Ati vrea sa stiti daca ati fi inselat/a?

Lo_li_Ta spune:

Daca in "Fiinta si timp" n-am gasit raspunsul, mai ramane sa caut in scrisorile cu Hannah, mult mai potrivite in contextul dat

Am facut si eu teorie de-asta la scoala, nu prea ajuta.

Tanti Zavaidoc spune:

Na bun atunci, daca nu se rezolva problema nici prin filosofie, nici prin comunicare, iti dau solutia unei prietene: da-te cu rimel si taci ´dan´ gura

simplyana_m spune:

Eu nu cred ca as vrea sa stiu ca am fost inselata, la fel de mult cum as vrea sa stiu daca SUNT, in prezent (nu, nu-mi banuiesc sotul).
Daca as observa la altii, decent mi s-ar parea sa discut, avertizez, somez inselatorul/inselatoarea sa-si revizuiasca comportamentul, sa remedieze situatia, iar daca acesta nu reactioneaza, dovedeste premeditare, duplicitate, si "nu se caieste", l-as aborda si pe inselat. Greselile se pot ierta (si in acest caz, marturisirile, cu regrete cu tot, pot aduce suferinta gratuita), insa nu si bataia de joc. Evident, toate astea numai daca as fi suficient de apropiata, de intima, incat sa-mi pese de impricinati, si sa-mi si permit asemenea discutii. Altfel, spiritul meu comunitar nu ma motiveaza suficient cat sa scot "pagubitii" din penibil, si sa le arunc viata in haos.

http://www.lucamic.blogspot.com/

Dorsilia spune:

daca ar fi sa STIU cu certitudine, cu dovezi, nu asa din zvonuri de la o alta persoana, ca o amica/vecina de a mea e inselata atunci cand a gasi momentul potrivit si in timp util i-as spune, daca deja as fi convinsa ca nu stie absolut nimic.
Nu l-as aborda pe sotul adulterin, nu ar fi treaba mea sa-l trag de urechi, ci a nevestei. Daca un barbat afla ca ii e inselat amicul da fuga instant si isi informeaza cunoscutul.
De ce nu ar face la fel si o femeie?
Eu nu as ucide "informatorul"...
nu sfatuiesc pe nimeni sa tainuiasca informatii care pot ajuta pe cineva la un moment dat

mirela0521 spune:

da, as vrea sa aflu daca am fost sau sunt inselata, insa nu stiu daca eu as putea sa dau o asemenea veste cuiva.

daniela_b spune:

Nu sint de acord, Marius. Nu este deloc bine sa taci, cu atit mai mult nu este bine sa taci si sa vorbesti decit daca esti intrebat.
Rezolvarile prin tacere sint doar temporare. Ele se vor intoarce ( in spatiu si timp) impotriva celor care au tacut.
Eu "recomand" ( intre ghilimele fiindca suna ca o reteta a dr. Loveandhate si nu e cazul) sinceritatea.
Spun ca e bine sa fii sincer, sinceritatea aduce la vedere tot ce era ascuns. Prin tacere, se sigileaza inca o data lucrurile dureroase si cind ele vor deveni si mai dureroase, dureroase si insuportabile vor rupe sigiliul si vor face mult mai rau.
Lo_li_ta, ce-as face in locul tau:
As aborda o maniera simpla, la vedere. I-as spune direct respectivului ca ma deranjeaza foarte mult felul in care el trateaza aceasta problema ( a lui) pe sistemul de tip " ce sa fac, daca m-am indragostit? dragostea e pura, nu alege, bla, bla blablaba..." Si ca imi dau seama ca EL este intr-o situatie delicata DAR ca daca nu o sa si-o rezolve asa cum a inceput-o ( adica o fantezie de unul singur) voi fi obligata sa o anunt direct pe cea de-a treia persoana din ecuatie ( adica, sotia lui care merita si are dreptul sa stie ce se intimpla cu "bijuteriile familiei" oriunde s-ar afla acestea).
Nu te teme sa fii sincera. Minciuna doar intinde la nesfirsit o situatie gresita. Adevarul o rezolva. Tacerea e cea mai lasa pozitie pe care o poate avea un om intr-o situatie de acest gen.
Desigur, toate datyele problemei se schimba DACA ceea ce am subliniat se schimba. Adica, daca nu te deranjeaza.
Then, just shut up and drive, you just hit the most dangerous road to hell.

Cu toate astea, eu nu sint impotriva inselatului in cuplu si nu pun la zid pe niciun indragostit, fie el si casatorit. Dar nu aprob deloc tacerea, "toleranta", flirtul vinovat si atitudinile celor care, prinsi intr-o poveste extraconjugala incep sa teasa diverse plase pentru fraierele de neveste care nu trebuie sa stie nimic, ca sa nu fie cu nimic ranite.


Editez: si ca sa raspund la intrebarea din titlu : nu ar conta sa stiu sau nu fiindca nu ar conta daca m-ar insela sau nu.
Eu nu traiesc in locul lui ( al partenerului), "greselile" lui sint ale lui daca sint greseli, daca nu, sint faptele lui de viata pentru care raspunde pina la capat sub pedeapsa cu moartea (relatiei, sa fim bineintelesi, ok?).
Insa, eu sint eu.
Crezi ca sotia lui gindeste la fel, Lo_li_ta?
Daca da, nu conteaza, nu-i spune.
Dar daca nu, pune exact acum mina pe telefon si spune-i.


To live a creative life, we must lose our fear of being wrong - Joseph Clinton Pearce

Lo_li_Ta spune:

Daniela, . Desi eu m-as feri sa trambitez prea mult in fata partenerului meu ca nu prea conteaza daca ma insala sau nu
Problema cu fata asta e ca vrand-nevrand dau ochii cu ea. Si-mi pare rau pt ca stiu ca nu constientizeaza si pt ca este o femeie deosebita, orbita poate doar de faptul ca de la 12 ani doar pe el in vede in fata ochilor. Pe el l-am refuzat. L-am refuzat finut cand a propos urile erau finute, si brutal cand propunerea a fost directa (sa plecam intr-o excursie). As putea f usor sa demonstrez pt ca am inca mesajele, mai ales unul in care-mi spune direct ca el nu vrea o relatie platonica cu mine. Dar din 2 motive nu ma bag. 1, cum am mai spus, pt ca sunt convinsa ca nu s-ar desparti si eu cred ca asta ar creste in ochii lui gradul ei de toleranta si 2, pt ca avem o armata de prieteni comuni care mi-ar sari in cap. Dar tot mi-e greu sa ma uit la ea si tot rau imi pare.

portocalia spune:

de ce iti pare rau exact? femeia stie si accepta situatia. asa cum a inghitit galusca in tinerete, asa inghite si acuma, mai ales ca sunt copii la mijloc si diverse dependente. daca ii vei spune, pariez pe ce vrei tu ca vei fi ejectata din proximitatea ei, probabil nu-ti va mai vorbi niciodata. si nu, nu se va desparti. cel mult ii vei provoca o cadere nervoasa, pentru ca presupun ca nu-i usor sa inghiti asa, tot timpul, si sa-ti mai vina si lume la usa sa-ti vare sub ochi ceea ce tu te chinui sa nu vezi.

ela_04 spune:

O problema asemanatoare am si eu...o amica, care a si nascut la cateva luni dupa mine ceea ce ne-a apropiat oarecum are un sot cam plimbaret.
O data l-am vazut la semafor eram cu ala mic mergeam in parc si prima masina oprita la semafor era a lui ...cu o bruneta.
m-a indignat cel mai tare ca are atat tupeu incat isi plimba parasutele in cartierul in care locuieste la cateva strazi de casa.
Nu pot sa-i spun ...eu banuiesc ca ceva ea stie dar nu pot sa o privesc in ochi si sa-i spun asta.
E ca si cum ...parca incearca sa-si spuna ei insasi ca nu e adevarat. A gasit niste mesaje destul de aiurea pe tel lui si a deschis discutia cu noi de fata (eu si sotul). Atunci desi pe o parte il acuza pe de alta ii lua apararea....
I-am spus doar sotului, el fiind prieten mai vechi cu individul sa-i transmita ca data viitoare daca il mai vad am sa vorbesc cu sotia...

Eu...nu stiu. Daca cineva imi punea intrebarea asta acum cativa ani as fi raspuns fara sa clipesc Da! eu vreau sa stiu!
Acum...nu stiu...m-am tot gandit ...daca se duce in timpul serviciului si face pe centura cu mana...nu. nu vreau sa stiu. daca in schimb are pe cineva cu care iese in timpul lui liber de care in mod normal si logic ar fi sa ma bucur eu...cu siguranta vreau sa stiu!
Deci....daca ar avea o aventura...negustorul ne prins e hot cinstit.
Daca ar avea o relatie ...putin probabil sa nu imi dau seama...dar sa zicem prin absurd...Da vreau sa stiu.

Edit: Oare m-am mai maturizat? Sau numai am devenit mai toleranta?

pearljam spune:

As vrea sa stiu daca sotul are alte "preocupari", indiferent daca e doar o simpla aventura sau o relatie de durata, desi nu cred ca are astfel de "inclinatii".
Personal nici eu nu as avea curaj sa "informez" sotul/sotia inselata, decat daca el/ea ar avea informatii despre infidelitatea partenerului.
Am o amica care stie despre viata dubla a mamei ei, a avut relatii cu un barbat ani de zile, desi era inca casatorita cu tatal ei. Foarte urat, ea nici nu ii poate spune mama.