M-am hotarat.............adoptie(76)
Raspunsuri - Pagina 15
erato spune:
Simo_73, si eu am avut presimtiri legate de puiutul meu ca il vom cunoaste in septembrie si va avea un an si cateva luni. Doar o parte a presimtirilor mele a fost adevarata, pt ca intr-adevar l-am cunoscut in septembrie, dar el avea aproape 5 ani.
bendis067 spune:
'Neata la mamici si la bebici!
Am si eu o nedumerire, multe dintre mamici au "vrut" ceva si s-au ales cu altceva pt ca DD asa a vrut. De acord, dar daca la dosar scrie ca vreau baiat intre 0-3 ani,pot sa iau fata de 5 ani??? In atestat scrie: un copil, fara sa fie specificat sexul, intre 0-3 ani.....
simo_73 spune:
Erato, presimtirea asta ca la varsta de 38-39 de ani am copil o am de cativa ani buni, cand nici nu ne gandisem ca noi o sa adoptam.
Cel mai rau imi pare acum ca nu am pus si eu pe cererea aceea ca vreau un copil mai mare, pana la 6 ani, am pus 0-3 ani, asa gandeam acum cateva luni.
dar acum imi doresc sa fie si mai mare, chiar daca pierd din primii ani ai lui, stie bunul Dumnezeu ce copil sa ne dea,
dar cel mai mult ma bucur ca am depasit starea emotionala pe care incepusem sa o am, atunci cand vorbeam de copii, de adoptie imedeiat incepeam sa plang de incepuse sotul meu sa se sperie de mine, m-a incurajat, de fapt mi-a zis ca si el are emotii atunci cand o sa en vedem copilul dar trebuie sa fim puternici, si in niciun caz sa nu plangem in fata copilului, acum ma simt puternica si stapana pe mine
Domnul sa ne calauzeasca drumul in viata.
"In viata nu e suficient ca ai ales drumul cel bun. Daca nu mergi repede inainte, te calca in picioare cei care vin din urma."
(Will Rogers)
simona
LittleAngel spune:
Erato,saracutul de el...
Cat mai dureaza la tribunal?De ce nu dau o sentinta?Trebuia sa-l aveti acasa pana acum.
Este adevarat ca e mai usor sa gasesti copilasi mari 4-5 ani,sant f multi adoptabili,dar sant putine familii care vor varsta mai mare.Si din pacate multi sant si de etnie rroma,e mai greu cu ei,nu e vina lor,dar asta e realitatea.
Cand am avut eu atestat ma tot sunau din Cluj,sa ma duc sa vad fetite de 5 ani.Din pacate nu am putut ajunge din cauza serviciului si distantei f mari.Cand am terminat cu atestatul iar m-au sunat,dar afland ca nu mai am atestat nu au vrut sa-mi zica detalii.Oricum din toate AS cu care am vorbit,cea de la Cluj a fost fff draguta.:)
danaionela spune:
Erato, te inteleg si il inteleg si pe micutz. Acum aproape 2 ani am trecut si noi prin asta, Este foarte greu sa-i lasi acolo si in plus de asta ei cred ca nu mai vii dupa ei. Eu am avut 2 termene la fetite, si doamne cum au plans ultima data. Atunci le-am invatat ca in fiecare seara sa lase in jos cate un deget si atunci cand se formeaza pumnul noi venim dupa ele. Cand vorbeam cu ele la telefon imi spuneau ca a mai trecut o zi. Iti doresc ca asteptarea sa fie cat mai scurta si pana la Mos Nicolae sa-l aveti pe piticut acasa.
erato spune:
Multumesc pt cuvintele frumoaseEu inteleg si oarecum ma consolez ca nu mai e mult si-l voi avea acasa pt totdeauna, dar el nu poate intelege de ce nu-l luam acasa. De cand am facut cererea de incredintare (astazi se implinesc 3 saptamani), in fiecare zi ne intreaba cand venim la el, cand il luam acasa si noi nu stim ce sa-i mai spunem. De atunci am mai fost de 2 ori la el si acum am hotarat sa nu mai mergem la el pt ca-l bulversam si mai tare. Vom merge cand il vom lua acasa. Cata rabdare sa aiba dragul de el, cand de 2 luni, noi l-am vizitat saptamanal si totusi nu l-am luat acasa?!?
simo_73 spune:
"In viata nu e suficient ca ai ales drumul cel bun. Daca nu mergi repede inainte, te calca in picioare cei care vin din urma."
(Will Rogers)
simona
anne_marie79 spune:
Dragele meie , a- propos de adoptie , vreau sa va spun pe scurt povestea cumnatei mele: probleme grave de infertilitate , si ea si sotul , ani intregi ( vreo 12 cred ) de tratamente si lupta injusta cu destinul . Erau epuizati si moral si financiar , s-au decis sa adopte o fetita pentru ca asta isi doreau . Au trecut inca 2 ani , cred , o alta lupta cu biocratia din Romania , acte dupa acte , vizite la domiciliu , etc , pana au reusit sa o adopte legal pe Maria . Pe atunci fetita avea 2 ani jumatate si culmea este ca seamana foarte mult cu cumnata mea , de parca ar fi nascut-o ea...
S-u bucurat de Maria , au invatat sa o iubeasca dincolo de limite , ca si cum ar fi bucatica rupta din ei . Dumnezeu a avut ceva deoparte pus si pentru ei , pentru ca anul trecut , pe cand Maria a implinit 4 ani , cumnata mea a ramas insarcinata natural , dupa ani buni in care renunatase la orice tratament! A nascut in iulie un baietel perfect sanatos , dupa o sarcina usoara si fara probleme! Acum are 2 copilasi , pe care ii iubeste fara diferente si ei chiar seamana mult intre ei ...
Pentru mine, povestea ei a fost o lectie de viata , iar daca Dumnezeu nu are in planul Lui sa am un bebe pana la finele anului 2012 , voi adopta si eu! Cred ca asta inseamna a iubi copiii fara limite!
Va pup , duminica binecuvantata!
Cand iti ploua in inima ... fa-ti umbrela dintr-o speranta!
http://lt1m.lilypie.com/xoFKp2.png
laura-s spune:
Buna,
ceva vesti de la Erato? Se poate sa fie asa greu sa se dea o sentinta de incredintare spre adoptie? Cred ca deja au trecut 4 saptamani; si acest aspect l-au scapat din noua lege a adoptiei...
Poate ca ar trebui ca cei de la DPC sa iti incredinteze copilul pentru 90 zile si apoi tot ei sa propuna ca acel copil sa ramana definitiv, dar in tot acest timp COPILUL SA RAMANA cu viitorii parinti.
E traumatizant pentru un copil: de la bun inceput statul te obliga sa pornesti cu stangul in relatia cu puiul mult asteptat; ii promiti ca-l iei acasa, dar nu poti si mergi numai in vizita si te intorci tot fara el; oare ce e in sufletul copiilor?
Erato, cred ca ai procedat bine ca v-ati hotarat sa nu mai mergeti la el pana nu-l puteti lua acasa.... e groaznic...
Sanatate multa si putere ca nu mai aveti mult si veti avea alaturi copilul vostru.
Pupici tuturor,
Laura
Oamenii au inventat respectul ca sa ascunda locul gol,unde ar trebui sa fie iubirea. Lev Nicolai Tolstoi