el vrea sa fac avort,,ce sa fac??

Raspunsuri - Pagina 2

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns andacos spune:

Citat:
citat din mesajul lui Matzaila_81

Mie mi se pare ciudat ca un barbat care accepta doi copii din alta casatorie nu-l accepta tocmai pe al lui.
Cum se intelege cu baietii tai? Cei mici locuiesc cu voi? Cum se comporta cu cei mici? E ca un tata pentru ei sau mai rece?

+25


Pai poate isi doreste ceva mai bun pentru copilul lor,decit poate momentan oferi copiilor ei!Barbatzii gindesc altfel si nu rau intotdeauna!

Nici nu vreau sa iau in considerare varianta in care copii ei nu ar avea parte de atentzie din partea lui,in acest caz chiar n-as intzelege...multe!

Oricum asta nu e decizie de luat pe forum,e doar intre voi doi ca si cuplu!

Dana


www.dropshots.com/andacos#" target="_blank">handarbeit

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns nadaflorilor spune:

Citat:
citat din mesajul lui carina23

bun gasit dragi mamici,o sa incerc sa va descriu povestea mea pe scurt..am fost casatorita si abandonata pentru o alta femeie cu tot cu doi baietei frumosi si sanatosi care sunt la scoala primara. De patru ani Dumnezeu mi-a oferit o a doua sansa si l-am intalnit pe el, care a avut grija de noi asa cum a putut el mai bine si care mi-a aratat si mie pentru prima oara cum e sa iubesti si sa fii iubita cu adevarat. Problema e alta, am descoperit de putina vreme ca sunt insarcinata, eu tocmai mi-am pierdut locul de munca iar el cu putin timp inaintea mea...pana sa descopar ca sunt insarcinata ne propusesem sa migram in alta tara in speranta unui trai mai bun pentru noi si pentru copiii dar cum pe nicaieri nu-i roz.. oricum eram dispusi sa incercam insa am aflat cu stupoare ca sunt insarcinata si nu imi explic cum pentru ca ne-am protejat...:(el imi spune sa renunt la sarcina pentru ca asa ne-am termina toti iar eu nu prea vreau...el nu a mai fost casatorit si nici oopiii nu are..ma simt ca intr-o cusca fara iesire, nu am cu cine sa vorbesc va rog sa ma ajutati cu un sfat, o vorba, va multumesc, carina


faci ce vrei TU, daca vrei avort faci avort, daca vrei copilul, faci copilul... daca el nu-l vrea nu te poate obliga sa faci avort...dar nici copil...


Nina, 32s+,

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns michelle-usa spune:

am intilnit de curind o familie care au crescut 10 copii.

ea nu a muncit niciodata(desigur a stat acasa cu copiii) si el a avut multe probleme de santate, dar Dumnezeu nu i-a lasat, credinta care o au i-a intarit si le-a dat mereu putere sa mearga mai departe.

spunea ca niciodata nu s-a intimplat sa nu aiba ce sa le dea sa manance sau sa fie neimbracati si au trait bine si acum cu toti au ajuns chiar f bine unii din ei.

indiferent cat de greu iti pare acum acest copil o sa-ti aduca multe bucurii.stai tu linistita si nu mai dispera ca o sa se gaseasca mancare si haine si toate cele de trebuintza...

citeste ce spun mamele care au facut avorturi, cat de mult regreta acest pas care nu ai cum vreodata sa il mai repari....o sa duci asta in inima ta toata viatza.
pana la urma, urmei e decizia ta...sotul daca acum nu vrea din anumite motive poate in timp se va schimba...de fapt mai mult ca sigur se va schimba ca e copilul lui.

spun asta ca si nu mai adaug si din punct de vedere crestinesc ce insemna avortul si cum este vazut de Dumnezeu.

ai grija mare de tine si de puiutzul tau.

michelle

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns carina23 spune:

a nu nici nu poate fi vorba ca nu le acorda atentie copiilor uneori am ramas si eu surprinsa ce cadouri frumoase le facea de diferite ocazii, cum statea in parc cu ei, cum se jucau impreuna prin casa,sarbatorile le-am petrecut tot timplu impreuna de la inceputul relatiei si pana acum adica nu s-a pus problema de pasti sau de craciun sa fie nici macar la ai lui , am fost mereu impreuna toti 4, un singur lucru ma mai deranja uneori, incerca sa para mai dur in fata lor adica daca le spunea ca e suparat pe ei pai asa ramanea nu ramanea deloc impresionat de fatzuca lor trista,imi reprosa ca ii alint prea tare ceea ce mie nu mi se pare, ca din cauza mea sunt fricosi si tot asa, in schimb pe mine ma impresioneaza mereu cu lacrimile lor si asta e singurul motiv de cearta in privinta lor, ca eu prea ii sensibilizez,prea ii invat mamosi si ca viitori barbati ar trebui sa fie mai duri, pai stapani pe ei mai pregatiti pentru viata.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns ego71 spune:

cu riscul de a-mi sari in cap fetele de pe aici...
un copil da,e o bucurie,o implinire! dar sa fim seriosi,esti cu fundul gol,fara job sau casa si faci un copil? la general vorbind!
eu n-as gandi asa,ca vezi doamne un copil creste pur si simplu! in afara de dragoste,are nevoie si de sprijin material,mai ales intr-o lume in care competitia este in floare,inca de la cea mai frageda varsta!si cred ca banuiti la ce gen de competitie ma refer!
un copil este o binecuvantare,dar daca o femeie ramane,sa zicem,de 10 ori insarcinata, face copii pe banda rulanta doar pentru ca este un dar de sus?
poate ca am generalizat ce am vrut sa subliniez de fapt..dar nu ne putem ascunde mereu in spatele dogmelor religioase si a dragostei de mama nativa,doar pentru a aduce pe lume alt copil,mai ales cand viitorul nu surade deloc!

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns ego71 spune:

Citat:
citat din mesajul lui michelle-usa

am intilnit de curind o familie care au crescut 10 copii.

ea nu a muncit niciodata(desigur a stat acasa cu copiii) si el a avut multe probleme de santate, dar Dumnezeu nu i-a lasat, credinta care o au i-a intarit si le-a dat mereu putere sa mearga mai departe.

spunea ca niciodata nu s-a intimplat sa nu aiba ce sa le dea sa manance sau sa fie neimbracati si au trait bine si acum cu toti au ajuns chiar f bine unii din ei.

indiferent cat de greu iti pare acum acest copil o sa-ti aduca multe bucurii.stai tu linistita si nu mai dispera ca o sa se gaseasca mancare si haine si toate cele de trebuintza...

citeste ce spun mamele care au facut avorturi, cat de mult regreta acest pas care nu ai cum vreodata sa il mai repari....o sa duci asta in inima ta toata viatza.
pana la urma, urmei e decizia ta...sotul daca acum nu vrea din anumite motive poate in timp se va schimba...de fapt mai mult ca sigur se va schimba ca e copilul lui.

spun asta ca si nu mai adaug si din punct de vedere crestinesc ce insemna avortul si cum este vazut de Dumnezeu.

ai grija mare de tine si de puiutzul tau.

michelle

este un caz dintre cele foarte putine...fericite.sau sunt sectanti,ca aia sunt ajutati,de obicei de grupul din care fac parte.eu am o mie de exemple de familii cu 2-3 copii,care se descurc extrem de greu.
acum fiecare face cum crede ca e mai bine pentru el,alegerea ii apartine.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns mariuta spune:

Citat:
citat din mesajul lui nadaflorilor

Citat:
citat din mesajul lui carina23

bun gasit dragi mamici,o sa incerc sa va descriu povestea mea pe scurt..am fost casatorita si abandonata pentru o alta femeie cu tot cu doi baietei frumosi si sanatosi care sunt la scoala primara. De patru ani Dumnezeu mi-a oferit o a doua sansa si l-am intalnit pe el, care a avut grija de noi asa cum a putut el mai bine si care mi-a aratat si mie pentru prima oara cum e sa iubesti si sa fii iubita cu adevarat. Problema e alta, am descoperit de putina vreme ca sunt insarcinata, eu tocmai mi-am pierdut locul de munca iar el cu putin timp inaintea mea...pana sa descopar ca sunt insarcinata ne propusesem sa migram in alta tara in speranta unui trai mai bun pentru noi si pentru copiii dar cum pe nicaieri nu-i roz.. oricum eram dispusi sa incercam insa am aflat cu stupoare ca sunt insarcinata si nu imi explic cum pentru ca ne-am protejat...:(el imi spune sa renunt la sarcina pentru ca asa ne-am termina toti iar eu nu prea vreau...el nu a mai fost casatorit si nici oopiii nu are..ma simt ca intr-o cusca fara iesire, nu am cu cine sa vorbesc va rog sa ma ajutati cu un sfat, o vorba, va multumesc, carina


faci ce vrei TU, daca vrei avort faci avort, daca vrei copilul, faci copilul... daca el nu-l vrea nu te poate obliga sa faci avort...dar nici copil...


Nina, 32s+,




Da, asa este. Timpul va trece, ca si problemele. Dar o viata o data luata (sau oprita) inapoi nu o mai intorci. tu esti singura responsabila pentru decizia ta. partenerul te poate sprijini sau nu, dar nu te poate forta in nici o directie.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns carina23 spune:

stiu ca toate ma sfatuiti si bine o faceti cand spuneti ca decizia se ia in cuplu..chiar mai devreme am discutat cu el si printre picaturi mi-a strecurat " poate te fac sa renunti la sarcina" si intr-un moment de nervozitate maxima ca e genul care se aprinde dar ii trece repede si apoi ii pare rau, m=a si amenintat ca ii spune mamei de sarcina...ce copilaresc!! imi tot repeta ca nu gandesc ca degeaba am 30 de ani ca stric totul si tot asa si pana la urma nu stiu daca am inteles bine dar parca mi-a zis ca ori el ori copilu ceva de genu ca prefer sa ne despartim decat sa fim noi in aceeasi formula ca pana acum..nici nu stiu ce sa mai cred despre el sau despre altceva sunt debusolata total:(ce fel sa luam decizia amandoi daca unu zice categoric nu si celalalt e pro...

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns marius spune:

Nu as dori sa fiu rau insa santajul este unul din lucrurile care mie imi provoaca repulsie. Iar a pune in balanta o relatie sot/sotie cu mama/copil este dezgustator. Imi pare rau daca am fost atat de direct.
Poti sa spui opinia, poti sa iti mentii opinia ai dreptul la opinie dar santajele emotionale sunt .... hmmm. Sincer personal am ridicat din sprancene.

Pe de alta parte am vazut atatea cazuri in care el sotul si tatal a plecat fara sa se mai intoarca incat o afirmatie de genul "eu plec daca nasti acest copil imi ridica mari semne de intrebare asupra caracterului lui". Pai daca acum spui asta ce vei face peste un an sau doi sau noua?
Nu stiu ce sa zic dar in calitate de sot,barbat, parinte la cei 43 de ani ai mei si 20 de casnicie... am rezervele mele.
Asta e.
Eu pur si simplu / Pagina legislativa

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns marius spune:

Citat:
citat din mesajul lui ego71

cu riscul de a-mi sari in cap fetele de pe aici...
un copil da,e o bucurie,o implinire! dar sa fim seriosi,esti cu fundul gol,fara job sau casa si faci un copil? la general vorbind!
eu n-as gandi asa,ca vezi doamne un copil creste pur si simplu! in afara de dragoste,are nevoie si de sprijin material,mai ales intr-o lume in care competitia este in floare,inca de la cea mai frageda varsta!si cred ca banuiti la ce gen de competitie ma refer!
un copil este o binecuvantare,dar daca o femeie ramane,sa zicem,de 10 ori insarcinata, face copii pe banda rulanta doar pentru ca este un dar de sus?
poate ca am generalizat ce am vrut sa subliniez de fapt..dar nu ne putem ascunde mereu in spatele dogmelor religioase si a dragostei de mama nativa,doar pentru a aduce pe lume alt copil,mai ales cand viitorul nu surade deloc!


Ai dreptate din punctul meu de vedere un copil este o responsabilitate pe viata insa nu cu motivatiile daca este in fundul gol. In mod sigur se nasc copii in cele mai diverse locuri ale lumii actuale ce cresc in fundul gol si asta de sute de ani. Sa nu aducem imaginea personala ca fiind universal valabila. Fiecare dintre noi avem propriile experiente, propriile viziuni dorinte, aspiratii sau posibilitati, acestea fiind sensibil unice noua. Nu stiu daca extrapoland ar fi corect sa le impingem catre oricine. Nu cred ca este realist.

Eu pur si simplu / Pagina legislativa

Mergi la inceput