Adoptia unui copil de etnie

diciu spune:

Arde2010, e normal sa ai intrebari si temeri privind adoptia un copil de etnie roma si cred ca ai temeri chiar fata de adoptia propriu-zisa.
E normal deasemenea sa avem temeri cand urmeaza sa avem un copil indiferent pe ce cale intra el in familia noastra. In acelasi timp este obisnuit sa ne temem si cand ne casatorim, cand ne schimbam locul de munca, etc, cand apare orice schimbare in viata noastra pe care noi o hotaram. Asta nu inseamna ca nu suntem pregatiti sa o facem. Dimpotriva arata ca suntem constienti de noile aspecte aparute cu care trebuie sa facem fata. Si apoi, ne pregatim si din mers, invatam sa facem fata noilor provocari pozitive si nu numai.

Eu vreau sa te incurajez si sa-ti spun ca simplu fapt ca te interesezi si iti pui intrebari e un pas inainte si cred ca orice ai decide mai departe, "da", "nu" sau "nu conteaza", va fi bine!

Mult succes!

arde2010 spune:

Multumesc mult pentru cuvintele frumoase si pentru incurajari!
Consider ca fiind o decizie care ne va insoti tot restul vietii, e bine ca orice nelamuriri pe care le-as avea trebuie rezolvate acum, inainte de a merge prea departe. Sunt constienta ca oricat de mult ne-am pregati noi, tot vor fi aspecte care ne vor lua prin surprindere.
La fel de constienta sunt ca asta s-ar intampla si cu un copil nascut natural.
Sigur ca mi-e un pic teama - vom purta raspunderea unui copil, vom avea responsabilitatea cresterii si educarii lui, vom umple golul din viata lui si el va umple golul nostru. Si bineinteles ca va merita orice efort. Daca nu mi-ar fi teama si nu mi-as pune intrebari si nu mi-as face o multime de ganduri... cred ca abia atunci as fi nepregatita.


Lili

marumiha spune:

Ai dreptate ,oare ce mamica nu-si pune intrebari atunci cind asteapta sa -si vada copilul ,pt.o mamica adoptiva ,intrebarile si framintarile sint atit de mari mai , nu stim nimic despre viitorul copil, nu stim virsta ,nu stim cum o sa reactioneze la prima intilnire cu parintii ,nu stim absolut nimic.Si trebuie sa fim realisti si sa avem indoieli ,si trebuie de multe ori sa tinem cont si de ceea ce cred cei din fam.
Erato-multumesc

pisigri spune:

Mi se pare firesc sa ai emotii cind te casatoresti/nasti/adopti, nu mi se pare firesc sa ai emotii ca acel copil de 1 an, cu ochi negri, pe care il aduci acasa si pe care il vei creste frumos si cu toata dragostea, iti va fura plasma de pe perete pe la 10 ani, pentru ca e "de etnie"...



http://scrisoaredelamosul.blogspot.com/

http://pisigri.blogspot.com/

Mami de Ilinca (5.03.2009)

diciu spune:

pisigri, eu cred ca emotiile adoptarii unui copil de etnie roma, despre care se discuta aici, se refera in primul rand la teama neacceptarii lui de catre lumea in care traim, si nu la teama unor eventuale dezamagiri viitoare, dezamagiri pe care ti le poate aduce si copilul nascut si cel adoptat in aceeasi masura.

Chuny spune:

Ca sa inteleg logica voastra : "decat sa-l iau pe asta micu si negru si sa risc sa-l faca vecina de la 3 tzigan si io sa sufar, mai bine imi iau eu unul alb si curat si nu risc nimica, iar asta negru sa stea la orfelinat, ca s-asa majoritatea nu vrea copil de etnie ". sau cum ganditi exact ? De asta vorbeam de ipocrizie, va ascundeti dupa rasismul celor din jur pt a masca propriul vostru rasism. De fericirea unui copil suntem responsabili noi, parintii, nu societatea din jur, cu iubire raul se poate invinge si devine nesimnificativ. Dar trebuie deschisa inima pt asta, nu oricine e capabil

amy2007 spune:

Arde2010, a scris asa ,,Imi doresc sa citesc povesti de-ale voastre, cei si cele care sunteti in aceasta situatie; simt nevoia sa aflu ca se poate si ca va fi bine...".
Deci, nu inteleg Chuny, unde te regaseti tu in solicitarea fetei. In ce calitate ne faci pe noi ipocrite sau mai stiu eu cum? Fiecare are dretul sa aleaga, analizand toate consecintele alegerii lui. Te-ai pus vreodata in locul vreunaia dintre noi? Stii cate necunoscute sunt in adoptia unui copil, plecand de la etnie, boli ereditare, existenta sau inexistenta unor frati surori (in unele cazuri), cum va reactiona cand ii vei spune, cum va reactiona cand va constientiza ca a fost de fapt abandonat, cum te vei simti tu cand ceilalti il vor privi diferit? Din punctul meu de vedere sa adaug si un stres suplimentar in cazul in care el are tenul masliniu ar fi inca o problema. Si poate ca fiecare avem niste prejudecati, ceva ne determina sa alegem un anumit lucru dintr-un anumit motiv. Recunosc, suna urat, dar ne alegem intr-un fel copilul. Si daca vom simti ca acel biet suflet de om care intinde mainile spre noi, desi e de etnie rroma, este facut pentru ca noi sa-i fim parinti, atunci il vom alege pe el, trecand peste toate ,,ipocriziile".
Decat sa umplem spatiul inutil cu povesti despre ipocrizie, moralitate si alte teorii ale chibritului, eu zic sa le lasam pe cele care au trait aceasta experienta sa-si spuna punctul de vedere, pentru ca lumea sa vada partea plina sau goala a paharului. E atat de usor sa iti dai cu parerea cand nu stii ce inseamna adoptia, decat legislativ eventual...
Asta e parerea mea...

marumiha spune:

Nu inteleg de unde ai dedus tu ca asta este logica noastra ,citeste cu atentie ceea ce se scrie aici ,si inainte de acuza si a aduce critici ,pune-te un moment intr-o astfel de situatie.
Te intreb eu pe tine ,(nu stiu daca ai un copil adoptat)daca nu ai adoptat incearca sa mergi sa faci niste cursuri unde o sa afli multe lucruri despre adoptie.
Atunci cind copilul tau este jignit de catre alti copii sau adulti sint sigura ca suferiti impreuna ,copii adoptati o sa aiba toata viata acest gol in suflet ca cineva i-a refuzat ,i-a abandonat si trebuie sa invete si sa stie cu timpul cum sa se apere de acesti oameni rautaciosi care pt.lucruri minore spun ca este asa pt.ca e adoptat.
De cele mai multe ori oamenii care au acest dubiu in a alege un copil de etnie rrom ,o fac pt.ca stiu bine ca societatea in care traim are multe retineri in ceea ce priveste aceasta etnie.
Nu este vorba de ipocrizie ,este vorba de curaj ,de forta ,nu toti sintem capabili sa infruntam gurile rele .
Probabil ca tu esti o fire careia nu-i pasa de ce spune lumea ,si eu incerc sa o fac insa aici nu este vorba numai de vecini ci si de educatoare ,de profesori si in general in societate .
Sa nu mai spun ca de multe ori sint si cei din fam.noastre si in adoptie trebuie sa iei in calcul totul.
Probabil ca pt.tine este totul f.simplu sau iti place sa simplifici totul ,noi nu traim intr-un castel de cristal unde existam numai noi .

Poze

Chuny spune:

Stati linistite, viata mea nu e deloc simpla si am ales sa infrunt si sa sfidez prejudecatile legate de copilul meu.

Eu nu va zic pe cine sa adoptati sau cum, insa nu va mai dati rotunde ca aveti nu stiu ce suflet nobil si sunteti mai presus ca altii pt ca va ganditi doar la binele copilului , la urma urmei discutati despre alesul copilului ca si cum ati discuta despre rasele de caini ... mi se pare oribil si atāt!

Prea multa drama si cu golul din suflet si restul ... cititi de 10 ori ce a scris Manuelita si restul povestilor de aici pe care eu le urmaresc de ani de zile si lasati teatrul asta cu cea rea e lumea si ce naspa e sa accepti un copil "de etnie". :-(

LittleAngel spune:

Chuny,cred ca noi am vorbit candva,nu mai stiu de ce,nu mai tin minte,dar mi-a ramas in cap ca esti o tipa super!
Nu trebuie sa judeci prea aspru pe nimeni,te poate surprinde viata si deciziile pe care trebuie sa le iei daca esti pus in situatia respectiva.
Tu vorbesti teoretic,si ai dreptate.Copii sant copii,nu trebuie alesi pe culori sau altceva.
Dar..daca vreodata ai fi fost pusa in situatia de a adopta un copil rrom,iti zic eu ca te-ai gandi inainte.Si poti sa zici acum ca nu e adevarat,dar nu poti sa stii pana nu esti acolo.Si probabil ca nu vei fi niciodata.
Din pacate trebuie luate in considerare multe chestii in adoptie,nu poti sa treci peste toti asa usor.
Familia e f importanta,si ma refer la parinti,frati in general,care si asa au o reticenta la treaba asta de cele mai multe ori.
Pana la urma iti bagi picioru' si faci ce vrei tu daca asa simti,dar trebuie sa simti ...o legatura cu copilul.
Nu conteaza cum arata un copil,daca tu simti ca e al tau,al tau e!
Eu nu ma ascund dupa deget,nu ma justific la nimeni,fac cum simt eu,si am mai spus,atat timp cat copilul nu are trasaturi vizibile(nu ma refer la culoare)....nu conteaza din ce etnie este,pana la urma,doar tu stii nu trebuie sa spui la toata lumea.
Nu stiu daca sant rasista,avand in vedere ca nu ma deranjeaza nici un negru,chinez sau mai stiu eu ce indian.....Stiu ca un rasist nu accepta nici o rasa in afara de a lui.
Iar daca cineva ma crede rasista,ok,atunci sant rasista,ca nu vreau copilul meu sa aibe anumite trasaturi.
Nu ma int. decat ce simt eu,si familia mea.