setul meu de idei/limite, si sa nu-mi RISIPESC sansa intr-o viata AUTOcenzurata, sa nu ajung ca in Vagabondul vietii mele [o alta melodie perfecta pentru si despre mine] "sa-mi reprosez de la-nceput, ca n-am luat totul de la viata, si nu i-am dat cat am putut"

- am MARI si permanente probleme interioare privind religia, granita dintre bunatate si egosim, ce urmeaza dupa moarte, pierderea unor valori din trecut vs schimbarea oamenilor [sa zicem progres...]. Sunt atat de permanente aceste probleme in mintea mea incat, chiar si cand ma pupam noaptea cu tinerelul de 22 de ani pe undeva pe langa Bucuresti, nici nu stiam satul [cand s-a mirat kea ca am lasat copiii acasa cu prietena tinerica ], chiar si atunci ma gandeam, aproape simultan la aceste chestii... si printre pupaturi, vorbeam si cu tinerelul despre ele... Cumva, desi mai sus am zis ca portretul meu este Keo-Liber, totusi, aceste probleme nu ma lasa sa ma simt chiar total libera... De aceea, macar eliberarea de regulile/normele/limitele celorlalti sa o pot implementa...

- Sunt PLINA ochi de contraste. Voi exemplifica doar 2.

1. Un vis al meu este ca, dupa ce reusesc sa slabesc la cat vreau eu, sa pot urca pe mese sa dansez noaptea in cluburi, exact ca animatoarele, pe hot girls, elena gheorghe... Ahh, mereu cand merg in club RAVNESC la "statutul" de animatoare, sa fiu cu dresuri, tocuri si abilitati de dans exact ca ele... [de asta am dat like la red code-ul lui Floric :)))]. Daaaaar, tot eu IUBESC romantele, le CANT prin casa, pe la serv [bietii mei colegi de max 25 de ani ], singura pe strada, oricand. Dar nu doar romante de dragoste. Nu. De exemplu, cine are rabdare [si va rog chiar] sa citeasca/asculte romanta
http://www.trilulilu.ro/anagabriela50/fabdd405440732

va intelege cat zbucium si lacrimi sunt in sufletul meu la acest cantec, ma gandesc la tata, la mama-mare, la toti care au trait si atunci, acolo, in alte sfere, si aici, in acest prezent destul de artificial si exterior... si la IMPOSIBILITATEA de a mai intoarce vreodata fatza universului catre acele sfere... :((

2. Alt contrast este legat chiar de "vorbareala". Eu par vorbareatza, insa DOAR atunci cand vreau sa fiu asa, in functie de environment. Desi par ca nu ma pot opri, de fapt eu singura imi dau unda verde exact cat consider eu. E adevarat, aici apare un defect, pun unda mea verde PESTE nemultumirea celor din jur . Insa, tot eu, in alte momente, tot de mine "aprobate", sunt si tacuta, prea tacuta, prea trista, prea interiorizata, prea dramatica...

- Din cauza multor constraste, diversi fosti mi-au zis, la unison, ca eu par/sunt destul de usor cuceribila la prima vedere, chiar naiva, si zbang, li se taie aerul cand incep sa intrevada ca de fapt, sunt f complicata, si foarte greu cuceribila/supusa in sinea mea. Daaara, si cand ajung sa ador... sunt cum a zis dragul meu om arab: in exterior si gandire, madam, esti un barbat, dar in iubire esti o sclava... Cat de fericita m-au facut vorbele lui, chiar daca ele arata clar, cu degetul, motivul "insingurarii" mele: partea de barbata din mine atrage barbati ne-dominanti [cu care nu ma potrivesc, ca nu ma pot face o sclava], iar partea feminina din mine atrage barbatii mai puternici [cu care iar nu ma potrivesc ca nu ma lsa sa gandesc si actionez eu, dupa cum ma taie capul]. Adica, si-asa-i rau, si-asa nu-i bine .

- In acelasi timp, aceste constraste m-au si ajutat in ceva ce mie imi place mult de tot: sa fiu prezenta/bagata in cat mai multe si variate chestii/activitati si sa sar de la una la alta. Cei din jur "obosesc" doar gandindu-se ca degeaba m-am asezat acum, "linistita", pe canapea, oricand poate suna tel si sa tasnesc pe usa, la orice ora, pt cine stie ce task nou/emergency/prioritar aparut la orizont. Poate sa stea iubirea si in fund si in cap sa ma roage sa nu plec, ooo, nici vorba, dupa ce ca oricum plec, ii scot si ochii ca nu imi intelege NEVOIA interioara de a merge la acel task, ca nu merge si el cu mine, si ca i-a trecut prin cap, doar si pt 1 secunda, sa ma roage skipez taskul... E greu frate cu mine...

- cu toate astea, desi sunt maestra la scos ochii, eu nu sunt razbunatoare, decat la nivel verbal si total inofensiv. Pur si simplu, imi este imposibil sa refuz pe cineva sa ajut, chiar daca ala m-a ignorat de toate datile. Am un fel exagerat de a gandi ca fara mine SIGUR acela nu va putea rezolva/trece peste problema, si nu as putea trai cu vina, daca ala ar pati ceva... [AICI apare problema mea cu granita intre bunatate si egoism!!!]

- ca defect principal, cred ca este excesul de zel. In orice domeniu gresesc la fel. Ex: daca ma apuc de o treaba la serv, pana nu sunt multumita cum a iesit, nu ies de acolo, calcand peste nevoile altora [ale copiilor de ex], si sunt acuzata ca nu imi pasa de altii. Sau, daca ajung sa iubesc pe cineva, il ADOR atat de mult incat sunt incapabila sa fiu focusata si pe interesul meu, nuu, daca il vad FERICIT langa mine, atat conteaza, indiferent cat m-am zbatut pt asta [si cat el nu s-a zbatut deloc ]. Sau, daca am un moment de tristete, astept pana cand sunt singura [v-am zis, precum cainele, imi ling ranile doar singura, ff rar in preajma altora] si cand sunt singura retraiesc iar si iar si iar motivul tristetii... Sau, daca retin ceva, il retin "o viata", si, de asta, nu pot sa iert in adevaratul sens al cuvantului, pot doar sa construiesc o atmosfera aparent armonioasa/pacifista, insa, asta o fac DOAR dupa ce am "reusit" sa ma indepartez sufleteste de acel om... oricine ar fi el :(((, deci, cu pretul instrainarii. De aici tata spunea mereu ca eu sunt invers decat toti ceilalti: in loc sa fiu pt cei ai familiei/apropiati cat mai perfecta si mai rece fata de altii, eu nu, sunt mult mai perfecta pentru oameni mai putini apropiati de mine, iar pt cei de langa sufletul meu, sunt neiertatoare... poate pt ca eu stiu cat sunt capabila [si fericita!] sa ma zbat pt fericirea celui de langa mine, cumva, cred ca am expectanta ca si cel de langa mine sa se zbata. Si, desi sunt o sclava, si nu pretind nimic exterior, eu, in sinea mea, astept. Dar asta nu e bine.

- cum spunea ff bine gaza, trec f usor peste chestii grave, si ciudat de greu peste chestii minore. Pentru ca, pe de o parte, range-ul meu de grav/minor e altul decat al restului lumii si pe de alta parte, pt ca, in spatele acelor chestii minore, eu asteptam acea zbatere minora. Tocmai pt ca sunt minore, imi dau seama cat de putin contez pt un anume om/situatie. Nu pretind chestii mari, mi se pare ca DACA cineva se zbate in chestii minore, dar de zi cu zi, sa te faca fericit [sau macar sa EVITE sa te supere], atunci ASTA e cu adevarat valoros. Poate ca eu gandesc ca in zicala "pietrele mici rastoarna carul mare"... dar, cateodata, nu e bine :(.

- alt defect: nu sunt optimista... sunt doar realista [cum bine a zis gianina] :(. Sunt momente cand mi-as dori sa fiu si eu optimista, nu ma refer la chestii mari, iubire, bani, etc, nuu, ci la situatii marunte, de ex, chiar la unele fete dintre voi, sunt darti in care aveti o problema dar cumva, sperati ca din afar, cumva, se va rezolva, si chiar se rezolva :), eu sunt incapabila de asta, eu daca vad ca eu si doar eu nu pot rezolva ceva, uit complet ca exista minuni sau ajutoare nesperate, sau pur si simplu noroc. Si ma agit, ma panichez. Evident, cand problema se rezolva, asa, "din afara/noroc", toti din jur spun: vezi? te-ai agitat degeaba... Eu insa intreb: dar de unde stiati voi ca va aparea norocul asta? Daca nu aparea? Si toti din jur rapsund la unison: iti aloci prea multe pe cap, nu esti singura pe lumea asta, si mai e si noroc/ajutor cateodata, nu? Baaaai, atat de relaxati frate, si imi zic: poate asta o proveni de la LINISTEA oamenilor credinciosi, per invatatura "nu iti face griji/provizii pt ziua de maine, EU te voi ajuta mereu"? Eii, eu nu pot sa stau linistita... Iar nu-i bine...

- totusi, sunt foarte fericita ca am avut sansa/norocul sa ma nasc si sa exist aici si acum! Chiar daca nu sunt optimista, am puterea sa ma reincarc cu fericire!

- am multe alte defecte, dar nu incap in pagina... eu zic ca totusi.. am scris destul, nu?



Poze cu noi

Veronica-Elena 14 ani, Tudor-Iulian 11 ani, Robert-Adrian 2 anisori

Monnvas spune:

CRISTIAN (7.03.2009)
--------------------------------------
Where there's a will there's a way