nasterea piticei mele Rebeca Stefania

povestea nasterii piticei mele este povestea implinirii mele ca om...

era primavara anului 2010 cand m-am gandit ca ar fi momentul sa incercam sa avem un bebe, dupa o sarcina pierduta in 2009 la 25 de saptamani, multe lacrimi si o mare determinare de a da uitarii momentul si a ne indrepta gandurile spre ce va fi...
facusem cununia civila in 2007, iar nunta urma sa fie pe 10 iulie 2010.initial ma gandisem sa raman gravi dupa nunta, dar prin aprilie m-am gandit ca nu se vede burtica chiar raman gravida...zis si facut, ne-am apucat de 'treaba".au inceput emotiile si lunga asteptare...sfarsitul lui aprilie, mai,iunie, iulie a insemnat multe teste, din pacate toate negative...
in august, deja eram suparata caci aveam toate simptomele cum ca ar veni "mosul" si totusi am zis sa fac un test desi nu intarziase deloc, era cu o zi inainte sa se intample...fac testul si stupoare...2 liniute, a doua timida rau, dar era acolo.pitica mea nu a vrut sa apara decat dupa ce ne-am unit destinele si in fata lui dumnezeu...am izbucnit in hohote de plans, nu-mi venea sa cred ca se intampla cu adevarat, am mers si i-am aratat sotului testul, m-a luat in brate si mi-a zis ca e minunat si ca o sa fim parinti..
daca la prima sarcina pana la 3 luni nu am spus ca sunt gravi, acum am pus mana pe telefon si am sunat pe toata lumea,atat de incantati am fost...
urmatoarele 4 luni au fost pline de greturi, am mancat borcane intregi de muraturi...si atat primele 4 luni, cat si urmatoarele pana la nastere au fost pline de emotii, emotii ca bebe sa fie bine, sa nu mai avem probleme de data asta...doamne-doamne ne-a ascultat rugaciunile.

imi aduc aminte prima data cand am simtit ca misca era 17 noiembrie...a fost suficienta o falfaire in stomac, sa-mi umple ziua de bucurie.
m-am bucurat de fiecare ecograf, de fiecare falfaire,miscare,lovitura a lui bebe...
am fost foarte curioasa sa vad daca este fetita sau baietel, bebelica fiind direct proportional hotarata sa nu imi arate ce este...la 5 luni mi-a spus dr ca 90% este fetita, insa confirmarea a venit abia la 8 luni...
ajunsesem in ultima luna de sarcina,luna aprilie, ramasesem aproape ultima din odisee nenascuta si va invidiam pentru ca majoritatea va tineati puiutii in brate...

pe 18 aprilie m-am dus la dr hotarata sa-l rog sa-mi faca declansare, sa nasc si eu pana de paste...nu m-am gandit in nebunia mea ca asta insemna sa stau in spital de paste...dr mi-a zis sa mai stam o saptamana si ca daca nu se intampla facem declansare...plec eu frumos acasa, ii zic sotului sa mergem sa ne plimbam putin cu masina, am ajuns acasa si pe la ora 21 simt o contractie ingrozitor de dureroasa...ochii pe ceas imi zic...abia dupa 45 de minute a aparut urmatoarea...

ma intreaba sotul daca nasc si daca poate sa bea un pahar de bere si eu zic sigur nu nasc, ce astea-s contractii de nastere la 45 de minute?il intreb totusi preventiv si in gluma la ce ora sa-l trezesc daca nasc.el zice la 3.ne bagam in pat si pe la 11 contractii la 5 minute...eu linistita zic ca bag un no-spa si trece...eram foarte hotarata sa dorm...pe la 12 aceleasi contractii dar la 4 minute...atunci am realizat ca se intampla pe bune...ma duc sa fac o cafea, m-am gandit sa aiba sotul ce bea pana nasc eu...va dati seama ce probleme aveam eu...pe la 3 fara un sfert il scol(i s-a indeplinit dorinta cu trezitul la 3),ii zic incet ca am facut cafea si ca eu nasc, apoi plec vijelioasa sa fac dus,caci nu am conceput sa ma duc nedusata si nearanjata la spital...nebuneli de femeie gravida...aveam niste contractii ata de dureroase incat nu mai puteam sa cobor din cada..am izbutit pana la urma,m-am parfumat, am constat ca am pierdut dopul si am plecat cu sotul si socrii la spital...pe drum am sunat dr si i-am zis ca nasc...mi-a zis sa ma duc la spital si sa il sun de acolo sa-i spun ce dilatatie am...
cand am ajuns la spital, m-au bagat sa ma schimb, eu ma luptam cu asistenta ca nu vreau sa dau sutienul jos, ea imi zicea ca nu se poate sa ma duc sa nasc cu el pe mine...deh..nu s-a inteles cu nebuna si am ramas cu el pe mine...cand sa ma duca in sala de travaliu...surpriza...mi s-a rupt apa...asistenta imi zicea sa ma asez pe scaun sa ma duca in sala si eu ii ziceam ca imi ud halatul si nu vreau sa stau jos...
ajung in sala de travaliu, ma ia moasa la controlat si surpriza mai mare...dilatatie maxima...intre timp a sunat si dr sa vada cum sunt, a zis ca in 20 de min ajunge la spital...mi s-au parut cele mai lungi 20 de minute din viata mea, caci simtea o dorinta nebuna sa imping...
cum a ajuns dr, m-am dus in sala de nasteri, m-am suit la "paralele" si din al doilea impins a aparut galuscuta mea, Rebeca Stefania, mica, plangacioasa nevoie mare si cu un par negru si muullttt...mi-a dat-o asistenta sa o pup si apoi a dus-o la spalat...mi s-a parut perfecta, o printesa in miniatura. a fost cel mai frumos moment din viata mea si asteptam cu nerabdare sa o pot tine in brate...dupa multe ore petrecute in sala de post-travaliu si niste perfuzii am reusit sa ajung in salon si m-am dus la primul alaptat.
era ca o painica, nu i se vedea decat fetisoara rotunda si dulce, iar cand am luat-o in brate a deschis ochisorii ei mici de chinezoi si a fost dragoste la prima vedere...

ii multumesc lui dumnezeu pentru mica noastra minune si sper in viitorul nu foarte indepartat sa ne binecuvanteze cu inca un sufletel, ca sa fim o familie pe deplin implinita.

mamica fericita de Rebeca Stefania (19.04.2011)

Hotararea de a avea un copil e cea mai importanta.Este ca si cum ai decide ca inima ta sa fie pentru totdeauna in afara corpului.

madutza_bra spune:

Felicitari, mi-au dat lacrimime cand am citit..de bucurie evident Sunt cele mai frumoase si emotionante momente din viata unei femei!!!

Sa-ti traiasca "painica", sa creasca mare si frumoasa si va doresc sa-i faceti un fratior/o surioara asa cum va doriti! Poate vei fi prima de la fluturasi care sparge gheata

ioanna16 spune:

mada multumim frumos si cine stie...cand o mai creste putin pitica ne apucam de proiectul bebe2.

mamica fericita de Rebeca Stefania (19.04.2011)

http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=167433&nm=nasterea-piticei-mele-Rebeca-Stefania

Hotararea de a avea un copil e cea mai importanta.Este ca si cum ai decide ca inima ta sa fie pentru totdeauna in afara corpului.

AllyLaur spune:

Minunata povestea!!! Mi-ai trezit atatea amintiri...Multa sanatate printesei si spor la bebe 2 !

Ally , Mami fericita de bebe Eduard Andrei !!! (02.04.2011)

ioanna16 spune:

ally - multumim din suflet!pupici pentru eddy, tocmai l-am admirat in pozici

roxy_s spune:

ce frumosss...mi-au dat lacrimile, mi-am adus aminte de cea mai frumoasa zi din viata mea, aceea in care am dat nastere minunii mele.

sa-ti traiasca minunea de fetita si sa fiti fericiti.

Mamica fericita de printesica Anastasia Maria (21.02.2011)

lavi02 spune:

Frumoasa povestea, sa va traiasca!

ioanna16 spune:

roxy, lavi multumesc frumos!