Casa langa Bucuresti

diana_jors spune:

Matzaila, mi-ai adus aminte si de asta de exemplu, ieri sotul a facut un sant in perete, ca vroia sa mai traga un bec in hol, intr-o zona care i se parea insuficient luminata. Aseara, dupa ce am culcat copilul, el "strecura" cablurile in sant, iar eu dadeam cu pasta de gips ca sa le "prind" inautru si sa finsez peretele. Munca in echipa, terapie de cuplu La final am ajuns totusi la concluzia ca o sa trag o felie de tapet peste zona respectiva si am si schitat un model de mobilier potrivit acolo...

Matzaila_81 spune:

Diana daca si sotul tau e priceput ca al meu inseamna ca ai parte de distractie nu gluma. Al meu incepe un proiect dar nu se gandeste la toate urmarile si niciodata nu-l poate termina fara ajutorul meu.


+22

diana_jors spune:

He he, daca ar fi tras frumos o linie cu creionul, sa sparga drept, era ceva. Dar a trasat o linie imaginara, si nu s-a putut tine de ea, asa incat a serpuit rau pe perete oricum, partea buna e ca atunci cand ma apuca entuziasmul, si eu sunt la fel, asa ca il inteleg si nu ma stresez pe ce nu iese perfect Noi deocamdata stricam doar in casa, abia la primavara ne apucam si de curte...

capcaunul spune:

Dincolo de toate nuantele, dupa adunarea tuturor argumentelor si contraargumentelor, o singura concluzie sigura se poate trage:
ruralul nu-i ca urbanul!

Confortul pe care-l asigura un oras nu se poate reface la tara.
Confortul de la tara nu se poate regasi intr-un oras.

Si unii si altii, adica si cei atasati de bloc, si cei atasati de casa, vor gasi argumente care sa le justifice optiunea, desi in sinea lor sunt constienti de contraargumente. Dar omul e fiinta cea mai adaptabila, poate trece peste neajunsuri, e drept pana la o limita.

Asa cum s-a remarcat, solutia ideala, din pacate accesibila doar celor cu buget de invidiat, este combinarea celor doua optiuni. Adica si ceva confortabil in buricul targului, si o casa retrasa pe langa oras. Cand ii apuca dorul de una, sar in masina si comuta pe cealalta.
Sau, cu un buget tot de invidiat, un complex rezidential de case in oras, tangent cu buricul targului. Dar ma tem ca pretul unei asemenea case depaseste pretul cumulat al unui apartament de buric si-al unei casute mai retrase.

Solutia nord-americana a oraselor de case imprastiate in jurul unui downtown de birouri nu este viabila in Europa, si devine problematica chiar si la ei. In Europa trendul orasului-sat s-a inversat de ceva vreme in favoarea orasului satelit. Din motive de costuri, eficienta energetica samd. Orasul satelit este un orasel cochet cu blocuri nu prea mari, nu foarte mare, dar cu tot tacamul de servicii plus multe joburi. De regula doar unul din soti o ia "la vale" spre downtown, si tot de regula cu transportul in comun (usor de pus la punct intre orasel si oras).

ela_04 spune:

Eu mi-am dorit de cand ma stiu sa stau la curte.... chiar daca stiu ca este multa munca. parca satisfactiile sunt mai mari...nu stiu, poate e doar o parere...
sotul meu in schimb...adora confortul apartamentului si zgomotul orasului.
cand am inceput sa caut m-am indreptat spre iesirea din buc. constienta fiind de bugetul pe care il avem.
amandoi am cazut de acord intr-un final ca ne trebuie mai mult spatiu -cu cat mai mult cu atat mai bine-, fara sa ne imprumutam la banci si sa fie totusi in buc. pt a fi aproape de spital, gradinita, scoala, servici etc.
am cautat mult este adevarat dar am gasit ceva de compromis pt fiecare
noi stam in berceni iar casa am gasito pe la Aparatori prin spate. E vreo 50 de m pana la metrou... nici mult nici putin.
Nu schimbam total zona....mama mea numai sta la 2 stati de mine, sta la 4 acum. la budimex ajungem nu in 10 min ca acum, ci in 20 ...acceptabil.
scoala, gradinita etc....numai sunt langa bloc sunt la 10 min cu masina.... eu zic ca e ok.
am vandut aici ...dar banii nu au fost suficienti asa ca ne-am mai imprumutat la rude, nu la banca. diferenta a fost de 10000 de euro. plus altele...notarii, experti, taxe etc...pe care sper sa le platim din salariile noastre.
casa e din chirpici, are 250mp, centrala proprie, deci cam toate utilitatile. se poate locui desi nu o sa fie deloc lux.
pana in primavara cand sper ca vom scapa de datorii vom sta asa. din vara sper sa o daramam si sa ne facem o casuta draguta daca totul va merge bine....daca nu....improvizam
si pt mine sunt o multime de necunoscute...stiu ca nu o sa fie usor...
trebuie sa recunosc ca noi mai avem o garsoniera aici in buc pe care nu avem de gand sa o vindem sau sa locuim in ea. e doar solutia de avarie.
acum ii multumesc sotului meu ca m-a batut la cap pana am acceptat ideea lui de a nu iesi din buc. E adevarat ca am cautat mult...vreo luna, poate si mai bine, tot am sunat, rasfoiam net-ul si ziarele dar pana la urma am gasit ceva care sa ne faca fericiti pe amandoi...

diana_jors spune:

Mda, asta cred eu ca e un aspect fundamental: daca i se par cuiva 50m mult, atunci... clar casa nu e o solutie Eu am 25m numai de la usa casei pana la poarta... si aproape 50m pana in capatul gradinii/curtii si pe cuvant ca nu mi se pare mare.
E adevarat, eu sunt mai sportiva de felul meu, dar sotul nu e deloc sportiv si tot i se pare rezonabil sa mearga pe jos 1 km pana la magazin sau cu Alex pana in parc.
Dar, dupa cum spunea cineva, conteaza si daca ai fost crescut la casa (cum am fost noi amandoi) sau in varful blocului...

anya spune:

Eu am crescut la casa si mi-am dorit toata viata sa stau la bloc. Copil fiind, nu aveam voie sa ma joc pe strada ca ma calca masina si nici sa invit copii in curte pentru ca strica straturile plantate de bunicul. Asta m-a facut sa citesc foarte mult inchisa in casa...dar fara prieteni.
Acum sotul meu isi doreste casa. I-am zis ca sunt de acord, dar sa nu ma puna sa fac zidarie sau agricultura. Cand va fi o casa locuibila (adica caldura, baie in casa cu apa calda si bucatarie cat de cat utilata) voi merge si eu pe acolo. Pentru el si pentru copii (ca nu au saracii nici-un contact cu viata la tara) as accepta sa stau cateodata in weekenduri la tara. Eu sunt animal de oras.
Pana una alta ma uit la cei din jurul meu care au ales casuta langa oras si nu-i vad prea fericiti...

Matzaila_81 spune:

Anya, stiu si eu multi care au ales o casuta langa oraz si nu sunt fericiti pentru ca o casuta inseamna munca. Trandafirii nu ies de nicaieri doar ca sa fie taiati de tine si pusi in cosuletul acela special. Gazonul trebuie tuns si udat foarte foarte des, nu doar stropit, udat cum trebuie, asta cand ajungi la performanta sa ai gazon frumos. Paianjenii se intind daca in 4-5 zile nu i-ai curatat ca da, sunt mai multe insecte decat la bloc si povestea poate continua. Nu te astepti la asta cand te muti la casa, nu-ti spune nimeni. Si daca e si o casa mai departe de Bucuresti unde nu ai asfalt peste tot in afara curtii atunci povestea e cu atat mai complicata. Dar cand se intampla asta inseamna ca asteptarile au fost nerealiste. Nu poti sa ai mai mult fara un supliment de efort.

Dar ai intimitate,eu una pot sa ies in curte in fundul gol, nu ma vede nimeni, nu aud vecini tropaind din toate partile, nu inghesuiala, doar spatiu mare. Am lumina, geamuri de sus pana jos si geamuri imense la baie. E liniste, dimineata nu ma trezesc camioanele sau tramvaiele. Imi iau cafeaua pe terasa si ma uit la gradina si la verdele din jurul meu, in oras m-as uita mereu la agitatie, la praf si la gri, peste tot e gri. Am aer curat, am catelus care are unde sa alerge, am loc de gratar, am loc de paturica si am miros de iarba verde. Nu m-a mai inundat nimeni, vecina de deasupra nu-mi vine la usa cand copii prietenilor veniti in vizita fac zgomot si in week-end nu ma trezeste bormasina lui nea Tanase care renoveaza a 4-a oara bucataria. Am loc sa ma invart in bucatarie si de la fereastra imensa din spatele chiuvetei vad lacul, am camara mare, am camerele pentru copii si baia lor separata pentru cand vor veni. Am toate astea si munca depusa in plus pentru curatenie sau renovari zau daca imi displace.
Nu am vazut dar o sa ma uit acum cati din cei care scriu la acest subiect sunt oameni care locuiesc la casa in afara Bucurestiului si le place, cati care au locuit la casa si s-au intors in oras, cati care locuiesc la bloc dar critica viata la casa pentru ca au vazut/auzit/dar ei nu ar face asta dar nici nu au incercat ever.
Eu am stat la bloc si acum stau la casa si nu m-as intoarce niciodata intr-un bloc cu camere mici unde toti vecinii aud ce faci si unde singurul colt verde este cactusul din balcon.
Daca va trebui insa o sa fac si pasul asta, sper insa sa nu fie nevoie.

+22

Matzaila_81 spune:

Am incercat sa numar, mi-e lene

Cred ca idealul ar fi sa ai o casa in Bucuresti cu ceva gradina si la 50 m metrou pe o strada nu tocmai circulata. Dar asta nu cred ca-si permite nimeni dintre cei care posteaza aici.
Ma gandeam acum la avantajele locuitului la bloc si sunt multe si acolo.
In primul rand intretinerea mult mai mica, mai aproape de orice, cheltuieli mai mici pentru casa ( nu mai iei bait pentru gard, seminte pentru gazon, unelte pentru gradina, masina de taiat gazon, casuta de gradina etc) lista poate continua cu o gramada de alte lucruri, ah, minus cheltuieli pentru alarma ca sa nu-ti sparga cineva casa.
Da, termini cu curatenia mult mai repede,si da, seara te poti intoarce cu taxiul acasa.


+22

eimotto spune:

Parca am glasuit eu... cu exceptia faptului ca am crescut la bloc.
Discutiile cu mutatul la marginea Bucurestiului la casa le am de 8 ani. Am si terenul dincolo de Voluntari numai ca nu m-am clintit din apartament.
Entuziasmul sotului nu a inceput sa scada decat de anul acesta cand copilul mare a inceput clasa I (e greu sa te scoli la 7 fara un sfert dar si-a dat seama ca sa se se scoale si sa ii scoale de la 6 ar fi si maigreu). Si au inceput sa apara cunostinte care s-au mutat pe langa Bucuresti au inceput sa caute cai sa se intoarca.
Singura varianta pe care as accepta-o ar fi o casa in Bucuresti insa nu dispunem de bani pentru asa ceva (deocamdata).