Primele 400 de facultati din lume

mhldvrc spune:

elyda, fiica mea este in anul II la University of Bradford. Czarea, in campus, a trebuit sa o platim integral, atat anul trecut cat si anul asta, cam 2800 GBP. A plecat la ea cu 250 GBP si i-am mai trimis eu dupa ce si-a facut cont la banca inca vreo 700 ca sa-si cumpere laptop(notebook), manuale si alte lucruri necesare(asta doar in prima luna) si apoi lunar cam 100-150 GPB. Banii astia i-au ajuns tot timpul(si nu a facut foamea), ea isi gateste singura, nu-i place sa manance la fast food. In semestrul II a primit bursa si ne-a fost mai usor, ca nu a trebuit sa-i mai trimitem bani decat pentru biletul de avion(e mai ieftin cumparat acolo). Pentru ca mai avea in cont cam 400 GPB, nu i-am mai dat bani la ea si abia luna viitoare ii mai trimit. Norocul nostru ca-i chibzuita si nu cheltuie banii aiurea , altfel nu stiu ce ne-am fi facut

si

Mihaela deTatiana si Mihai


Orice lucru bun in viata este ilegal, imoral sau ingrasa.

buflea spune:

Mie mi se pare foarte ingrijorataor acest sistem adoptat de Europa ... sa primeasca absolventi de medicina din diverse facultati ale lumii, fara sa ii puna macar sa dea niste examene pentru a putea practica ...zicea XIO ca unii nici examenul de rezidentiat nu si l-au dat si au ajuns medici in Germania ...

Spun ingrijorator si riscant pentru ca diverse tari au diverse cerinte, poate diverse programe de invatamant, diverse metode de predare, diverse dotari tehnice ... ce e porcaria asta sa-l primesti pe unul abea cazut din pom, care a graduat (daca a graduat) o universitate anonima in desert si sa-l pui la practica in spital, pe vieti umane ? Faptul ca se fac ani de zile practica pe langa un specialist nu mi se pare concludent - datorita responsabilitatii majore pe care o are, medicina nu se invata pe metoda "training on the job" fara sa ai o baza solida teoretica care inteleg ca nu este verificata (printr-un examen) absolut deloc in Europa.

Prefer din punctul asta de vedere metoda americana - este chiar o solutie viabila si mult mai ieftina, sa termini medicina in Romania de ex si apoi sa vii in America, sa inveti cativa ani si sa treci examenele acelea care te lasa sa practici. Desi legenda spune ca medicii sunt plini de bani, realitatea este ca ajung plini de bani dupa 45 de ani ... rezidentiatul american (vreo 4 ani parca ?) este ridicol de prost platit ($40k/an), specializarea (alti 2 ani parca ?) la fel ... daca urmezi o profesie medicala in scoala americana, iesi din facultate cu sute de mii de dolari datorie si dureaza alti 5-6 ani de practica ca sa platesti si practic sa ajungi pe zero.

buflea spune:

Ma mai intorc putin la discutia de la inceputul subiectului despre proiectele de cercetare si studentii / postdoctoranzii care au salarii relaxante ... nu stiu exact cum evaluati voi 25k/an salariul unui student sau chiar si $45k/an a unui postdoc dar astea sunt salarii foarte mici. cu $25k/an abea supravietuiesti, iar ca PhD, dupa atata scoala si efort sa ajungi sa castigi $45k/an mi se pare foarte trist si dupa parerea mea chiar nu merita ...

Ca si comparatie, in lumea privata, cu $25k/an se plateste un angajat la WalMart si $45k/an este salariul unui laborant.

Deci, pentru a restabili adevarul, munca in cercetarea americana nu este deloc usoara si nu este deloc plina de bani. Acelasi lucru si despre profesia medicala - care dupa mine este cea mai grea si mai consumatoare de resurse (financiare, intelectuale, de timp) dintre toate profesiile ... sigur ca "daca vrei - reusesti" - dar asta este o lozinca care se aplica oriunde in lume, inclusiv in Romania.

mihaela_s spune:

Buflea, eu vb de specialisti, medici specialisti. Ceilalti, proaspat absolventi isi fac stagiul/rezidentiatul cot la cot cu cei localnici.

In plus, chiar si medicii specialisti au un timp de acomodare. Sotul meu a consultat pacienti timp de 6 luni sub supravegherea altora, desi era specialist de 5 ani cand am ajuns aici, abia dupa ce l-au vazut ca stie ce face :) l-au lasat singur. Un polonez care desi e specialist dar a lucrat mai mult in cercetare si mai putin ca si clinician(iar aici e clinician) l-au avut sub observatie o perioada mai lunga, nu stiu cat dar oricum mai mult de un an... Asta tocmai pentru ca sa se obisnuiasca ccc cu sistemul total diferit, cu aparatura, cu limba.

Nu stiu insa cum e in alte tari, eu vb de Suedia.

Sper ca acum am fost mai clara.

Edit: primul gand a fost SUA(am si fost acolo si sotul meu a avut legaturi cu un spital dar era imposibil pentru el, la aproape 40 de ani sa mai aiba vreo speranta sa practice) si apoi Canada...unde era si mai crunt decat in SUA. Europa insa a deschis portile, pentru noi a fost minunat.

Inca ceva: nu poti practica medicina daca nu ai cunostinte teoretice temeinice. Cei care nu le au, o dovedesc prin practica. De asta sunt supravegheati cei care vin din alte tari.

buflea spune:

Si mai vroiam sa spun ceva despre scoala romaneasca. Ma surprinde reputatia proasta pe care o are scoala romaneasca printre romanii de pe Forum . Sigur, poate nu se compara cu universitatile de top ale lumii, dar pana la urma, a spus cineva mai devreme si a fost contrazisa, cine vrea sa invete - invata oriunde si poate completa mai tarziu studii in institutii de mai mare prestigiu, poate avansa cu pregatire superioara in alta parte ...etc.

Pana la urma, noi cei plecati in afara suntem exemplul cel mai concret al scolii romanesti. Sunt sute de romani emigrati care si-au extins cunostintele capatate in scoala romaneasca, altii au facut o alta facultate ... eu cred ca baza de cunostinte obtinuta in scoala romaneasca este totusi buna si utila mai tarziu, pentru cei care vor sa aprofundeze o profesie.

buflea spune:

Am inteles asta ...si totusi, fara a verifica daca medicii aia au graduat facultatea ? Poate sunt eu confuza, dar rezidentiatul parca este deja practica in spital - adica il testezi pe unul venit din copac daca stie limba si apoi il trimiti la practica in spital, pe oameni vii ?

Da, asta suna a "training on the job" - ceea ce pe mine, un posibil pacient, ma face foarte inconfortabila. Si ce daca ala era specialist in tara lui si ce daca face o anestezie sub supraveghere ? Medicina si mai departe orice specializare a ei nu se invata cu bisturiul in mana ... medicina dupa mine presupune foarte multa baza teoretica, practica in laboratoare - pe cadavre, pe broaste, la microscop ...etc - si ulterior, se aplica in spital, pe oameni vii.

Plus ca medicina are diverse nivele in fiecare tara - poate in India anestezia se face cu frunze de coca sau boabe de mac ... vine ala in Suedia si ce face, invata in sala de operatie cum si ce se baga pe vena ? (exagerez, desigur)

Examenele alea care se dau aici in America, pe langa baza teoretica, contin extrem, extrem de multe studii de caz, in care candidatul este testat pe cazuri concrete - "cum tratezi un caz de bube verzi aparute nu stiu unde" ... Cand te pregatesti pentru aceste examene, inveti, teoretic, ce resurse si ce metode se aplica in America pentru cazuri diverse - cand ajungi in spital, stii ce ai de facut si desi banuiesc ca si aici ca inceptor lucrezi in echipa cu cineva, totusi, nu faci training on de job.

Eu ma intreb ce sentimente traieste un bolnav suedez care este tratat de un specialist "in trainig" ? Daca specialistul aplica o procedura asa cum o facea el la el in tara si mentorul, de fata cu pacientul, il corecteaza ...ce naiba, eu cred ca m-ar apuca tremuratul sa il aud pe doctorul 2 spunandu-i doctorului 1 - nu e bine cum faci asta, asta se face asa - asta pe corpul meu.


Corect - dar cum poate Suedia sa permita tuturor sa parctice medicina pe oameni vii, pentru a putea ulterior sa ii elimine pe cei care nu au cunostinte temeinice teoretice ? Nu ti se pare ca procesul firesc ar fi sa testeze teoretic cunostintele si apoi sa le dea drumul in practica ?

Inca o data - e prima oara cand aud ca medicina este o profesie care se invata prin "training on the job" ...dupa metoda asta, cred ca in curand si asistentele medicale cu experienta, o sa ajunge sa practica medicina, sun supraveghere, desigur

P.S. Disclaimer: Mesajul meu nu se refera la sotul tau, te rog sa nu o iei personal. Se refera in general la metoda europeana care mie mi se pare plina de riscuri.

Vauva spune:

Buflea, sunt de acord cu tine pana la un punct, eu fiind acum in faza de final a unui master facut la o universitate in Helsinki.Am terminat inainte de 2000 in RO, la UBB Cluj, economice,poate s-a mai schimbat intre timpDiferenta este mare:cerintele,modul de predare, de invatare, profesorii, examenele, sunt net superioare fatza de modul cum m-am pregatit eu in RO.


Ce medici romani cunosc eu aici,apropo de ce ziceai, lucreaza doar in medicina generala, nici unul in specialitati mai bune. Ei mare lucru nu au de facut, consultatiile de baza si trimiteri, concedii medicale,vizite la domiciliu, la batrani etc. Probabil medicii finlandezi aspira si ei spre specialitati mai bune sau pleaca la randul lor in alta parte si in policlinici atunci e cam penurie.

Vauva spune:

Medicii romani au acum privilegiul de a nu da nici un examen doar daca merg sa lucreze in alta tara UE.Nu stiu de ex cum e in Elvetia, sau Norvegia, cred ca sunt alte conditii.

mihaela_s spune:

Inca ceva: diplomele si certficatele de specialist, plus de la alte cursuri(de ex. sotul meu avea curs de ecografie absolvit in Ro) au fost toate traduse si apoi aprobate de statul suedez. Nu vine NIMENI sa munceasca din orice alta tara pe un post de absolvent de facultate(fie el medic, inginer, asistent medical) fara sa fie verificate cunostintele teoretice, cum ca a absolvit facultatea, ca are rezidenta data, ca are practica de atatia ani in domeniu.

Cazul meu: in Ro puteam munci in laborator de spital, desi cu diploma de inginer chimist. Asta pentru ca facusem in facultate un curs de biochimie care imi dadea dreptul acesta. Nu vb baliverne, am fosti colegi care muncesc in laboratoare de spital in Ro.

Ei bine aici, nu mi-a fost recunoscuta decat diploma ca inginer. Insa nu am experienta, degeaba am diploma, e greu sa intru sa muncesc ca inginer.
Nu am primit legitimatie ca sa pot munci permanent in laborator(desi muncesc dar ingradit, ca si inlocuitor, nu voi ajunge niciodata la performantele lor pentru ca nu mi se accepta). Ca atare acum fac aici facultatea care sa imi dea drepturi depline in laborator-angajat permanent, cu legitimatie(in sanatate aici oricine e autorizat cu drepturi depline primeste legitimatie de la "minister", fara acea legitimatie nu poti practica...medicii o primesc dupa ce li se recunosc diplomele si atestatele), cu autoritate deplina pe tot laboratorul, plus altele.

Un proaspat absolvent de medicina(indiferent din ce tara vine) nu primeste aici decat legitimatie de AT, adica rezident. Si munceste ca atare.

cleo78 spune:

din ce am discutat cu medici veniti din Romania in Vest. Este o perioada de proba de 2-6 luni. La final, se discuta daca i se prelungeste contractul ori ba. Functie de caz, medicul are o anumita autonomie - de obicei nu incep sa lucreze singuri si au un coordonator.
Dar e lipsa mare de medici -De ex. o amica imi spunea ca face garzi si e singura la 80 de pacienti, in conditiile in care a intrerupt rezidentiatul din Ro.

La fel, in Bruxelles, medicii romani muncesc f. mult. E penurie de medici. Dar nici unul din cazurile care le stiu nu au venit aici ca specialisti, ci ca rezidenti, si lucreaza ca orice alt proaspat absolvent de facultate localnic - un caz care terminase rezidentiatul in Bucuresti si aici e medic internist.

Mai aduci aminte de reputatia proasta si reputatia buna a absolventilor de facultate - ca toti absolventii sunt si buni, sunt si slabi. In general varfurile vor ceva mai mult si au plecat din Ro (si au si sanse sa se remarce si sa fie apreciati - si asta oriunde ar fi). Unii au primit oferte, altii au cautat, etc. Nu e bai, si din cei mediocri s-a plecat, sperand ca este un loc pt fiecare. Si unii si altii s-au descurcat - pt ca sistemul aici e mult mai rigid, protocoale, reguli stricte, si chiar de nu sunt genial - prin munca imi pot gasi si locul meu.
La fel si pt cei ramasi in Ro.