Inselare?
Raspunsuri - Pagina 2
MirelaV spune:
am si eu curiozitati..nu le lua k pe altceva...
de ce esti tentata sa il inseli? nu il iubesti destul sau nu te satisface in pat? sau amandoua? hai..nu cred k poate fi asa de rau..
acum..sfat: urmeaza-ti inima..asuma-ti riscurile..daca intr-adevar asta vrei
MirelaV
MirelaV spune:
motive sa fie postate la misto..sunt destule..dar nu avem nici un drept sa judecam toti oamenii dupa unul singur..
si totusi..exista posibilitatea..
MirelaV
Mickyyy spune:
Nu stiu daca povestea e sau nu adevarata, dar si daca nu e, e posibil sa fie si altele care sa aiba aceasi dilema dar sa nu aiba curajul sa-o posteze pe forum, si poate un sfat sau o parere a unui "Stan patitu" sa foloseasca cuiva!
Acum vreo 2 ani de zile m-am indragostit nebuneste de un fost coleg de serviciu...eram casatorita pe vremea aia (el era cat se poate de liber), si nu-mi inselasem sotul pana atunci (de fapt il inselasem odata pe vremea cand eram doar prieteni, dar in perioada cand l-am inselat noi fusesem despartiti, asa ca nu se prea putea numi "inselat"). Relatia a durat vreo 2 luni de zile, timp in care desi mi-as fi dorit, nu am mers pana la capat, adica n-am facut sex cu respectivul. Cand s-a terminat totul (pentru ca fraiera de mine a crezut la momentul ala ca mai exista inca o sansa de salvare a casniciei mele) am suferit enorm. A fost prima oara cand am pus mai presus de sentimente o hartie, desi aveam o relatie care mergea prost, nu aveam nici copii...dar atunci n-am avut curajul sa iau o decizie. Si de ce sa mint, amandoi stiam din start ca relatia noastra va fi una fara viitor, deci nu s-a pus nici un moment problema ca eu sa divortez pentru a fi impreuna.
Atunci mi-a parut rau ca nu am mers pana la capat, ca nu am luptat in nici un fel pentru sentimentele mele, acum sincer ma bucur, pentru ca am ramas cu cele mai frumoase amintiri.
Si acum si continuarea mai putin placuta.....dupa ce am pus punct acelei relatii mi-am inselat sotul fizic, doar de amorul artei, dar fara sa am nici un fel de sentimente fata de cel pe care-l alesesem ca sa o fac. De ce am facut-o, nici in ziua de azi nu stiu....cred ca incercam sa imi alin suferinta in sex....poate pentru ca relatia mea oficiala mergea foarte prost (la putin timp dupa am divortat), poate pentru ca prima data nu avusesem curajul sa o fac si acum regretam, poate, poate poate..... Motive sunt zeci....oricum, dupa ce am facut-o, m-am simtit atat de scarbita de mine, n-am cuvinte sa descriu aceas stare. Nu-mi inselasem numai sotul, dar imi pierdusem respectul de sine! Si sincer nu-tzi doresc sa fi vreodata in situatia asta.
Si concluzionand, da, mi-am inselat partenerul atunci cand m-am indragostit de un altul, atunci m-am simtit vinovata cu adevarat (desi nu am mers pana la capat) si m-am inselat pe mine cand am ales sa fac sex cu un altul doar ca sa ma aflu in treaba.
Si poate o sa zici ca's nebuna, dar eu in locul tau nu as face-o. Nu stiu ce relatie ai tu cu actualul partener, nu stiu cat de mult ti la celalalt, dar indiferent care's sentimentele tele, in ambele cazuri va fi rau, mai ales ca cel de-al doilea nu vrea o relatie stabila. Poate ti-as fi zis "incearca", daca aveai o prima relatie cu probleme, si o a doua care sa iti promita ceva in viitor, dar asa cum descri tu problema, cu "macar o data in viata cred ca trebuie sa faci ce vrei"......sincer, eu cred ca nu merita! Mi se pare ca vrei sa o faci doar la ambitie, doar ca sa-tzi dovedesti tie ca poti, nu pentru ca in sinea ta iti doresti asta cu adevarat. Tu iti doresti doar sa se intample ceva palpitant in viata ta, ceva care sa rupa monotonia, iti doresti sa ramai cu o amintire care crezi tu ca va fi placuta, ca peste ani sa te poti lauda "uite ce-am avut curajul sa fac eu, si partenerul meu habar n-are de asta!" Pentru ca la modul cum ai pus problema, nu cred ca ai nici cea mai mica intentie sa-i faci confesiuni acestuia din urma dupa!
Eu aveam o scuza - o casnicie care mergea prost (dar pana si eu in sinea mea stiam ca era doar o scuza, un pretext pentru a avea curajul sa fac ceea ce am facut), si tot nu mi-a folosit la nimic dupa....iti spun sincer, m-am simtit ca o curva in momentul in care am ales sa fac sex cu un altul...simteam ca el se foloseste de mine.
Tu ce scuza ai? Cum crezi ca poti trece peste momentul asta dupa ce o vei face? Macar pentru consolarea ta, pentru ca nu celor din jur va trebui sa le dai explicatii, ci tie insati...si-tzi spun eu ca atunci constiintza ta va refuza orice scuza de genul "macar o data in viata cred ca trebuie sa faci ce vrei"
Mickyyy 21 saptamani
furni spune:
Dar o relatie fizica pasagera te poate ajuta sa vezi cu alti ochi si sa te eliberezi din acea relatie oficiala gaunoasa?
Anina_n spune:
Sotul este primul, singurul si ultimul meu iubit. El este destinul meu. Il iubesc si ma iubeste, nu simt nevoia sa il insel.
Desi, ma intreb cum este sa fii iubita si de alt barbat, nu as indrazni, nu as putea face dragoste cu un alt barbat, asa simt.
Uite ca, Mickyyy, scrie din proprie experienta ! Sper sa te ajute !
Nina
cataghe spune:
Drept sa va spun eu nu am prea vrut sa scriu aici, da'uite ca am tot citit si am tot adunat "in gusha"!
Dragele mele, eu una nu va prea inteleg pe voi cele care ii spuneti lui Kisly chestii de genul "inseala-l, dar ai grija...", etc. Adica cum vine chestia asta? Nu este totusi corect din punct de vedere moral sa inchei o relatie inainte de a incepe alta? Am ajuns sa ne ascundem chiar asa dupa deget?! Poate ca fiecare a mai facut in viata cite o greseala sau cite o prostie, dar sa indemni pe altul s-o faca si el/ea, asta mi se pare un lucru cam nelalocul lui, nu credeti? Sau chiar nu mai credem in dragoste, nu mai credem in nimic?
Va rog sa ma scuzati daca am folosit un ton putin mai abrupt, dar eu personal daca m-ar insela sotul meu as fi terminata! In consecinta, chiar daca avem si noi ca toata lumea perioade mai bune si mai putin bune, nu ma gindesc nici eu pina acolo incit sa-mi treaca prin cap sa-l insel, pentru ca am incredere ca ne apartinem unul altuia. Dar imi pun foarte serios problema ca daca imi va veni vreodata sa-l insel, e mai bine sa-mi fac frumos bagajelele si s-o apuce fiecare pe drumul lui inainte ca lucrul asta sa se intimple fizic. Si reciproc, ceea ce i-am si spus de altfel!
Citind unele dintre mesajele de aici, mi-am amintit de alte mesaje de la alt subiect, unde lumea sustinea sus si tare ca barbatii sint ei asa prin natura lor "mai hormonali", asa ca trebuie sa-i iertam ca mai calca strimb, ca asta face parte din "fiziologia" lor, sarmanii!! Iar eu sustineam, chiar daca in alt context, ca si femeile au hormoni, in consecinta nu vad ce le da lor dreptul sa fie mai cu mot. Se vede dupa unele pareri de aici, cum sint cele pe care le citam la inceputul mesajului, ca macar in parte am avut dreptate: se vede ca ne intuneca si noua hormonii mintile ca si lor!
Sa nu ma intelegeti gresit, nu sint deloc de parere ca daca esti cu cineva sau ai apucat sa-ti pui pirostriile, apoi asa trebuie sa ramii toata viata, indiferent ca ti-e bine sau ti-e rau! Eu cred ca oamenii sint liberi sa aleaga si, cum zice constitutia americana, sa-si caute fericirea asa cum considera ei de cuviinta. Multi dintre noi nu-si gasesc jumatatea din prima, asa ca trebuie s-o caute, iar altii, din pacate, nu si-o gasesc niciodata! Dar cred ca tine de un minim respect pe care trebuie sa ni-l acordam ca fiinte umane sa nu ne mintim nici pe noi insine si nici pe cei de linga noi. Eu personal as respecta mult mai mult un om care ar veni si mi-ar spune: "draga mea, asta a fost, s-a terminat, am nevoie de altceva", decit pentru unul care si-ar bate joc si ar profita de buna mea credinta ca sa vada el cum e si cu aia, si cu aialalta, si dup-aia ar veni calm si senin si s-ar intinde linga mine in pat, si s-ar uita in ochii mei ca si cum nimic nu s-ar fi intimplat.
Asa ca, dupa parerea mea, Kisly, tu fa-ti doua scenarii: unul, in care iti imaginezi cum va fi daca iti place tipul cel nou; daca iti place, oricum il vei parasi pe cel cu care esti acum. Dar imagineaza-te si in a doua ipostaza, in care nu-ti place, nu e ce credeai tu, etc. Atunci cum te vei simti fata de prietenul tau? Gindeste-te bine la ambele situatii, pune in balanta, si ia o hotarire, caci nimeni nu o poate lua in locul tau!
Dar eu revin la parerea mea: nu se face sa incepi ceva inainte de a incheia altceva! Nu este corect, si mai devreme sau mai tirziu, cind ajungem sa iubim cu adevarat, eu cred ca cu totii realizam lucrul acesta.
Numai bine,
Catalina.
This is the first day of the rest of my life!
petruta spune:
Sau: ce tie nu-ti place altuia...
Petruta & bb Mihai
http://community.webshots.com/user/gabrielmil
Androix spune:
Buna Kisly,
Cred ca te-am putea ajuta mai bine da ne-ai spune ce decizie ai luat in legatura cu prietenul tau. Ai deschis acelasi subiect si pe 28.10. "Un sfat urgent, va rog" Nu ai decis nimic inca? lasi lucrurile asa cum sunt? De ce te complici atat?
Andreea