Jurnalul unei "Homeschooling mom"

cris1511 spune:

Interesante discutiile voastre despre homeschooling.
Pana la urma ce mi-a trebuit mie sa ma dopez cu tone de informatii (fizica, chimie etc.) si pana acum nu am folosit la nimic aceste cunostinte? Dimpotriva am iesit din "sistem" cu traume. Si acum am teama de tot ce inseamna examene.
Nu stiu insa daca eu pot sa il mai practic cu piticii mei fiindca acum ei merg la scoala si pentru ei scoala inseamna joaca multa cu colegii.
Apoi,au capul numai la joaca, ba mai mult, daca le spune doamna la scoala e litera de lege, daca le spun eu intra pe o ureche si iese pe alta.
Oare in Romania este permis homeschooling-ul?

boticelina spune:

Homeschoolingul nu e legal in Romania. Exista o asociatie care face looby in parlament pt legalizarea hs in ro si sperau ca noua lege sa o faca dar guvernul si-a asumat raspunderea pt LEN, deci nu a mai trecut prin parlament.

Si pe mine ma fascineaza sistemul si mi-ar placea sa existe ca optiune in ro desi personal nu l-as putea urma (din motive de job si unic sustinator al familiei). Dar sunt convinsa ca mi-as fi putut educa cel putin la fel de bine copilul acasa si cu mai multa implicare si entuziasm decat la scoala.

Insa nu pot nega rolul covarsitor al scolii la capitolul socializare. Eu cu siguranta nu as putea oferi copilului atatea prilejuri de a se intalni cu diverse persoane, cu varste si preocupari, stiluri diferite ca ce va intalni la scoala. Da, nu toate interactiunile astea sunt dezirabile, dar asta face parte din viata.

Oricum toti facem ceva homeschooling cand petrecem timp cu copiii nostri, fie ca plantam flori, culegem castane, coloram, lipim, punem masa, gatim... educam informal

---

Monica si Nancy, 04.07.2008
"If you are unware of your choices, then you have none"

diamat spune:

greieras
a fost demult un subiect amplu aici, pe DC, despre HS. sa zic ca atunci am aflat prima oara. oricum, pt mine a fost suficient sa aud o data ca sa reusesc sa imi identific ce simteam vizavi de scoala publica si de scoala in general.

odata ce am realizat ca [] copilul se naste perfect si treaba mea e sa nu il incurc prea tare , mi-a fost f clar ca unschoolingul e, pt noi, varianta ideala. mai exista un forum romanesc [cred ca-l stii] unde sunt multi oameni faini care cred in aceleasi lucruri, si asta m-a ajutat. in ideea ca ar fi totusi greu sa fie singurul care face HS sau US in timp ce toti ceilalti merg la scoala.

bineinteles, daca il tenteaza, e liber sa incerce. si sa stea, daca vrea, insa ma indoiesc ca o sa nimereasca un domn trandafir :)

patou spune:

Sa fie scolile-umbrela metoda care ar putea "fenta" sistemul?

http://temepentruacasa.wordpress.com/2011/11/08/interviu-cu-peggy-webb-de-la-west-river-academy/

flaviutza spune:

Ba bine ca nu! Cred ca toti, la un anumit moment dat in viata am fost in situatia sa fim marginalizati sau nedreptatiti. Dar cum spuneam, cainii latra, caravana trece. Asta e lumea in care traim. Trebuie sa invete sa-i faca fata, nu sa se retraga la caldurica langa mami, pentru ca va veni momentul cand mami nu-l va mai putea ocroti.
Eu cred ca trebuie, e musai sa invete de mic sa se descurce si cu marginalizarile si cu nedreptatea si sa aiba contact sa spunem cu rautaciosii, inevitabili in fiecare scoala si sa invete sa evite contactul cu ei, anturajul lor.Sa invete ca nu tot ce zboara se mananca, nu toti copii sunt bine intentionati si mai incolo ca nu orice baiat te cheama la un suc te iubeste pana la cer si inapoi
In ideea ca vai, nu-l trimit la scoala ca se simte nedreptatit si marginalizat, nu-l trimit nici la serviciu la 20 de ani, ca sa vezi acolo marginalizare si promovari pe nedrept si tot tacamul. Pai daca nu face fata asa zisor marginalizari scolare ce naiba face, doamne fereste in viata cand vor aparea probleme adevarate?
Se vede diferenta inclusiv la tinerii care au facut faculta departe de parinti versus aia care au stat acasa sa le spele si gateasca mami.
Apropo, cunoscu destui "copii" de 30 de ani, care inca sunt ocrotiti caldut de mamica, nu-s in stare sa faca altceva in viata decat sa se tina de un amarat de serviciu. vreo 3 cazuri stiu.

anya spune:

Nu ma pronunt la capitolul calitate act educational, desi nu vad cum as putea sa-mi invat copilul germana daca eu habar nu am (limba straina aleasa e doar un exemplu). Sau un sport. Copilul meu mai mare face karate. Si eu si sotul suntem "pe dinafara" la sportul asta. Copilul mai mic vrea inot. Eu nu ma inec, dar de invatat tot de la instructor a prins si la 6 ani inoata deja mai bine ca multi adulti.
Ceea ce cred eu ca va lipsi copilului educat acasa e interactiunea cu copiii. Un mediu controlat 100% nu e cea mai buna optiune. Va ajunge la o oarecare varsta cand va vedea ca exista si altceva si atunci va avea doua optiuni: ori se va revolta (cu rscul de a trece in extrema cealalta) ori se va complace intr-un mediu caldut (s-a scris deja de "copiii" de 30 de ani).
Eu pot merge in doua directii - ori sa-mi amintesc copilaria mea, ori sa ma uit la cea a copiilor mei. Deoarece parintii au incercat sa ma creasca intr-un "mediu controlat" si nu am avut voie sa ma joc pe strada sau sa chem copii in curte am incercat sa nu fac asta in cazul baietilor mei. De cate ori a fost rost de socializare cu copii - ne-am infiintat. Chiar daca nu erau cei mai ok copii din toate interactiunile se pot trage invataminte. Incerc sa-i invat sa-si alega singuri prietenii. Cel mic e mult mai selectiv, cel mare e mai atras de "agitati"...Ideea e ca nu voi putea toata viata sa-i controlez si cel mai bine e sa invete singuri sa-si aleaga anturajul potrivit.
Astazi copilul mai mare s-a dus la teatru cu colegii (actiune organizata de scoala). Mi-a spus la telefon ca a fost superrrr. Ma indoiesc ca l-a entuziasmat piesa de teatru . El a fost fericit de distractia cu colegii. In weekend e invitat la ziua unui coleg de clasa. De fapt cam la 2 saptamani servim cate o petrecere de copii la colegii de clasa sau gradi. De pe urma copiilor ne-am ales si cu prieteni de familie. De la simpli colegi, relatia de prietenie a trecut si la parinti. Am iesit impreuna la munte, ne-am luat la spectacole/excursii unii altora copiii, ne-am ajutat in situatii delicate din viata, chiar am plans impreuna cand a fost cazul.... Sunt niste relatii 'de viata' care in cazul vostru nu vor exista.

boticelina spune:

Dar homeschoolingul (din cate am citit/inteles eu) nu presupune deloc izolarea copilului. E vorba doar de educarea lui in familie si de incurajarea spiritului autodidact.

Cred sincer ca, asa cum e formulata acum curricula, pe obiective avand ca rezultat competente, e foarte facil (cu putin studiu/interes din partea parintelui) sa organizeze scoala acasa.

Daca la finalul clasei I obiectivele sunt alfabetizarea si insusirea numerelor pana la 10 plus operatii de scadere/adunare cu acestea, nu vad de ce trebuie musai sa mergi la scoala pentru asta. Si de ce trebuie sa faci multe saptamani liniute incolonate ca sa inveti sa scrii cursiv. Da, e un exercitiu bun, dar nu e singurul mod de a-ti insusi scrisul. Cunoasterea mediului se poate muta afara, la lectia despre fructe poti face gem, curatandu-le pentru gem ii descoperi caracteristicile de forma, gust, culoare, alcatuire, e un stil de invatare mai "umanist" (dupa parerea mea). Scoala scoate de multe ori lucrurile din context...

Pentru sporturi si alte activitati extracuriculare oricum trebuie inscrisi la cursuri specifice, eu chiar nu as putea sa-i predau copilului tae kwan do (la fel cum n-o poate face profesorul de sport la scoala). Nu uitati ca in USA, unde se practica destul de mult acest sistem, exista o retea extensiva de biblioteci publice foarte bine dotate care organizeaza diverse cercuri de lectura, prilej excelent de intalniri cu alti copii.

Pentru homescholerii mari, la disciplina stiinte exista cursuri saptamanale de indrumare cu un profesor calificat, dar se lucreaza pe taskuri si ramane ca elevul sa-si insuseasca teoria acasa, in stilul si felul propriu teoria si doar proiectele ii sunt supervizate. Sa nu uitam ca invatamantul din vest este foarte hands-on, foarte diferit de ce se intampla la noi.

Singura mea teama fata de o eventuala legalizare a scolitului acasa este de a nu deveni un paravan pentru persoanele ultra-religioase sau in alt fel extremiste, care se pot folosi de alternativa pentru a "cerne" ce invata copiii

---

Monica si Nancy, 04.07.2008
"If you are unware of your choices, then you have none"

Tala spune:

Eu felicit pe cei ce au curajul sa faca asa ceva - e nevoie de curaj pt a te pune impotriva curentului. Sunt putin (putin spus) speriata de faptul ca de la anul copilul meu va intra in acest sistem.
Incerc sa ma detasez de ceea ce a insemnat scoala si 'socializarea' pt mine - nu uit frica din primele zile, umilintele la care am fost supusa de unii profesori (de copii nu mai spun). Acest proces de invatare a fost insotit mereu de FRICA - sa nu iau note mici sa nu-i supar pe ai mei. Nu degeaba m-au atras materiile unde predau 'oameni', nu doar niste profesori.
Am vazut la un moment dat un film unde un personaj a citat un psiholog (cred real) care a descris copiii incadrati in sistemul clasic de invatamant drept niste fluturi........niste fluturi intr-un insectar....

DidiAlex spune:

Greieras,

io citesc cu mare interes subiectul, pe care tu ai avut curajul, da curaj ca asta iti trebe pe DC, sa il deschizi.

copii mei merg/ vor merge la scoala pt ca altfel io as intra la inchisoare, asa/i legea, dar nu pot sa condam o alta parere..munca multa si initiativa sa imparta si la altii si care nu da cu paru

Marina spune:

Cu tot respectul pentru mamele atat de dedicate , mie mi se pare ca home schoolingul e o crunta trunchiere a realitatii. Oscilez intre a crede ca e vorba de mame care nu au suficienta incredere ca ai lor copii pot face fata realitatilor actuale sau de mame care nu au incredere in ele. Cei 7 ani de acasa sunt esentiali, cred cu tarie ca ai nostrii copii au dreptul sa zboare, sa experimenteze propriile trairi, si sa invete sa se descurce in viatza fara mami. Dupa opinia mea umila hoomeschooling e doar o solutie atunci cand nu poti trage linia si traiesti prin copilul tau.
Pot sa va trezesc furia si sa generez 5 pagini de justificari, nu imi fac griji de ai mei copii, ma gandesc doar cu groaza cum ar fi fost sa-mi interzica maica-mea scoala si sa decida ca ea stie adevarul absolut.