Urgent! Informatii si experiente clinica Anadolu

mianna spune:

poftiiim???

ce doctori erau aia?

in ce oras e socrul tau? poate ajunge la Bucuresti pentru tratament?

ca sa fie clar ca nu e doar o parere pe un forum (cu toata lipsa de modestie) - sunt specializata in radioterapie, dar nu o practic; in domeniul in care lucrez acum colaborez cu medici, si un proiect se desfasoara tocmai cu pacienti cu cancer pulmonar in stadiul IV, adica cei cu metastaze.

nu, nu recrutez aici pacienti. vreau doar sa spun ca in acest diagnostic, tratamentul indicat e chimioterapia. nu ofera nimeni sperante desarte, insa boala mai poate fi tinuta cat de cat sub control un timp. cateva luni, poate chiar mai mult de un an - din pacate doar atat. in unele cazuri (nu in toate) se indica si radioterapia - eventual pe metastazele osoase, daca devin simptomatice, adica daca apare durerea in locul respectiv. radioterapia pentru cancerul in sine intr-adevar nu e indicata, fiindca nu da rezultate.

banii dati la clinica din Turcia sunt bani aruncati, dupa parerea mea. un cancer pulmonar stadiul IV nu se opereaza. i-ar putea face doar, pe bani grei, aceleasi investigatii care s-au facut aici - sau poate unele un pic mai performante, care insa in final vor spune acelasi lucru.

imi poti scrie mesaj privat daca vrei mai multe detalii.

Tanti Zavaidoc spune:

[quote]citat din mesajul lui mianna

Mianna, poti sa imi dai un PM referitor la radioterapia pentru metastazele osoase? Cum, unde, cand... Amanunte de astea.

mianna spune:

nu-i nevoie de pm:

- unde? in orice centru de radioterapie (care are accelerator liniar sau cobaltron, ca mai sunt unele amarate care fac doar radioterapie de suprafata). in principiu la Institutul Oncologic. pm-ul e necesar doar daca imi ceri sa-ti recomand vreun medic.

- cum? radioterapie doar pe zona respectiva. camp mititel, de cativa cm patrati. n-o vindeca, dar are efect antialgic. se mai face daca metastaza respectiva prezinta vreun risc de fractura, dar astea-s cazuri rare. daca metastaza osoasa e asimptomatica nu se face radioterapie. (cu asta am raspuns si la "cand").

in principiu durata radioterapiei in metastazele osoase e scurta, 5 sedinte.

in alta ordine de idei, exista in Bucuresti un singur centru privat de radioterapie. il gasiti cu google, n-am niciun interes sa-i fac reclama. preturi usturatoare, dar cu siguranta mai mici decat la turci. medicii sint cei din Institutul Oncologic, plus colaboratori straini care vin periodic. feed-back despre el n-am, dar atat vreme cat are aparate performante care nu se strica atunci cand ti-e lumea mai draga (asta e marea problema in centrele de radioterapie de stat, si lipsa banilor pentru a inlocui piesele/aparatele) ar trebui sa fie ok

ANDRUSHKA spune:

Si eu mi-as dori acelasi lucru, sa pot dispune de viata mea si sa ma mobilizez in cunostinta de cauza. E atat de greu, insa, cand e vorba de cei dragi...trebuie sa recunoastem. Multumesc tare mult ptr cuvintele astea.

Tanti Zavaidoc spune:

Andrushka, te inteleg. Si pentru mine e dureros sa aud planuri pentru anul viitor, planuri despre cum o sa invinga el cancerul si o sa... o sa... Desi are metastaze simptomatice osoase. Deci e probabil ultimul lui Craciun, iar eu nu pot merge sa il vad, pentru ca... Pentru ca asa e viata.

Dar insist, tu il cunosti pe socrul tau, iti cunosti familia- e bine sa fii cap-limpede (asa li se zice corectorilor in presa) si sa incerci sa ii spui. Stiu ca e greu, dar uneori adevarul elibereaza. In plus, oamenii simt ca li se intampla ceva.

Unchiului meu nu au vrut sa ii spuna initial. Si intr-o zi el a zis: lasati prostiile, stiu ca am cancer, stiu de mult ca am ceva la plamani. Simtea.

Da, e greu, dar pana la urma asa e firesc, copiii sa isi ingroape parintii. Invers nu e firesc si mult mai dureros. Poate intr-o zi ii va fi un mic pansament pe suflet sotului tau sa ii zici asta, ca e bine ca si-a ingropat el tatal, si nu invers. E firesc, asa e mersul lucrurilor.

Nu lua lucrurile in tragic, pentru ca probabil socrul tau isi va cunoaste nepotul sau nepoata, in aprilie

ANDRUSHKA spune:

Mianna, suntem in Constanta.
Unde se poate face chimioterapie in Bucuresti in conditii decente? Proiectul tau unde se desfasoara? Prefer sa vorbim aici, poate beneficiaza si alte persoane... Tu cunosti cazuri concrete care au fost in Turcia si nu au rezolvat nimic? Scuze de tirul de intrebari, incerc numai sa ma elucidez in problema asta pe care nimeni nu crede ca o va avea vreodata...Sa zicem ca nu se face nimic, nici aici, nici la turci, niciunde... ia ceva de durere cand nu mai poate fi suportabila.. crezi ca va trai mai mult un astfel de bolnav decat cel care face/ a facut chimioterapie? Intreb pur si simplu pentru ca am mai avut cazuri de cancer in familie si toti cei care au facut chimio s-au dus fulgerator, corpul nu a mai avut resurse sa lupte. Un singur caz cunosc personal, tatal unei colege din State, om la vreo 70 si de ani, care a descoperit cu totul intamplator un cancer esofagian si, desi nu avea nimic, nici un simptom, se simtea perfect, a acceptat sa faca chimio la Universitatea din Michigan... s-a chinuit, bietul, cu tot raul care insoteste terapia... dar cancerul a disparut... sincer nu imi mai amintesc daca a fost nevoie si de operatie sau nu... am retinut insa in acest caz ca i-a fost de ajutor chimioterapia.

Multumesc tare mult pentru interventia ta, mi s-a parut foarte energica si.. datatoare de ceva speranta, din partea unui om care pare ca stie ce spune.

Tanti Zavaidoc spune:

Andrushka, tot eu, desi nu sunt medic.

Unchiul meu a facut deja 4 serii de chimio, pe care le-a suportat foarte bine. Am primit poze cu el si e neschimbat.
Cred ca nimeni nu iti poate spune cum suporta un pacient anume sedintele de chimio. Depinde de organism, cred.

El a facut chimio la Galati, ca de acolo e. Radio nu a facut, ca nu are unde, iar pentru metastazele osoase primeste analgezice. Inca nu morfina, desi durerile sunt puternice.

Pronosticul s-a schimbat de la "nicio sansa" la cateva luni. Tot e ceva, pentru el si familie.

Colac peste pupaza, a fost operata si nevasta lui, matusa mea, de cancer uterin stadiul 4. Au fost aproximativ colegi de salon.

Si cu toate astea, a contat enorm ca parintii mei au fost alaturi de ei, ca au primit sprijin. Fiica celor doi s-a interesat de clinica din Turcia de care intrebai, asa ca informatiile sunt de la ea, de la verisoara mea.

Ti-as zice si eu ca Mianna, nu merge acolo pentru cancer pulmonar decat daca socrul tau isi doreste. Daca asta vrea si crede ca il ajuta, banii nu prea mai conteaza...

ANDRUSHKA spune:

Stiu... am avut doua cazuri in familie...matusile mele (surori) si-au plans unicul fiu, respectiv fiica si nimic nu mi se pare mai contra firii... Am ajuns, cand imi tin puiul in brate, sa nu ma mai rog neaparat de sanatate, de viata lunga si prospera sau mai stiu eu ce... ci doar sa plecam noi inaintea copiilor nostri, asa cum e natural.

Offtopic... nu te cunosc de mult din scrierile tale de pe aici, mai ales ca eu scriu cu intermitente pe forum - imi amintesti de scrisul cuiva care era candva pe aici, dar vreau sa-ti spun ca atat cat am apucat sa te citesc mi-ai mers direct la corazon...fac rar complimente, dar am simtit nevoia

Tanti Zavaidoc spune:

Ei, eu zic sa te rogi pentru sanatate si pentru bucurie. Nu te mai gandi la lucrurile astea cand esti cu copilul, pentru ca zau ca nu ai niciun motiv sa crezi ca se va intampla ceva rau.

Stiu ca e greu, dar pana la urma asa e viata, unii se duc, altii raman, iar important e ca cei care raman sa isi pot aminti de cei care se duc cu un zambet de recunostinta: uite, tata m-a invatat asta, sau tata zicea...

Nu stiu de scrisul cui iti amintesc, mi se spune des ca seman cu nu stiu cine la scris (am cel putin 3 clone teoretic pe forumul asta) dar te asigur ca nu sunt niciuna dintre persoanele respective.

Poate ca pur si simplu unele lucruri sunt adevarate si atat. Indiferent de cine sunt spuse, suna cam la fel, pentru ca esenta e acceasi.

Aveti grija de voi si de copii! Eu chiar cred ca si in disperare exista ceva bun Toate conteaza si toate ne ajuta intr-un fel sau altul.

Victoria_mami spune:

Cancerul la plamani si cel la ficat sunt cele mai... crude; netratabile. Mai ales ca la ficat e deja in metastaza.
Socrul meu a trait 1 an jumate dupa diagnosticul de cancer pulmonar. Sotul sefei sotului meu a trait cateva luni dupa diagnostic de cancer la ficat (sotia lui a instistat sa se opereze, a intrat din operatie in coma si a fost gata), tatal prietenei mele o luna! Nu iti spun sa te sperii, ci sa va pregatiti.
Cat despre dorinta lui:
Soacra-mea a fost pusa in fata unei operatii din care ni s-a spus ca e fff posibil s anu mai iasa in viata. E o femeie extrem de inteligenta, asa ca decizia a fost a ei, nu era senila sa luam noi decizii ptr. ea. Daca era sa decid eu, as fi zis clar NU operatiei (inlocuire de umar, dupa ce a cazut); ea insa, a vrut sa fie operata, era atat de impacata cu gandul ca va muri, ca i-a si spus sotului meu ce sa faca cu bijuteriile ei, ca vrea sicriu inchis, etc... deci, pregatita 100% sa moara. Ei bine, a iesit bine din operatie, acum e acasa (la ea, asa a vrut ea) si se descurca singura. (Bine, ii facem noi cumparaturile, ii spal eu hainele, are femeie la curatenie, dar, totusi, in rest si le face singura: gatit, spala vasele, baie, etc.) Deci, uneori e mai bine sa le respecti decizia, stie fiecare ce e mai bine ptr. el/ea.
Multa putere va doresc.

_
Mami si Daddy lupta impotriva leucemiei, impreuna cu Printesa Victoria Isabella 22.05.2008

VICTORIA


http://www.facebook.com/pages/Acute-Lymphoblastic-Leukemia/178051842277685