Eu nu-mi doresc copii, credeti ca am o problema?

CorinaDani spune:

stai linistita, exact-exact asa simteam/gandeam si eu in urma cu 10 ani.
si la un moment dat s-a produs declick-ul, am simtit ca e momentul si ca sunt pregatita, am ramas insarcinata din prima incercare si acum o printesa pe nume Loredana ne toaca marunt nervii si ne umple zilele de bucurie.
nu te lasa influentata de presiunea pusa de altii, pe aceasta tema, cand vei fi pregatita sa devii mama, vei sti. asta se poate intampla si peste cateva luni, si peste cativa ani.
uneori, nu se intampla niciodata, sunt si femei care nu au acest instinct matern sau ratiunea e mai puternica decat simtirea, habar nu am. insa decid (unilateral sau de comun acord cu sotul/partenerul) sa nu aiba copii si traiesc foarte impacate cu asta, sau cel putin asa declara si sustin cu tarie peste tot...ce-o fi in sufletul lor, numai ele stiu...

Lo_li_Ta spune:

Cat de limitata poti fi?! In cazul in care nu ai observat pe acest forum "desprecopii" se discuta despre politica, sport, avorturi, contraceptie (adica metode pt a NU face copii), vopsea de pereti, bigudiuri, Monica Columbeanu, bancuri si multe alte subiecte paralele cu maternitatea. Nici n-am vazut vreo interdictie de a deschide subiecte pt cele care nu sunt mame viitoare sau actuale. Cand aud chestia asta cu femeia "emancipata" care nu-si doreste copii, spusa asa in mod peiorativ, ma ia durerea de cap. Replica spusa in general tot de inteleptele care pe la alte subiecte sunt cu "vai, decat un copil nedorit mai bine deloc". E mare lucru sa stii ce-ti doresti de la viata si cat poti duce, iar lipsa instinctului matern nu te face mai putin femeie sau un om mai rau si nici nu-i obligatoriu sa se intample precum in sfaturile "lasa ca te razgandesti tu". Zicea cineva pe aici ca i se pare imposibil sa nu-ti iubesti copilul odata ce apare. Ce frumoasa ar fi lumea asta daca ar fi asa. Din pacate, e plin de copii abandonati. Abandonati fizic de catre persoane de o anumita factura, abandonati emotional de catre "intelectuali" care trebuie sa pozeze in parinti de succes in fata societatii, desi lor nu le vibreaza nimic si cresc viitori adulti disfunctionali afectiv si cu un bagaj de probleme a caror vina nu o poarta.
Fata asta poate simte povestea asta ca pe o problema presanta si de-asta a ales sa-si faca acum cont, asa cum fac multe cele care posteaza doar in situatii disperate. Asta inseamna ca-i obligatoriu o "facatura" sau subiect de "facut valuri" ? (de parca ii pasa cuiva de valurile forumului). Poate vrea sa afle ca au mai trecut si altele prin asta si daca pana la urma au facut sau n-au facut copii.
On topic...regina, eu cred ca hotararea ta nu e definitiva si de-aici dilema. In primul post zici ca esti sigura ca nu te-ai descurca. Asta suna mai degraba a teama decat a motivatie sa nu. Este f ok sa nu-ti doresti copii. Nu trebuie sa percepi asta ca pe un handicap si incearca sa ignori "gura lumii". Singurele 2 aspecte pe care e cazul sa le ai in vedere sunt 1. viitorul...gandeste-te bine daca nu vei regreta. N-ai cum sa stii 100% , dar trebuie reflectat. Incearca sa deosebesti teama de schimbare de lipsa instinctului matern. Oricum, timp mai ai. 2. poate cel mai important: sotul tau. E singurul cu care trebuie sa ajungi la un consens. Trebuie sa-l intrebi deschis daca l-ar deranja ideea de a nu avea niciodata copii. E f frustrant in ambele sensuri: si sa-ti doresti si sa n-ai cu cine, si sa nu vrei si sa fii presat fie verbal, fie pur si simplu de iubirea pt cel de langa tine. Deci discuta cu sotul, poate vei ajunge la niste ganduri pe care nu stiai ca le ai.

szivarvany spune:

eu nu cred ca esti dereglata. pana la urma nu toti suntem la fel.
atata timp cat e un acord intre tine si partenerul tau, nu vad dc te ai simti presata de cei din jur. inchide le gura cu un raspuns oarecare - neaparat sa curpinda ideea ca NU e deloc treaba lor - si gata.
ai trecut de 30, mai ai del putin 10 ani la dispozitie in care sa te razgandesti, sau oricum ramane valabila si posibilitatea de a adopta un copil perfect

eu am un coleg care nu si a dorit niciodata copil. explicatia lui este ca ii e teama sa faca un copil si apoi sa l lase in lumea asta nebuna. e prea mare responsabilitatea pt el si nu si o poate asuma, atata timp cat nu de el ar depinde soarta copilului.

_
Daria & felina fioroasaGIULIA(2004 08 16) cu Sela

www.desprecopii.com/pozeconcurs/folderview.asp?folder=Vara 2011 amintiri de vacanta&page=8" target="_blank">Concurs-Vara2011-mag1

AnnaBaby spune:

Si eu am trait toata viata cu frica de nastere, de cand ma stiu mi-a fost teama de momentul asta, de aceea la un moment dat ma "hotarasem" ca eu nu fac copii. Aveam vreo 20 de ani cred. Niciodata nu mi-au placut copiii, ma enervau la culme, nu am avut nici un fel de sentimente materne. Apoi insa, cu timpul, am inceput sa inteleg ca trebuie sa trec peste frica mea, peste indiferenta mea fata de copii, pt ca pana la urma viata fara ei este goala. Cand m-am inscris pe forumul asta si am inceput sa citesc mi-a incoltit in suflet dorinta de a avea un copil. Aveam 27 de ani. Frica tot imi era, maxim, insa citind povestile nasterilor, sau citind la forumul de gravidute, de aspirante, m-am trezit ca vreau cat mai repede sa raman insarcinata. Iar acum nu mai pot sa-mi imaginez viata fara iubita noastra Ioana

My_Lady0091 spune:

In general ti-e frica de ceea ce nu cunosti sau de ceea ce ti-a creeat experienta/e neplacuta/e!
Din moment ce iti place sa te joci cu ai altora, iti plac copiii, deci mai ramane sa-ti definesti relatia dintre tine si ei...sa patrunzi in lumea minunata a lor!Vei fi atat de fericita..vei vedea, daca vei avea curajul candva!

Eu te invit sa ramai alaturi de noi pe , sa citesti cate de multe topicuri vrei si poti..te invit sa patrunzi in lumea copiilor, sa-i intelegi, sa-i cunosti, sa iei contact cu mamici de pui mari si mici!Poate daca vei incepe sa interactionezi si altfel cu lumea noastra, a celor ce am dat sau urmeaza sa dam viatza..iti vei schimba parerea si iti vei invinge temerile!

eu am incredere in tine!

---

26+

blackgirl0 spune:

Cred ca am fost destul de clara in exprimare: atata timp cat sotul ei este ok cu decizia de a nu face copii, ce treaba am eu cu ea?

Si din experienta, multe subiecte de genul acesta sunt pornite asa, doar pt a se discuta...discutii. Ce l-o face pe acesta mai special? A venit, s-a explicat ca nu este cazul de subiect la misto. Sa ia in seama raspunsurile care-i sunt pe plac. Nu asa se procedeaza aici?

Nu vrea copil? Nu face copil. Insa mi se pare extrem de aiurea sa spuna ca nu vrea copil de frica examenului ginecologic. Mai bine spune ca nu simte nimic, ca o ia cu frica cand se gandeste la nopti nedormite, alaptat, plansete continue, responsabilitati in plus, timp liber limitat. As putea sa o inteleg, caci si eu simteam la fel la 20 de ani. In fine, nu-i mai putin femeie ca nu are copii, cum nici eu nu sunt mai putin femeie ca am.

Hotararea ei este luata deja. Poate se va razgandi in viitor. Ce discutam de fapt aici?

reginai30 spune:

iti multumesc pentru increderea acordata...citesc deja si incerc sa va inteleg tuturor opiniile...e adevarat ..speram sa gasesc intelegere!

prettyvea spune:

Buna tuturor!
Probabil ca vrea sa vada diverse pareri despre asta. Poate pt ea chiar e o problema, se intreaba dc ar trebui sa mearga la psiholog.
Draga Regina, eu una nu cred ca ai neaparat o problema, trebuie sa pui in balanta dc iti doresti cu adevarat un copil sau ti-e doar mare teama de ceea ce presupune aducerea lui pe lume, ingrijirea si tot ceea ce inseamna a fi parinte, cu toate ca inteleg totusi ca iti plac copii. Hotararea aceasta nu o poti lua decat tu si sotul tau, cu care trebuie sa vb deschis si spune-i sincer ceea ce simti, asculta-l si pe el si luati o hotarare buna pt voi indiferent ce spune lumea. Sotul tau dc te iubeste cu adevarat iti va respecta aceasta dorinta indiferent care va fi ea.
E drept ca este un site pentru viitori parinti, pt mamici si tatici, deci cei cu buburuze iubitoare pe drum sau acasa deja, dar fetelor nu o mai criticati asa de tare, e si ea usor confuza, cum poate am fost toate la un moment dat in viata, unele mai devreme altele mai tarziu, in functie de ce prioritati avem.
Eu una pana pe la 25 ani nici nu ma gandeam la bebe si ma ingrozea imaginea la cum voi arata dupa nastere(multe kg in plus, vergeturi, sani lasati, etc.) in conditiile in care aveam pana in 45kg, faceam sport si tot ce-mi doream, dar incet incet cititnd pe forumuri povestioare ale viitoarelor mamici, despre momentele cand au aflat ca au ramas insarcinate sau despre experienta venirii pe lume a unui copil, am inceput sa-mi doresc fara sa ma mai gandesc la restul de probleme si fara sa-mi pese de cum voi arata. Cu toate ca nu s-a intamplat nimic rau asa cum ma gandeam eu si ca nu aveam deloc experienta si oricum am 2 maini stangi la modul general, am reusit sa-mi cresc minunata fetita si s-o iubesc mai presus de orice.

XIO spune:

Ce-i cu agresivitatea asta? intreb si eu... trebuie sa vrea copii obligatoriu? sau gasesti tu o placere sadica in a-ti spune "stiam io", cand apare pe la aspirante o femeie infertila care a avut ghinionul sa nu vrea copii de la 13 ani?




Pt. celelalte mesaje la fel de "bine intentionate" si "lipsite" de agresivitate, ton peirativ etc, va pot lamuri foarte scurt: Regina, nici eu nu vreau copii. Ba chiar cand mai face cineva o poanta ca poate sunt insarcinata spun "Doamne fereste!" si bat in lemn.
Si eu ca si tine imi pun intrebarea asta, daca va trece chestia asta, daca ma va lovi instinctul matern de undeva sau nu.
dar cum stiu forumul asta, nu-mi pun intrebarea aici, ca stiu ce va urma.
Ai vazut si tu acum
Prin urmare, eu discut chestiile astea cu oameni cu care pot discuta: cu prietenele, cu rudele, cu mamicile de la spital.
Si o fi din cauza sarcinii sau din cauza ca nu sunt doar niste nickuri, dar la spital am intalnit numai doamne de treaba cu care am discutat foarte deschis despre instinctul matern, cand apare, cand dispare, cum e, cat tine si altele, fara sa-mi spuna vreuna ca ma dau rotunda ca sunt " de cariera".
Din discutiile cu ele, sa stii ca unele au simtit dorinta de a avea copii treptat, la altele a fost ca un wakeup call, iar la altele nu a aparut nici dupa nastere asa cum il crezi tu, adica tot era stangace si se mai gandea cu teama ca wow, are copil, dar acum la 4 luni dupa e foarte incantata, linistita, obisnuita.
Se poate sa iti doresti mai incolo sau se poate sa nu iti doresti vreodata.
si daca nu iti doresti copii nu inseamna ca e ceva in neregula cu tine, ca esti obsedata de cariera sau ca te dai tu mare si tare.
E perfect normal. daca nici sotul nu isi doreste, nu veti avea probleme. O vecina nu are copii pt. ca nu a vrut sa aiba, si nimeni nu o priveste ca pe o nebuna sau ca pe o ciudata. Si nici nu e femeie de cariera.
matsa mea nu are copii, n-a avut, si nici casatorita nu a fost. Pt. ca nu a vrut.
Asa ca linisteste-te, nu-i nimic in neregula cu tine, in neregula sunt cei care te admonesteaza ca vrei sau ca nu vrei copii/sot/caine.



Intoleranta unora vine din cauza copiilor?

**Fur is for petting***
http://www.facebook.com/#!/adoptiicaini
www.adoptiipisici.ro
Nimeni nu ramane virgin, viata tot ne-o trage o data.

blackgirl0 spune:

pe langa subiect:
XIO, inseamna ca nu se mai pune cezariana pe care o programasesi deja. Ce forfota ai starnit si-atunci!

La subiect: de ce nu se vb cand/cum/daca ati simtit ca aveti dintodeauna instinct matern. Cred ca-i mai cinstit asa, fara sa ne legam de persoane, ci doar de situatii.