Adoptia unui copil de etnie

Manuelita spune:

Intru destul de rar pe aici (spre rusinea mea). La acest subiect nu ma pot abtine de la a raspunde, imi cer scuze in avans insa va fi un raspuns luuuung, rog cititoarele grabite sa sara peste #61514;.

Eu am o fetita de etnie rroma de care sunt foarte mandra (dar eu sunt subiectiva bineinteles :) si despre care am primit foarte multe laude si de la un psiholog pe care l-am vizitat si de la educatoarele da la gradinita. Ea este intre timp bilingva (merge la o gradinita cu predare intr-o limba straina si fac si eu cu ea acasa destul de mult) desi e la noi doar de la 2 ani si jumatate, e dezvoltata conform varstei ei, se pricepe foarte bine la unele lucruri (de ex e f dezvoltata vorbirea si complexa in gandire) si mai putin bine la altele (de ex notiuni legate de cifre). E un copil calm si echilibrat, foarte atasat de familie. DAR aceste lucruri puteau fi adevarate indiferent de etnia din care facea parte copilul (romana, turco-tatara, etc:)))) Nu am scris ca sa ma laud (desi ca orice mama ma laud cu placere cu copilul meu#61514;) ci ca sa te incurajez Arde2010.

Am pornit la drum vazand in orice adult din afara familiei un potential discriminator al copilului meu, mai ales ca fetita noastra e bruneta, are pielea inchisa la culoare si cei mai frumosi ochi negrii pe care i-am vazut vreodata (trebuie sa te uiti cu atentie ca sa vezi diferenta dintre pupila si iris), iar vocea ei are cand se supara niste inflexiuni joase si apasate in care recunosc asemanarea cu vocea altor rromi pe care i-am auzit vorbind. Adica e un copil despre care gandesti din prima ca e rrom, fara sa te anunte nimeni:). Surprinzator insa nu am intalnit (inca) discriminarea aceea pentru care mi-am ascutit palosul si eu si tatal ei. O astept insa in continuare sa apara, stiu ca de exemplu in cazul familiilor albe care adopta copii africani discriminarea apare atunci cand copiii cresc. Cat sunt mici sunt priviti ca mici rotocoale dragalase si ciudate (da, chiar si in tari cu populatie pestrita) problemele aparand atunci cand copiii cresc si adultii din jur ii identifica cu adultii producatori de probleme sociale ai respectivei etnii din care fac parte copiii.

Pina atunci insa, desi nu ii spun copilului “auzi, vezi ca tu esti de etnie rroma” pentru a nu o dezorienta cu notiunea de etnie, incerc sa o expun la exemple pozitive din etnia rroma. Am participat la festivalurile cu ocazia zilei rromilor, i-am comandat de pe net (ca in Romania nu am vazut) papusi de culoare, ii povestesc des despre faptul ca oamenii de pe acest pamant sunt diferiti, despre India si Africa, Asia, etc. Atat cat poate sa inteleaga la 5 ani. De exemplu una dintre povestioarele preferate este cea despre cum fac femeile ciocolatii de pe continentul Africa untul de shea cu care o dau eu pe ea pe corp pe post de lotiune. Deasemenea insa am fost cu ea sa ducem jucarii si haine de-ale ei unei familii de rromi foarte sarace si i-am explicat ca ei nu au suficiente haine si jucarii pentru ca nu au serviciu stabil pentru ca nu au fost la scoala. Marog, maruntisuri care sper eu sa o ajute sa aiba o imagine obiectiva asupra multitudinii entice. Nu vreau sa aiba o viziune romantata pentru ca ar face-o vulnerabila in fata celor cu o viziune pur negativa. Nu vreau nici sa aiba o viziune negativa pentru ca ar insemna ca atunci cand va creste si va intelege ca este de etnie ar insemna sa aiba o imagine proasta despre o parte din sine.

Cand ma uit la ea nu vad etnia asa cum nu vad nici greutatea la nastere sau zodia si nu pentru ca etnia ei ar fi in neregula ci pentru ca este un amanunt tehnic, ca si faptul ca este adoptata. O vad pe ea ca persoana. Ma straduiesc insa sa nu uit ca are o alta etnie pentru ca ar insemna sa nu respect si sa nu cultiv o parte a fiintei ei. Intre timp, fata de rromii din carute si de pe strada am inceput sa dezvolt un soi de curiozitate. Cand vad “puradei ” murdari si dezbracati imi spun ca fata mea ar fi putut fi unul dintre ei sau ca oricare dintre ei ar fi putut deveni copilul meu. Si dintr-o data nu mai simt indiferenta sau dezgustul pe care banuiesc ca il simt ceilalti oameni romani de pe strada. Simt drag, si mila si neputinta. Ii rog sa se dea intr-o parte daca vreau sa trec, nu ezit sa ii intreb incotro e vreo strada pe care o caut, le multumesc pentru informatie, incerc sa ma comport ca si cum nu vad ca sunt murdari si galagiosi. Iar ei sunt foarte politicosi, cred ca simt ca ii tratez ca pe egali si asta conteaza. Nu va inchipuiti ca am inceput sa socializez din senin cu necunoscuti sau ca ma plimb noaptea prin Ferentari, dar in cei 2 ani si jumatate de cand sunt MAMA (si va asigur ca sunt cat se pate de mama chiar daca am un copil de alta etnie decat a mea) am avut cateva ocazii de a testa acest comportament, si de fiecare data reactia a fost aceeasi.

La inceput simteam nevoie sa linsez pe oricine facea un comentariu rasist despre rromi in prezenta mea, mi se parea un potential discriminator al fetei mele, vedeam in el profesorul care i-ar da o nota mai mica decat ar merita la scoala sau seful care nu ar promova-o cand ar merita sau socrul/soacra nemultumiti de alegerea baiatului lor. Cu timpul am inteles ca numai zambind si explicand amabil pot schimba cate putin din mediul inconjurator pentru fata mea. Si eu cred arde2010 ca mai ai nevoie de pregatire pentru a adopta in general. Dar vreau sa te incurajez sa te pregatesti, sa-ti raspund la imntrebari daca vrei sa mi le adresezi, sa-ti zambesc virtual pentru ca poate poate te pot adduce cu un milimetru mai aproape de decizia de a adopta un copil rrom. Daca te cert pentru vederile tale “inguste” si iti spun ca nu esti pregatita pentru adoptie cu siguranta te indepartez cel putin un milimetrui de a deveni mama unui copil rrom (si poate a unui copil adoptat in general) si asta inseamna ca ii iau o sansa unui copil (ale carui intereseze declar ca vreau sa le protejez) de a avea o mama.

Eu te incurajez ca daca ti se propune sa vezi un copil rrom sa accepti si sa mergi sa vezi COPILUL, asa cum e el in sufletul lui, nu sa-ti derulezi in cap emisiuni de stiri cu ce tigan ce a mai facut. Pina una alta politicienii din tara asta care lasa batrani si copii nemancati si in frig sunt cat se poate de romani si de educati. In locul lor prefer ca si oameni pe multi rromi, tigani, gipsy, sinti, cum vrei sa le spui!
(Daca vrei sa imi pui intrebari sau sa vezi o poza cu copilul meu da-mi PM)

Ilinca_M. spune:

Pai ar trebui sa aveti o problema, daca cei de la "directie" folosesc un termen aiurea, nu e obligatoriu sa o faceti si voi. Suna cel putin ciudat "copil de etnie", "eu nu vreau copil de etnie", "ala-i de etnie/ ala nu-i de etnie". Asta fiindca toti avem o etnie, cum adica "e de etnie", ori specifici de care etnie e vorba ori nu folosesti termenul.
Imaginati-va o discutie de genul:"vreti un copil de nationalitate?", "nu, copilul meu nu are nationalitate" etc.

I'm wearing my heart like a crown/ Pretending that you're still around.

terishka spune:

Adoptia este un lucru foarte serios.

Nu stiu insa cum e sa vrei sa faci acest lucru foarte serios in conditiile in care nu vrei sa pronunti numele etniei din care poate proveni copilul pe care l-ai adopta. A spune sa adopt un copil de etnie rroma in loc de un copil "de etnie" este dupa mine psihologic foarte important - pentru toate problemele pe care le descrie arde2010 in primul sau post.

Cklaudya spune:

Sa nu aruncati cu pitre in mine pentru ceea ce voi spune! Pana in prezent am lucrat cu 6 colective de copii printre care in fiecare au existat si 1-2 copii de etnie rroma. Aproape toti frumosi, ochiosi, simpatici, dezinvolti....insa, cu riscul de a fi criticata zic, la toti am observat obicei incontrolabil de a minti si mai rau, de a-si insusi ce nu le apartine. Probabil ca asta se intampla adesea si datorita mediului in care traiesc, insa pentru mine acest lucru a cantarit mult in optiunea mea.
Cred ca fiecare are dreptul sa aleaga cum simte ca e mai bine pentru propia familie, sa poata trai fericit, caci adoptia e o legatura pe viata, asa ca indoielile nu pot exista.

Chuny spune:

Eu zic sa o iei mai usor cu "sufletul nobil" al adoptatorilor, un mic procent adopta din dorinta pura de a adopta ( e cazul celor care au deja copii pe cale biologica), restul o fac pt ca nu pot avea un copil biologic ... deci asta cu "sufletul nobil" nu tine, toti suntem parinti si punct, nu avem nicio stea in frunte doar pt ca suntem parinti.

iar paragraful pe care l-am subliniat e dezgustator si spune totul despre ... sufletul tau nobil ipocrizie

arde2010 spune:

In primul rand multumesc pentru raspunsuri si pentru promptitudine. Multumesc fetelor de la "M-am hotarat...", marturisesc ca nu am indraznit sa scriu acolo dar le citesc cat pot de des.
acum, in privinta acestui raspuns... nu ma tem pentru mine - ca nu as face fata celor din jur; ma tem pentru cel mic, pe care o sa-l protejez cum pot si cat pot, dar lumea din jur n-o pot schimba pentru el. Faza cu "noi suntem albi si el e negru" a fost un exemplu, sigur ca nu cred ca toti copiii de etnie sunt negri, ba chiar am cateva exemple care arata ca nu ... si oricum nici eu nu sunt vreo Alba ca Zapada...

Lili

arde2010 spune:

Danaionela, Diciu, multumesc pentru ca ati inteles exact ce am vrut sa spun.


Lili

arde2010 spune:

Nu e vorba de ipocrizie, e usor sa vorbesti asa cand poate nu stii cu cata usurinta jignesc chiar unii copiii de scoala primara...
Nu vad de ce acest subiect trebuie sa fie tabu, eu nu ma tem sa discut pe tema asta...

Lili

arde2010 spune:

Nu ma supar, dar permite-mi sa nu fiu de acord.
Eu nu am cerut VOIE sa adopt un copil, am cerut sprijin din partea oamenilor care sunt in aceasta situatie. Noi vom adopta un copil, indiferent de culoarea pielii, nu asta este ceea ce ne va face sa il iubim. As fi vrut sa stiu daca cineva a mai avut aceleasi ganduri, o experienta impartasita...

Lili

arde2010 spune:

Exact asta voiam si eu...

Lili