M-am hotarat.............adoptie(76)

LittleAngel spune:

Buna fetelor,scuze intru ff rar aici,am multe pe cap in ultimul timp.
Vroiam sa va zic despre o prietena care s-a reatestat anul asta(dupa ce a mai fost atestata 2 ani si nimic..)si AS i-au promis ca pana de craciun o sa gaseasca o fetita pt ea.
Am vorbit azi cu ea nu stiam ce a mai facut si surpriza mi-a zis ca are o fetita.Mi-a trimis poze.
Nu am vazut in viata mea copil mai frumos,niste ochi albastrii superbi,migdalati,cred ca are 2 anisori..cam asa..Inca nu mi-am revenit din soc,cat de frumos poate sa fie copilul ala.La mine in judet!Nu-mi vine sa cred!!!!!Ma bucur f tare pt ei,si plang pt mine.

simo_75 spune:

littleangel- nu trebuie sa plangi pentru tine!!Trebuie sa zambesti si sa fii increzatoare ca puiul tau este undeva si te asteapta!!
Eu stiu ca asteptarea e grea pentru toate fetele,si pentru mine a fost grea dar trebuie sa va ganditi ca acum visul de a deveni mame ACUM PE ACEST DRUM, se va implini fara doar si poate.
Sunt printre voi fete care au asteptat 10 ani! sa devina mame,cu tot felul de tratamente,FIV-uri dar sunt sigura ca acum nu vor mai astepta atat de mult.
Rabdare si speranta!Undeva acolo SUS ,CINEVA va iubeste!Ne iubeste pe noi toti care ne-am dorit si ne dorim cu ardoare sa devenim parinti si nu lasa pe nimeni neimplinit insa toate la timpul lor!
Pentru fiecare va veni ziua cand veti zambi si veti spune neincentat SUNT MAMA!!
Poate credeti ca vorbesc aiurea sau ca va incurajez acum si ca vorbesc usor pentru faptul ca sunt o mama implinita insa si eu am fost ca voi!Si eu am plans,am disperat,eram terminata cand citeam povesti cu happy-end,ma gandeam de ce eu nu reusesc,de ce nu exista si pentru mine un copilas de ce de ce de ce????si iar de ce...insa totul pana intr-o zi cand am inteles ca asteptarea asta plina de durere a meritat toate lacrimile si toata disperarea!!
am avut sarbatori cu lacrimi si cu durere,sotul nu mai stia ce sa-mi faca insa urmatorul an a fost ....ceva dumnezeiesc!
Va doresc din tot sufletul sa vina mai repede ziua cand veti zambi si cand veti trece prin toate stariile sufletesti despre care sunt sigura ca nu le-ati mai trait!O sa fie ceva sublim si o sa va dati seama cat a meritat totul!!

bendis067 spune:

Buna ziua, ma primiti si pe mine in clubul vostru? Va urmaresc de mult timp, mi-au ajutat sfaturile voastre va impartasesc nelinistile si ma bucur pentru reusitele voastre asa ca nu am mai putut sta deoparte. Astept si eu sa imi vina atestatul si apoi ...offf...copilasul, si din cite am inteles, dureaza....Va pup

loriana74 spune:

simo_75: multumim ca nu ne lasi sa derapam , povestea ta ne ajuta si ne obliga sa fim optimiste.Eu sunt inca la inceput de drum ,trebuie sa fiu increzatoare.Ma gandesc ca orice renuntare a mea si orice cadere ar echivala cu abandonarea copilului meu, iar asa ceva nu se poate.
LittleAngel:nu lasa tristetea sa te copleseasca.Dupa un plans zdravan ,capul sus si mergem inainte!
bendis067:bine ai venit! asteptam vesti bune cat mai repede!

ckarmen spune:

Buna tuturor,
Ieri am fost sa depun si eu dosarul, totul a fost in regula, numai ca in acel moment cred ca am realizat cu adevarat ca partea de strangere a actelor a fost cea mai simpla. Aveai ceva clar de facut,te tinea ocupata... Acum trebuie sa stai sa astepti un telefon care sa-ti spuna ce mai ai de facut. Am inteles de la voi,urmarindu-va, ca rabdarea este cel mai important lucru, nu stiu insa cum am sa fac sa o am tot timpul.
va multumesc pentru ca existati, fara voi cu siguranta mi-ar fi fost mult mai greu si va tin pumnii tuturor celor care sunt in astptare ca si mine.

marumiha spune:

Eu mi-am propus sa fiu calma si sa ma las in voia Domnului ,daca el crede ca eu merit sa fiu o viitoare si buna mamica sa -mi dea ceea ce crede ca merit ,daca nu sa nu-mi indeplineasca acest vis .
Deja alergasem destul prin Spania si prin IT. sa fac tot ce era necesar si nu am reusit,intr-un fel ma obisnuisem cu ideea ca asa vrea Dumnezeu ,ca nu ne da tot ce dorim ,sa nu mai spun ca a trebuit sa astept aproape 1 an pt.recunoasterea casatoriei de catre autoritatile romane.
Asa ca un an in plus nu mai conta.Nici nu am trimis scrisori sau mailuri prin tara ,am asteptat ....pina intr-o zi cind s-a intimplat sa primesc raspunsul si invitatia sa merg sa vad copilul ,fusesem potrivita teoretic cu un baietel.


mami di MARCO

Poze

bendis067 spune:

bendis067 spune:

Multumesc loriana74, suntem in acelasi sector, daca ai intrebari, cu mare placere iti voi raspunde

loriana74 spune:

bendis067-multumesc mult!Vom merge cam umar la umar pe drumul asta, desi tu vei avea atestatul mai repede. Luni vom merge la DPC sect 6 sa obtinem detalii precise despre ce trebuie sa avem la dosar , sa ne putem obtine atestatul cat mai repede. Dupa care , marea asteptare! Ma inebunesc dupa asteptarile astea ...
Ce impresie ti-au lasat cei de la DPC?

simo_75 spune:

bendisbine ai venit si fie ca asteptarea sa fie cat mai scurta!
Fetelor atunci cand sufeream si asteptam telefonul ala sa sune (stiti cum era la TV tipa aia care urla - SA SUNE TELEFONUL!!!!VREAU SA SUNE TELEFONUL!!!) mi-am propus sa sustin moral toate fetele care vor fii in situatia mea de atunci.
Acest forum m-a ajuta ENORM sa trec peste acele caderi si sa ma ridic sa merg mai departe!
Eram deprimata si fetele mai vechi m-au sustinut si m-au acceptat cu toate despresiile mele si ma rugau sa nu ma descurajez si sa merg mai departe.Atunci nu intelegeam si spuneam ca e usor sa vorbesti insa azi le dau dreptate si incerc sa va sustin si pe voi la fel.
Nu sunt o buna scriitoare,nu incerc sa fac speach-uri pompoase insa incerc sa va transmit starea de optimism ca din partea unei mame actuale implinite care a trecut prin ce treceti voi!!
O sa vedeti intr-o zi ca o sa uitati toata durerea de acum,o sa intelegeti ca asteptarea a avut rostul ei si ca nimic nu e intamplator pe lumea asta!
Va spun doar atat- baiatul meu seamana cu mine leit.Eu cand l-am vazut park ma vedeam pe mine cand eram mica!Eram fetelor leiti!!Si m-am gandit ca a stiu bunul D-zeu de ce m-a incercat atat si m-a lasat sa astept si sa disper.Alex era pentru noi si noi pentru el insa a trebuit sa vina ziua aceea cand a fost sa fie sa-l cunoastem!
Trebuie sa va ganditi ca poate puiul vostru inca nu s-a nascut,ca poate e inca nedeclarat adoptabil (la noi Alex devenise adoptabil cu doar 3 saptamani inainte sa-l cunoastem)etc..
Tot ce trebuie sa va ganditi este ca aceasta calea a adoptiei are un final fericit!!Nu exista tratamente fara rezultat,nu exista sarcina pierduta NU!Va exista un puiutz in bratele voastre ,ca va fii mai devreme sau mai tarziu nu aveti de unde sa stiti insa tot va fii si asta trebuie sa va dea fortza, sa aveti rabdare si sa credeti ca deja sunteti pe cale sa deveniti mame!!
Primii pasi in a deveni mama i-ati facut,ati luat atestatul sau sunteti pe calea sa il luati,asa ca urmeaza acum sa apara fericirea care sunt sigura ca va aparea !!Va tin pumnii sa fie o asteptare cat mai scurta si sa veniti aici cu lacrimi de fericire!!!