Frecventa "mersului" la scoala a parintilor

Lala_D spune:

Filofteia dar dirigintele e "certat" cu tehnica moderna ( telefon, mail) ?
Ca nu-i musai sa te duci la scoala ca sa iti spuna 2 vorbe despre baiat lunar


La o sedinta ii puteti cere dirigintelui sa va dea adresele de mail pentru o mai buna comunicare si a lui si a altor profesori.
La noi profa de fizica le-a dat elevilor o adresa de mail ca sa comunice mai usor cu ei de ex.

Noi, parintii, aflam multe despre ce se intampla in clasa comunicand regulat pe mail intre noi, avem adresele si mai schimbam impresii.

De multe ori sunt mici probleme de disciplina, toane de adolescenti ( sunt o clasa cu foarte multi baieti) ce nu se reflecta in note ci in mici suparari ale profesorilor. Se hlizesc in ore, sunt prea galagiosi uneori, lucruri ce supara pe moment si nu le afli de la ei decat eventual daca nu sunt personal in culpa.
Nimicurile acestea ce se pot transforma in timp in probleme daca se persista le aflam de la diriginte, pe mail, la telefon. Daca considera ca e cazul sa fim informati, ne anunta pe toti sau doar pe cei vizati.

Nicoleta spune:

Pe-aici nu te duci la scoala decat la sedinta de inceput cu toti parintii, la cea pentru fiecare copil in parte si daca te cheama. In rest nu se bucura sa te vada :D. Noi am mers cand a pierdut copilul ceva pentru scoala si trebuia sa confectionam altceva in schimb... dar doar atat. De obicei te anunta daca au nevoie de tine, nu se asteapta nimeni "sa te simti".

grati.ela spune:

eu am mers doar la sedinta... sincer nu vreau sa ma mai amestec in treburile clasei pt ca sunt privita ca bagacioasa....imi vad de copil si atat. Are note excelente, am dedus nivelul clasei (din media clasei la testarile clasei, dificultatea subiectelor la lucrari si rezultatele la olimpiade), gradul de interes al copiilor si parintilor si nu am de ce sa ma zbat. Incerc sa lucrez acasa cat sa o salt la un nivel competitiv (la nivelul Bucurestiului) si sper ca la liceu sa aiba parte de o clasa omogena (evident omogen buna!!!).

capcaunul spune:

La inceput am incercat sa mut muntii din loc. Fara prea mult succes. Nivelul general, al cadrelor didactice, al parintilor, al conducerii este sub ceea ce as fi vrut. Drept urmare m-am retras in vagauna, de unde nu ies decat daca chiar arde.

Incerc sa-i suplinesc acasa golurile acumulate in clasa. Dar apare un nou front, psihologic, pe care trebuie sa manevrez cu mare grija. Dezvaluindu-i golurile si chiar erorile din scoala subminez oarecum autoritatea scolii, ceea ce intr-un fel nu este bine. N-am inca un raspuns multumitor la aceasta dilema.

michelle-usa spune:

La clasa a 2-a, eu intreb pe doamna la fiecare 2 saptmani care e situatia lui.
In caz ca se intimpla ceva la scoala (se ia la bataie sau alceva major) doamna ma suna acasa.

michelle

filofteia spune:

Multumesc mult pentru raspunsuri.
Lala_D nu ne-a dat o adresa de mail, deci banuiesc ca nu doreste o astfel de comunicare. La telefon trebuie cautat cand ai ceva important de anuntat (lipseste copilul de la scoala). Eu stiu ce se intampla in clasa, pentru ca am contacte cu alti parinti si in plus copilul povesteste tot.

Grati.ela imi pare rau ca la voi se intampla lucrurile astea. Am citit pataniile voastre cu parintii si alti copii.

Capcaunule foarte bine spus. Ai exprimat foarte bine sentimentul pe care il am si eu.

Pe de alta parte constat ca suntem printre privilegiati, are o clasa foarte buna, cu parinti foarte implicati si responsabili, profesoara de romana ca si cea de matematica lucreaza foarte mult si la un nivel foarte ridicat, iar restul profesorilor s-au dovedit la fel de responsabili. Copilul este multumit de profesori si s-a adaptat foarte usor la ciclul gimnazial.

Mada spune:

eu ma duc sau vorbesc la telefon saptamanal cu invatatoarea, dar am senzatia ca nu e suficient sau eficient, inca nu imi dau seama
una peste alta sunt dezamagita, cum spunea si capcaunul.



Ilinca si Rares

analias spune:

Of, nici eu nu vizitez prea des scoala, desi e chiar vis-a-vis. Fiica mea e in clasa a II-a si anul trecut am 'frecventat' 2 sedinte cu parintii (din cele 3 organizate) si am mers la o ora de consultatii cu invatatoarea, prin octombrie. Doamna noastra nu foloseste deloc computerul, deci nu se pune problema corespondentei online. Anul acesta a trebuit sa merg acum vreo 2 saptamani, pentru ca invatatoarea are o pasiune deosebita pentru lucrul suplimentar si fetita era la un moment dat ingropata in culegeri. Nu termina una, ca o deschidea pe cealalata. Ca profesor, eu nu agreez prea tare ocuparea timpului copilului doar de dragul de a-l vedea activ. Asa ca m-am prezentat la scoala, iar doamna a parut foarte fericita sa ma vada (sunt parinti in clasa care o viziteaza des si nu cu mana goala). Am intrebat cam pe unde se situeaza fetita in clasa (desi ii cunosteam oricum potentialul) si mi-a spus ca 50% din clasa sunt copii foarte buni, iar ceilalti sunt medii si putin sub-mediu. Ca atare, vazand asa un potential al copiilor s-a gandit ca e necesar sa ii stimuleze pentru a ridica tot mai mult stacheta bla bla bla. Am insistat sa aflu opinia doamnei despre pustoaica mea si a zis ca e drept ca pe ea o considera exceptionala, dar s-a gandit ca toata lumea trebuie sa lucreze aceeasi cantitate de teme suplimentare, chiar indiferent de nivelul copilului, 'pentru a se pastra ideea de echipa in clasa'. E drept ca dansa nu are niciodata timp sa corecteze paginile lucrate suplimentar, dar i se pare atractiv pentru copii. I-am explicat ca fetita mea are oricum programul foarte incarcat cu activitati extrascolare - la care are doar rezultate admirabile - asa ca o rog frumos sa ii dea ca tema o cantitate de pagini pe care sa o poata si dansa corecta. E nedrept sa pui copilul sa lucreze culegeri intregi, pe care tu sa nu te uiti niciodata, din simplul motiv ca este PREA MULT. A fost de acord cu mine si ne-am despartit zambind.

Cam astea au fost vizitele mele la scoala si nici pe viitor nu intentionez sa fac potecuta spre cancelarie. Parintii mei treceau pe la scoala la inceput de ciclu (profesori si ei, de altfel), iar eu am fost premianta si olimpica intotdeauna. Nici eu, ca profesor, nu tin sa ma piseze parintii la cap saptamanal. Am insa senzatia ca in invatamantul de stat profesorii sunt oarecum niste zei si multi parinti prefera sa accepte orice de la profesor, doar pentru aprecierea copilului. E drept ca eu lucrez pe niste proiecte private si relationez in special cu institutii din US sau UK, asa ca experienta mea ca profesor in scolile de stat romanesti este zero. Insa simt cumva sistemul destul de rigid. Poate ma insel eu totusi ...

grati.ela spune:

Analias, nu accepti orice... accepti cat poti si cand nu mai poti sari. atat ca nu ai unde. Directorul institutiei te ia din start drept parinte recalcitrant,parintii nu stiu ce vor...ba vor note mari cu minim efort, ba vor performanta. daca ai ghinion si esti in afara majoritatii, iti iei desaga in spate si te muti rugandu-l pe Dumnezeu sa ai mai mult noroc.

turtita fermecata spune:

Eu am fata in clasa I, merg la toate sedintele, pentru ca pot sa-mi spun punctul de vedere, si nu am senzatia ca e degeaba. Asa am facut si la gradi, si chiar daca n-am mutat muntii, ceva pe ici pe colo se mai misca. Despre situatia scolara se vorbeste la sedinta, sau cand intreaba parintii (lucru pe care eu il fac cam o data la doua saptamani, ca in rest imi dau seama din ce insemnari sunt pe caiete daca suntem pe linia ceruta sau pe aratura). Insa ma implic in toate celelalte activitati, gen: cumparat cadouri pentru copii de Mos Nicolae sau Mos Craciun, aranjat sala (de exemplu) cu ornamentele de Craciun, etc. Si nu fac asta pentru a fi copilul cumva mai bine vazut, ci pentru ca imi face placere sa fiu in mijlocul vietii lor de clasa I, sa stiu ce se-ntampla si sa pot actiona la timp in orice situatie.
In plus, datorita acestei implicari, mi-au ramas de la gradi niste prietenii deosebite cu unii copii si cu parintii lor, prietenii pe care le reactualizam de cate ori avem ocazia.
Si-am mai observat ceva, cel putin la noi la clasa: stau zilnic pe capul invatatoarei in special mamele care nu sunt sigure de ceea ce au de facut, in sensul ca pun intrebari de la "ce sa-i pun in pachetel" la "ce sa-i citesc". Poate ca mamele respective au nevoie de indicarea pas cu pas a ceea ce au de executat, nu stiu. Probabil sunt si parinti care merg din alte motive, nu am facut sapaturi, intrucat atata vreme cat eu stiu cam ce astept de la scoala in general, nu prea sunt curioasa de ce fac ceilalti parinti si cum si-au propus sa-si propulseze copiii prin scoala.
In concluzie, moderatia e cea mai buna metoda, dar totusi scoala (si prin asta inteleg copiii nostri) are nevoie si de implicare din partea parintilor in activitati de tot felul, mai ales ca 2011 a fost anul european al voluntariatului.