Drept de tata

witeflower spune:

Contributia tatalui la cresterea copilului dupa divort... mai depinde si de tata, zic eu.
Uneori chiar motivele divortului vorbesc de la sine - de ce mama nu permite o relatie mai apropiata, mai multa prezenta a tatalui in viata copilului. Alteori, aceste motive nu sunt dovedite in instanta, dar nici nu poate fi vorba de intelegere si colaborare intre parintii copilului.

Sigur, vina pt aceste neintelegeri poate fi impartita in proportii diferite intre parinti, dar daca sari la razboi... in mod cert copilul e cel care are cel mai mult de pierdut. Pentru ca el se afla fara aparare exact im mijlocul terenului de lupta. Ba mai mult, el este TINTA.

Si da, recunosc ca nu pentru orice motiv trebuie sa i se limiteze asa mult unui parinte dreptul de a interactiona cu copilul. Dar mai stiu ca mama si copilul nu ar trebui sa fie separati unul de altul decat in situatii cu adevarat grave. Nu cu chestionare de moralitate sau alte artificii legislative.

E adevarat, tatal e si el parinte. Si copilul, daca ambii parinti sunt relativ ok, are nevoie de amandoi. Ceea ce nu inseamna ca trebuie sa locuiasca in mod egal ca timp, cu amandoi. Copilul are nevoie de 2 parinti, dar de 1 casa. o casa care sa fie casa lui.

Si cand vrei sa fii in continuare tata, nu simplu cotizant, cand vrei sa iti vezi copilul mai des... asta depinde mult si de cum te-ai purtat ca tata inainte de divort, si de motivele divortului si de cum te comporti cu copilul si cu mama dupa divort.

Eu, personal, nu i-am impus fostului sot program fix, i-am acordat 2 zile pe sapt (desi cine il cunoaste zice ca i-am permis mult prea mult). Mai mult, unul dintre copii fiind mici, il primesc la noi in casa, ca nu se descurca sa il ingrijesca singur 1-2 zile.
Dar de la inceput i-am pus in vedere ca daca vrea sa aiba o rel apropiata cu copiii, trebuie sa nu uite ca relatia lui cu copiii trece prin mine.
Adica sa se poarte ca un domn si sa ma trateze ca pe o doamna (cu toate ca nu a stiut sa faca asta cat am fost casatoriti, dar i-am spus ca e momentul sa invete.)Si asta include si platirea pensiei pt copii la timp, prin cont bancar (nu ii cer bani nedovediti - si cred ca e bine pt amandoi ca orice bani pe care mi-i da pt copii sa fie prin cont).

Daca le-a cumparat copiilor lucruri si cadouri, e altceva, nu i-am cerut sa o faca si nu ma simt obligata fata de el daca o face.

Pe de alta parte, l-am luat la rost cand a incercat sa faca cu copilul cel mare intelegeri pe la spatele meu sau sa il influenteze in vreo privinta (de ex, cu scoala, cu sportul)fara sa discute si cu mine. I-am amintit atunci ca mai intai cu mine se discuta intelegerile, apoi cu copilul. Asta daca vrea o rezolvare amiabila.

Stiu, orgoliul lui de barbat a avut de suferit, dar iti pot spune ca m-as lupta cu el ca o leoaica daca ar incerca sa submineze in vreun fel relatia mea cu copiii sau autoritatea mea ca mama. Si in cele din urma a vazut si el ca poate obtine o relatie buna cu copiii daca se poarta decent.
Si nu e un simplu cotizant, pt simplul fapt ca a acceptat, cel putin de forma, sa aiba o relatie amiabila cu mine.

Mie mi se pare corect. Tie nu?

Matzaila_81 spune:

Nu, nu mi se pare corecta afirmatia "relatia cu copii trece prin mine"
Relatia unui parinte cu copii lui trebuie sa fie separata de relatia pe care o are cu celalalt parinte. Sa inteleg ca daca intr-o zi nu-ti place tonul lui sau se supara pe tine pentru o decizie pe care o iei in legatura cu copii si care lui nu-i convine, il impeidici sa-i mai vada sau cum?

Relatia lui cu copii lui nu trece prin tine


Mamica de grasunel Alexandru

Matzaila_81 spune:

Din nou, cand vrei sa nu fi un simplu cotizant depinde doar cum te comporti cu copilul dupa divort nicidecum si cu mama ( sa nu ajungem la extreme, nu inseamna ca poti sa o bati dar poti totusi sa nu ai o relatie ok cu ea sau ea cu tine la asta ma refer).

Vad si la prietenele mele divortate tendinta de a se infiltra in relatia copiilor lor cu tatal. "Cutarica ne-a parasit" nu, cutarica a decis din varii motive ca nu mai este fericit cu tine si a divortat dar in continuare se ocupa de copilul lui si oricat te-ar enerva sa o afirmi este un tata bun deci nu "v-a"parasit ci s-a despartit de tine. Asta exceptand situatiile in care tatalui chiar nu-i pasa de copil.

"Si nu e un simplu cotizant, pt simplul fapt ca a acceptat, cel putin de forma, sa aiba o relatie amiabila cu mine." Inteleg de aici ca tatal trebuie sa se prefaca ca sa-si vada copii altfel daca te supara ajunge simplu cotizant. Ok, si binele superior al copilului unde primeaza din afirmatia ta?


Mamica de grasunel Alexandru

witeflower spune:

binele superior al copilului... consider ca e sa fie crescut de un parinte responsabil si sa aiba dreptul de a relationa normal cu alte persoane importante pt el, cum ar fi celalalt parinte... fie el mai mult sau mai putin responsabil.
Daca citesti atent, gasesti ca in cazul nostru tatal isi viziteaza copiii de 2 ori pe sapt, intalnire facilitata de mine, in casa mea, adesea, fiindca el nu e in stare sa ii duca undeva, sa stea cu ei o zi intreaga si sa fie ok. Eu ii deschid usa, il primesc inauntru, pt ca sunt eu doamna, nu pt ca el ar fi domn... Si mai ales pt binele superior al copiilor.
Eu imi sacrific 2 zile saptamanal, ca nu il pot lasa singur in casa, ca sa viziteze copiii. Si in acest context am minima pretentie sa se poarte frumos si cu mine, sa nu ridice tonul (mai ales ca e la mine in casa), sa isi respecte ora pe care o anunta de vizita sau sa comunice cand intarzie, sa se poarte frumos cu copiii si sa nu le umple capul cu minciuni.
Daca asta e o pretyentie exagerata... asta e, nu am de gand sa renunt la ea. Si da, as recurge la restrictionarea duratei sau frecventei vizitelor daca nu am ajunge la o intelegere cat de cat.

De ex chiar ieri am avut o disputa si i-a pus in vedere sa vina cand zice ca vine sau sa nu mai vina in ziua in care intarzie mai mult de 30 de min fara sa anunte ca va intarzia. Doar n-o sa tin copiii in casa, in plina vara, sa il astept pe el...

marius spune:

Asa citind, pot sa spun linistit, ca daca ar dori, in mod sigur si legal, ceea ce se desfasoara acum da catre doi parinti fata de copilul(copii minori) ai acestora s-ar putea schimba fara un efort prea mare.
Chiar daca un minor a fost dat spre crestere si educare unuia dintre parinti nu exonereaza drepturile si obligatiile celuilalt parinte fata de minor si (atentie!) drepturile minorului in raport cu ambii parinti in mod egal.
Stabilirea si respectarea acestor drepturi ale minorului nu a reprezentat si nu poate reprezenta niciodata un atribut al niciunuia dintre parintii acestuia. Am sesizat in modul tau de exprimare ca acest lucru nu este respectat si daca se intampla asa ceva categoric nu sunt respectate aceste prevederi legale si situatia face ca in cazul tau celalalt parinte sau copilul sa nu ridice aceasta problema. Este doar o chestiune de situatie faptica in niciun caz legala. Pe romaneste este fara suparare o forma de abuz. Va tine pana in clipa in care celalalt parinte va ridica aceasta problema sau chiar copilul dupa caz.

www.romleas.ro/Rosia%20Montana/" target="_blank">Ce nu stiu romanii despre aurul lor!

Eu pur si simplu / Pagina legislativa

szivarvany spune:

Marius, teoretic asa e.
Practica insa o cunosc cei care o traiesc.

Se vorbeste de drepturile celuilalt parintel, de drepturile minorului.
Celalalt parinte care nu e tont sa nu poata afla ce drepturi are :-) dar care accepta conditiile date fara sa-si rupa gatul obosindu-se sa se comporte altfel ...
Ar fi frumos sa se vorbeasca de obligatiile celuilalt parinte :-) Partea asta lipseste mereu si e bagata partea cu abuzul :-) Ntz, ntz ...

_

Copiii crescuti in familii monoparentale sunt la fel de iubiti, ingrijiti si educati, empatici,
inteligenti, isteti, destepti, stralucitori, fantastici si bine-nteles superbi ca restul copiilor de pe Terra
obtinuti natural sau prin FIV sau adoptati, nascuti natural sau prin operatie de cezariana,
botezati sau nu, hraniti cu LM sau LP.

marius spune:

Practica este ceea ce accepta partile. In clipa in care una dintre parti nu mai este de acord practica devine ceea ce legea spune.

www.romleas.ro/Rosia%20Montana/" target="_blank">Ce nu stiu romanii despre aurul lor!

Eu pur si simplu / Pagina legislativa

A_Iulia spune:

Am o intrebare (pura curiozitate): de ce nu poti sa-l lasi in casa cu copiii si tu sa pleci in intervalul asta, poate iti mai rezolvi o treaba, alta, nu stiu? Nu ai incredere, sau sunt alte motive?

Al doilea lucru: cat de mic este copilasul tau cel mic? Poate ca ar trebui sa incurajezi ca tatal sa inceapa sa se descurce singur cu el. Bine, daca inca e sugar nu cred ca ai cum, dar daca e mai marisor de 1 an, poate ca ar fi deja cazul?

witeflower spune:

Marius, nu consider ca imi abuzez copiii daca ii pretind tatalui lor un minim de comportament decent (adica respectarea intelegerilor impreuna facute, nonviolenta in limbaj atat la adresa mea cat si la adresa copiilor, respectarea promisiunilor facute copiilor si onestitate in raport cu acestia).
Daca asta inseamna abuz... ok, se pare ca decid sa ii abuzez in continuare. Tatal lor a priceput deocamdata ca aceste aspecte sunt importante pentru mine si va trebui sa ma infrunte serios daca le ignora.(Numai ca la el totul tine pe termen scurt si trebuie ... reimprospatat din timp in timp.
Eu consider ca sunt una dintre mamele care faciliteaza relatia dintre tata si copii, mai curand decat sa o impiedice, as fi avut motive destule sa cer program restrans de vizita si alte chestii, ca doar nu am divortat de bine ce ne mergea. Totusi accept sa ii vada des, sa ii sune poate oricand (desi nu o face prea des...). Relatia lui cu copiii e asa cum si-o face, nu ma bag, chiar daca cel mai adesea sta in casa si chiar eu il indemn sa mai iasa, ca efectiv ma incurca, as face si eu curat in acel timp. Dar el prefera sa fie comod.
De aceea spun - relatia copiilor cu tatal mai depinde si de acesta, de masura in care el intelege sa se implice.


Iulia, - asa era imediat dupa divortz, eul ii lasam cheia si putea sa stea cu copiii in casa sau sa iasa, eu mergeam la cumparaturi etc. Pana cand am constatat ca umbla pe la banii mei (oricum foarte putini la numar) si chiar la ai copiilor, mi-au disparut alte obiecte si imi frunzarise actele. Mai mult, avand cheia, isi permitea sa... viziteze casa si in lipsa noastra, pe motiv ca el a "crezut" ca inca mai are drepturi aici (mentionez ca stam in chirie iar chiria o platesc eu, in plus sentinta era clara privind evacuarea lui... dar el venea... asa, de dorul casei, sa mai faca un dus sau mai stiu eu ce...). Asa ca, dupa parerea mea, accept prea mult si primindu-l in casa, doar ca asa consider ca e bine pt copii (el nu ii duce la el unde sta cu tatal sau, nu i-am interzis, dar nu ii duce. Cel mic are 2 ani, dar nu e genul de tata care sa aiba rabdare mai mult de 1 ora cu un copil de 2 ani...).