Jurnalul unei "Homeschooling mom"

sorana spune:

Corap - ok, nu e facultativa. Dar nici obligatorie nu e. Optionala am zis de la inceput ca nu e. Eu am spus facultativa pentru ca asta e cuvantul din dictionar care se potriveste situatiei. Macar atat m-a invatat scoala - sa caut in dictionar .
Iar copilul nu e obligat sa stea in sala. Adica al meu nu sta.
Pana la urma cum e religia daca nu e obligatorie, nici optionala dar nici facultativa?
Ca eu am nevoie de schema sa pricep.

iulianm spune:

Ideea era de femeie pe picioarele sale, nu 100% dependenta de barbat. Viata stabila, asa cum era definita acum 10 ani, s-a cam dus. In afara de accidente, boala, moarte, care se pot intimpla oricui, in prezent se ia in considerare si situatia economica, cu joburi si fonduri taiate on a very short notice. Bineinteles ca in US sotia si copiii pot fi adaugati pe asigurarea sotului. Insa asigurarea respectiva trebuie mai intii sa existe.

Katya, nu e vorba deloc de intrat in viata cuiva. La modul general, numai cineva care nu are experienta muncii poate sustine ca te poti intretine cu doar doua zile muncite saptaminal, ori ca poti scoate o afacere din orice buzunar, oricind, care sa se dovedeasca si de succes, cu timp minim investit.

patou spune:

nu intru in amanunte ca n-are sens, am doar o intrebare.

Ce inseamna pentru voi familia?

balerrina spune:

Discutiile erau la modul filozofic, asa cum spune iulianm. Si sunt total de acord, este nerealist sa crezi ca te poti intretine, plati mortage, etc, din doua zile de lucru pe saptamana,

Din pacate ce descrie iulianm s-a intamplat foarte des in ultima vreme in situatia economica actuala ca oamenii sa isi piarda slujbele de pe o zi pe alta. Iar in US spre deosebire de alte tari europene, companiile nu sunt obligate prin lege sa iti dea pachete compensatorii de nu stiu cate luni, cat despre asigurarea medicala, daca nu ai slujba nu ai asigurare medicala pentru tine si pentru copii in marea majoritate a statelor. Sunt unele exceptii, de exemplu California. In plus poti sa lucrezi si sa nu ai beneficii (pensie si asigurare medicala) in functie de tipul de slujba.

Este trist, dar adevarat. Cunosc nenumarate cazuri care au fost nevoiti sa isi vanda casele pe motive de pierdut slujba si negasit alta in timp scurt.

Si inca si mai trist, piata muncii nu este deloc prietenoasa cu cei care au intrerupt munca pentru o perioada de vreme (de multe ori, aceste persoane sunt femei). Este doar un fapt constatat de multe studii, nu ceva spus cu rautate.

balerrina

doruletz spune:

cred ca te referi la familia asta :

http://poraquiporalla.com/Pages/2006_12_0_.r.html

ceea ce au facut ei se numeste "invatamant la distanta", in Franta exista un institut de stat (CNED), echivalent al scolii publice, unde poti lua cursuri la distanta, e folosit de familiile care locuiesc sau petrec o vreme in afara tarii. Copiii sunt insa urmariti de un profesor care le trimite/corecteaza temele, au aceleasi carti si manuale ca si ceilalti, urmeaza aceeasi programa, dau aceleasi teste ca si cei care merg la scoala 'clasica', etc.
Altfel, in Franta scoala nu e obligatorie dar "instruirea" este. Poti sa nu trimiti copilul la scoala dar in cazul asta vei fi obligat sa faci o declaratie si vei fi controlat de inspectoratul scolar care se va ocupa de testarea anuala a copilului. Acesta trebuie sa aiba un minim de cunostinte corespunzatoare varstei lui altfel e trimis obligatoriu la scoala iar parintii sunt amendati. Deasemenea inspectorul are obligatia sa se asigure ca parintii nu fac parte din vreo secta religioasa (asta nu poate fi motiv de ne-trimis copilul la scoala.)

asta e o exagerare, in primul rand ziua are 24h si in al doilea rand la scoala nu se merge in fiecare zi (in fr sunt doar 4 zile de scoala pe saptamana) si nici tot anul (sunt 4 luni de vacanta). Iar in orele pe care copilul le petrece la scoala parintii se ocupa si ei de jobul lor... ca doar de aia au invatat in copilarie, ca sa "faca ceea ce le place" mai tarziu, nu?:) Daca adaugam si vacantele prelungite si sarbatorile se poate spune ca astazi copiii petrec destul de putin timp la scoala si foarte mult timp cu familia. Nici o sansa sa se 'dezradacineze' vreunul din cauza mersului la scoala.

Iar cele 2h/zi de "HS" cred ca le fac mai toti parintii care se ocupa de educatia copiilor lor, asta in plus de scoala. Nu stiu de ce toti adeptii HS au impresia ca numai ei invata cot la cot cu copiii, numai ei ies in parcuri sa studieze animale, numai ei citesc povesti, numai ei contempleaza stelele seara si explica Universul impreuna. Asta o face toata lumea, doar ca cei care merg la scoala mai au si alte activitati care mai includ si alte persoane decat parintii.

flaviutza spune:

Patou, familia pentru mine inseamna 3 oameni si-un pisic fericiti.Cu compromisuri din toate partile, pana se ajunge la un echilibru. Pana si matul face compromisuri, l-am instruit sa nu mai deschida usile noaptea, ca sa putem dormi linistiti. Familia mai inseamna si - un dans pe sarma sa obtii echilibru in toate.Sa am si eu placerile mele, sa ma ocup si de copil sa am si-o ocupatie aducatoare de bani, ca eu sunt omul care nu ma las niciodata descoperita pe principiul nu mi s-o intampla tocmai mie.
Fiecare are prioritatile lui si sunt constienta ca multe femei asta simt si vor, sa se dedice exclusiv cresterii copilului, si asta vad in HS un mod de-a prelungi la infinit acea perioada de un an, doi trei in care copilul-mama reprezinta un intreg . acea perioada cand nu poti dormi fara sa-l sti fornaind langa tine.
Indiferent de motivatiile invocate, eu cred ca asta e motivatia principala. Religie faci bine mersi si acasa, scoala faci bine mersi cu copilul, experimentat de mine si dupa scoala clasica si serviciul tau.
Mi se pare in detrimentul copilului sa nu rupi cordonul atunci cand are o varsta. Si scuze, atunci cand dupa 7 ani incolo stai 22 din 24 de ore cu copilul vad o problema . Cand vorbeam de adultul de 30 de ani mancand la mamica vorbeam metaforic, nu in sensul ca omul nu stie sa gateasca. In sensul ca nu devine matur,refuza sa creasca.Omul se obisnuieste cu binele si crede ca asta-i normalitate si asta merita, indiferent ce spuneti. Daca vin acasa si gasesc gatit,spalat,calcat de sot,in doua sapamani ma-invat si asta devine normalitate.
Asa se intampla si-n cazul copiilor cu parinti cu o personalitatea,sa-i spun acaparatoare.Stiu n cazuri, nu unul, si nu e vorba de oameni care nu stiu sa gateasca, le gateste mami. Unul e nepotu-miu,de 18 ani, e infantil rau,mama casnica s-a dedicat trup si suflet, n-a lucrat o zi, ca nu poate lasa copilul de izbeliste.Nu-l tine legat, nu-l izoleaza dar s-a implicat peste masura.
Alta e o verisoara, la 26 de ani se apuca, cred , de a treia facultate,pe banii parintilor.La 25 de ani, isi cumpara haine numai cu mami si iese cu ea in oras.Nu e in stare sa reziste nici macar unui serviciu, daramite unei vieti de cuplu.
A treia e prietena mea foarte buna, care la 30 de ani are serviciu, e chiar excelenta in ce face, dar inca asculta de mami,mami inca vorbeste despre ea cu apelativul *fetita mea*.
Toate 3 mamicile sunt femei extrem de inteligente, cu o personalitate foarte puternica, foarte apreciate inclusiv la locul de munca ultimele doua.

balerrina spune:

Eu sunt curioasa daca cineva dintre particiantii la discutie a facut homeschooling la nivele de scoala mai ridicate, clasele 5-8, sau liceu. Sau daca nu au facut, cum planuiesc sa faca homeschooling la aceste nivele.


Doruletz, asa este, foarte multi parinti (nu numai mame :)), fac lectii si activitati de invatat cu copiii suplimentar fata de scoala.

balerrina

sorana spune:

Exact asa cred si eu.
Si (cum cred ca mai spuneam) exista o perioada mai "rebela" presupun benefica formarii personalitatii viitorului adult, perioada adolescentei (si pre-adolescentei dupa cat se cearta fi-mea cu mine ) in care "mama nu stie nimic". In parioada respectiva mie mi se pare de preferat sa fie la o scoala, ca macar acolo va invata ceea ce nu vrea sa accepte "de la mama".
Cum spune Doruletz - nimeni nu se bazeaza pe scoala pentru absolut toate cunostintele pe care le capata copilul. Foarte multi parinti au activitati impreuna cu copilul / copiii. Daca sunt la scoala asta nu inseamna ca nu merg la teatru, muzeu, parc si ca nu pun 1 milion de intrebari la care li se raspunde.
Pana la urma nu este de neglijat nici competitivitatea. Adica doar in colectiv invata competitia, acasa nu cred ca are cum.

flaviutza spune:

Toate cele trei mame sunt genul de femei puternice, femei care simt ca pot face orice.Cu ambele fete am copilarit,una mi-e vara, alta sta in blocul vecin.Mama ce le mai invidiam uneori, ele nu apucau sa spuna au ca mamicile sareau sa inlature pericolul din fata pretiosului copil. La fel, apropos de scoala, mamicile erau super implicate si in viata de faculta, sunau zilnic sa afle note si ce profesor le-a mai nedreptatit odorul. Pai ai mei habar n-au avut nici ce materii studiam in facultate, cum sa chestionezi ditamai adultul ce nota ai luat azi?
Ambele fete sunt niste copii mari,si asa il vad si pe nepotel, nu in sensul ca asteapta sa le puna mama masa, pentru ca sunt munciotori toti 3, isi ajuta parintii mai mult decat am ajutat-o eu pe maica-mea vreodata, ci in sens emotional.
Si cam asta viitor il vad multor copii acolo unde parintii se implica peste masura in aspectele vietii, nu neaparat scoalare si uita sa taie cordonul ombilical.
Si da, eu recunosc, mi-a fost groaznic de greu sa-mi duc fata la 3 ani juamte la camin si sa plec la munca, simteam ca pierd controlul copilului, ca nu-l mai secondez 24 din 24 de ore si am aminat cat am putut momentul.nu la 2 ca e prea mica, nu la 3 ca daca tot am stat mai stau putin. Ca sa nu mai spun ca mie personal, probabil nu se aplica oricui, mi-a fost mie greu sa ma dezlipesc de viata calduta de acasa si sa ma integrez in viata plina de responsabilitati si nu intotdeauna plina de lapte si miere ca-n sanul familie din campul de munca. mai c-as mai fi copilarit un an, doi impreuna cu fi-mea. Acum n-as mai face-o , n-as mai putea sa ma rezum la viata de casnica oricum fi-mea nu mai are nevoie de mine asa cum avea la doi ani, e deja independenta, isi cere spatiul si timpul intim, are clar viata ei.Nici n-a acceptat s-o pupuiasca ta-su de fata cu colegii la scoala intr-o zi, i-a zis rastit *ma faci de ras, nu in fata copiilor*.Se infipsese in ea,cum se infige acasa , o jumulea si -o pupacea in fata colegilor.

flaviutza spune:

Apropos de scoala acasa. Fi-mea e in clasa 1 si domnisoara ne-a spus din start ca daca vrem o pornire buna si rezultate ,sa lucram cu ei acasa in primii ani, in plus fata de tema aia de 5 randuri , sa aprofundam ce au facut in clasa, ne sta la dispozitie telefonic sau mes. Unora li s-a parut aiurea *dar nu de asta sunteti platita?* si explicatia i-a lamurit. La varste asa mici, copii nu sunt autodidacti, nu stiu sa invete academic vorbind, trebuie ajutati sa invete sa invete.Eu le predau, voi consolidati acasa. Scoala nu inseamna alea 3 ore jumate petrecute in clasa. Pana vor prinde mecanismul invatarii. tind sa-i dau dreptate.
Sorana, competitivitatea mie mereu mi-a facut bine si m-a motivat. poate nu se aplica tuturor, dar pe mine ma motiveaza. pana si de cura de slabit ma tin mai bine daca o tin cu o prietena si ne luam la intrecere.De una singura, mereu tind sa renunt. Vad ca si fi-mea imi seamana, ii face foarte bine aspectul competitional.