Grafologia stiinta personalitatii?

Candva ma pasiona grafologia – chiar am studiat carti si mostre de scris si mai ales semnaturi. Cu timpul insa, pasiunea asta a disparut.

Mai tin minte ca era foarte important sa intrebi subiectul daca scrisul lui este cel dobandit in clasele primare sau si l-a schimbat din proprie vointa la un moment al vietii lui.

Eu mi-am schimbat scrisul din proprie vointa prin clasa a VI-a. Am stat o vara intreaga sa fac asta. In scoala primara am facut parte dintr-o clasa experimentala ce a invatat sa scrie pe patratele – caiete de matemaica – nu am avut niciodata caiet tip I, II. Deoarece copiii de la noua scoala radeau de mine pentru ca scriu foarte rotund si drept am hotarat sa fac ceva in sensul asta.

Eram prin liceu cand am inceput sa studiez grafologia si sa schimb unele trasaturi ale scrisului in functie de cum suna bine acolo.

Copila mea a invatat sa scrie pe tip I, standard, litere frumoase aplecate. Insa niciodata nu a scris aplecat. Are scrisul drept.

Pe net am gasit asa ceva:
Analiza grafologica este o stiinta empirica prin excelenta. Ea combina un studiu de factori fizici si emotionali in incercarea de a intelege mai bine oamenii. In acelasi timp, nu exista doi oameni la fel pe acest pamant.
Scrisul de mana este un obicei (arc reflex) inconstient.
Ca adulti nu mai ne gandim cum anume trebuie sa facem literele, pur si simplu le scriem. Este un obicei, un arc reflex, "un program automat" pe care il "rulam".
In cazul scrisului de mana se intampla un lucru foarte interesant.
Pe masura ce faceam literele in mod constient, usor-usor inconstientul preia aceasta sarcina de a "desena" pe hartie acele simboluri. Astfel, in acest moment noi, in mod constient, nu trebuie decat sa ne gandim la sensul cuvintelor si mintea inconstienta trimite imediat impulsuri electrice foarte fine catre mana si degetele noastre "spunandu-le" exact cum sa faca simbolurile invatate care denota sensul a ceea ce gandim constient.
In Analiza Grafologica si psihologie, expertul grafolog poate identifica chiar si 400 de trasaturi de personalitate.


Cateva din aspectele ce trebuie urmarite in analiza unui text.
Marimea scrisului
Stilul liniilor de baza
Spatirea dintre linii si cuvinte
Forma literelor
Unghiul si panta scrisului
Marimea scrisului.

In functie de marimea literelor, putem determina urmatoarele tipuri:

1. Scris foarte mic
Scrisul foarte mic indica o perosnalitate artistica. Oamenii cu acest tip de scris intra in detalii in orice fac. In general se specializeaza intr-un singur domeniu. Au un singur scop in viata si nu isi irosesc timpul sau energia in alte activitati.

2. Scris mic
Scrisul mic indica un intelectual si o persoana educata cu un simt ascutit al observatiei. Acesti oameni sunt meticulosi si metodici si se descurca bine in viata.

3. Scris mediu:
Aceasta este caracteristica persoanelor metodice si echilibrate cu o minte sanatoasa. Sunt mai potrivite in afaceri decat in acordarea unor servicii. Au capacitatea de a retine mai rapid si se pot descurca mai usor, desi pot avea deficiente educationale.

4. Scris mare
Au o minte activa. Oamenii cu acet tip de scris sunt afectuosi, de incredere si ii pot influenta pe cei din jur. Foarte vorbareti, daca se concentreaza mai mult asupra propriilor actiuni, pot excela usor.

5. Scris foarte mare
Acesti oameni se simt importanti. Nu pot suporta criticile, de aceea au succes intotdeauna.

6. Scris constant, cu litere de aceeasi marime
Este indicatorul unei minti metodice.

7. Marimea literelor descreste
Arata o persoana indemanatica si chiar sireata.

8. Marimea literelor creste
Indica o mare sinceritate a persoanei respective

Inclinarea literelor
- spre dreapta - ne arata o persoana care relationeaza usor, comunicativa, fara insa a ne arata in ce fel; astfel o persoana poate fi receptiva, iubitoare, dar se poate dovedi si manipulativa
- scriere verticala - indica nevoia de independenta
- spre stanga - arata o persoana rezervata si emotiva. Are nevoie sa fie sincera cu sine, iar daca ceilalti ii solicita mai mult decat isi doresc, devin nemultumiti si nefericiti



Voi ce mai stiti despre acest subiect?

Daca privesti in sus si nu simti invidie, daca privesti in jos si nu simti dispret, atunci esti un om deosebit
vivi

inbox spune:

Eu nu stiu mai nimic despre asta, ce am mai citit prin reviste cand eram prin liceu... Stiu insa, ca tot prin liceu vroiam sa scriu ca tata, care facea niste litere perfecte, gen scrisul mic de tipar, daca ma concentram reuseam, insa daca aveam mult de scris, incepeam intr-un fel si terminam cu scrisul meu clasic.
La facultate, deja aveam momente cand nu imi intelegeam propriul scris:), pe la finalul cursurilor.

In schimb, am preluat de la o persoana cu care corespondam, foarte draga mie din adolescenta, litera "M", pe care nu o mai fac cum o faceam in scoala ci, pe "M" il fac ca pe "m" mic de mana numai ca este mare. La fel si cu "N".

Cand m-am angajat, mi-am schimbat semnatura, din superstitie, codita de finals a tinda in sus! :)

mamica de printesa Maria 15.11.2006 si bebe Mircea -25.09.2010

boticelina spune:

Si eu am invatat sa scriu la scoala pe caiete tip I si scriam urat spre foarte urat. In clasa a doua, pt ca eram "integratorul" clasei, am primit o noua colega de banca, cam stinghera, care lipsise mult de la scoala pe motiv de boala. Ea invatase sa scrie acasa cu bunicul ei, fost notar. Am vazut in caietele ei scrisul viselor mele, era o placere sa le citesti, imi venea sa-i mangai paginile.

In vacanta de vara dintr-a doua spre a treia mi-am cumparat 2 caiete tip II, am imprumutat un caiet de la colega mea si am reinvatat sa scriu. Caligrafic. Pe vremea mea se facea caligrafie, aveam o ora pe saptamana pe care cred ca invatatoarea mea o folosea sa mai facem neste matematica (hated that!). Dar odata am facut (din motive de invatatoare bolnava) o zi impreuna cu o clasa paralela. Am nimerit si ora de caligrafie. Acolo am invatat cum sa fac ligaturile dintre litere. It changed my life! Cu noul meu scris frumos si cu stiinta ligaturilor mi-am tras cel mai frumos scris din scoala (colega plecase intre timp in Bucuresti).

Si acum scriu frumos, depinde cu ce scriu, cel mai fain imi iese cu creion mecanic, dar daca bag viteza o mai iau pe scurtatura si nu mai fac toate volutele la majuscule.

In facultate, ca sa nu-mi oboseasca dragele de getele, am descoperit si o alta pozitie de a tine instrumentul de scris, cu ajutorul careia pot scrie de doua ori mai repede si la fel de citet. Tin 'strumentu' intre degetul aratator si inelar, cu spijin pe buricul inelarului nu pe falanga.

O materie de la care am avut mari sperante in facultate a fost "arta scrisului". Si a fost o mare dezamagire, mai bine o faceam io la biblioteca pt ca in afara de niste rune si 3 hieroglife nu si-a batut nimeni capul sa ne spuna ceva.

Raman in continuare pasionata de caligrafie, mai putin de grafologie, deja adun materiale pt copil. N-am mari sperante in sensul asta in ceea ce-o priveste, mai e si stangace, da-mi place sa le rasfoiesc. Imi pare rau ca acum nu mai exista in scoala materia caligrafie.

Semnatura mi-am schimbat-o dupa maritis si inca odata dupa dezmaritis, nu substantial pt ca initialele erau aceleasi si inainte si dupa.

---

Monica si Nancy, 04.07.2008
"If you are unware of your choices, then you have none"

Cricor spune:

Eu nu-mi mai amintesc cum era scrisul meu inainte sa hotarasc sa-l schimb. L-am schimbat prin cls. a 7a...ca nu-mi placea cum aratau caietele, dar in schimb imi placeau ale sora-mi. Atat am pictat la ele, pana am ajuns la scrisul perfect in opinia mea...asemantor cu cel al sorei mele, dar nu chiar. Si acum scriu frumos, sunt tot timpul omul care scrie felicitari..in familie, cercul de prieteni. Dar ma tot munceste gandul daca scrisul meu de acum e imaginea personalitatii mele, sau cel de pare l-am abandonat?

columbiana spune:

grafologia e caracterizata de psihologi ca fiind mai degraba o pseudostiinta, o impostura, pentru ca scrisul se poate `educa`;

citeste despre efectul Barnum, sau iluzia universala.

http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=137759

viviana spune:

Deseori se face confuzie intre grafologie si grafologie criminalistica care este de fapt o expertiza criminalistica a scrisului.

"Etimologic grafologia este ,,stiinta scrisului”, dar scrisul propriu, ca disciplina, independenta, este acela de determinare a caracterului si a personalitatii omului cu ajutorul scrisului.
Grafologia se bazeaza pe teza ca o persoana poate fi usor recunoscuta prin gesturile sale, gesturi care nu depind de o intentie sau vointa de moment, ci de o conjugare a fortelor constiente si inconstiente ce ar anima fiecare persoana. Toate atitudinile fiintei umane sunt deci gesturi incarcate de semnificatii psihologice care se reflecta net si in scris si anume in caracteristicile generale ale scrisului, in tipurile de miscari ca reflexe spontane, privite independent de formele literale pe care le imbraca.

Grafologia are foarte multi adepti dar si numerosi adversari.

Sub aspectul relatiei acesteia cu expertiza grafica, cu toate ca ambele descipline se ocupa de studierea scrisului, fiecare dintre ele are un obiect si modalitati proprii de investigatie, ce nu pot fi confundate, astfel:

- grafologia urmareste descoperirea personalitatii dupa un scris cert, adica al carui autor este cunoscut; expertiza grafica urmareste identificarea autorului unui scris a carui paternitate este incerta (necunoscuta sau contestata);

- in grafologie se examineaza un singur scris (o proba sau mai multe provenind de la aceeasi persoana), stabilindu-se caracteristicile generale si interpretandu-se acestea din punct de vedere psihologic; in expertiza grafica se compara doua scrisuri sau grupe de scris, evaluandu-se asemanarile si deosebirile;

- in grafologie se cerceteaza scrisuri sincere, nedisimulate; in expertiza grafica se examineaza adesea scrisuri intentionat modificate (deghizate) sau contrafacute (copiate ori imitate)."


Acuma merg mai departe gandindu-ma la acei psihologi criminalisti care folosesc grafologia pentru a contura trasaturi de comportament, de personalitate in incercarea de definire a portretului unui criminal.


Ana Stroe, am citit despre efectul Barnum si mi-ai dat o idee despre un subiect separat, la care zic eu ca ar fi multe de discutat.



Daca privesti in sus si nu simti invidie, daca privesti in jos si nu simti dispret, atunci esti un om deosebit
vivi

columbiana spune:

manualele franceze de psihologie consemneaza un experiement facut de un suporter al grafologiei pe 147 subiecti, bazat pe o metoda de cinci factori (e mult de detaliat), concluziile confirmind afirmatiile scepticilor: este o pseudostiinta;
nu exista grafologie criminalistica Viviana, este vorba de o stiinta a scrisului care probeaza ca un anumit manuscris a fost scris de o anumita persoana, nimic de-a face cu creionarea caracterului cuiva in functie de scrisul sau, ce vrea sa faca grafologia (sau zodiacul, sau alte `stiinte` de gen).

http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=137759

viviana spune:

Oh, Ana, stiu ca nu exista grafologie criminalistica.

Am scris mai sus despre deosebireile dintre grafologie si expertiza grafica.

Probabil ca am scris cam mult si plictisitor.

Daca privesti in sus si nu simti invidie, daca privesti in jos si nu simti dispret, atunci esti un om deosebit
vivi

daniela_b spune:

Deloc.
Eu am citit cu interes.
Nu prea am ce sa spun la subiect ( astfel incit sa fie interesant ceea ce spun).
Scrisul meu e absolut natural, nu m-am straduit prea mult, sint litere aruncate pe hirtie dar, in cel mai pasional fel. Imi place sa scriu, la modul fizic.
Simt uneori ca trebuie sa pun mina pe ceva care e sortit sa "scrie poveste" si sa scriu, sa las urme, sa murdaresc hirtia si sa fac taieturi, lipituri si semne grafice.
Daca ma apuc sa scriu o poezie, folosesc majuscule modulate, dantelate, daca scriu o cerere fac litere scurte si ascutite, seci.
Nu ma pot abtine, e ca si cum m-as adapta si cadrul juridic de exemplu nu m-ar lasa sa dantelez un D sau un P ( Domnule Presedinte ...)
Imi place sa scriu la fel de mult cum imi place sa iubesc, am aceasta idee ca scrisul a adus la fel de multa bunatate in viata omului precum a adus vorbirea.
Poate de aceea si sint atasata scrisului cu i din i si a lui "sint", de exemplu ( in loc de sunt), mi-e ca o piele confortabila si la care nu vreau sa renunt.
Grafologic, caciulitele de la i si a au fost, mereu, perfect la 90 de grade si sedilele, mereu la un punct distanta de corpul literei, cu toate ca sint o personalitate absolut "dezordonata".


To live a creative life, we must lose our fear of being wrong - Joseph Clinton Pearce