Se poate alege familia adoptatoare?

marumiha spune:

Ai multa dreptate.Eu cred ca daca legea ar permite acest mod de a da copii sau ai vinde cine stie cite femei nu ar incerca sa faca copii la comanda.


Mie nu mi se pare stupid ,atita timp cit tu nu ai un atestat ,nu ai o fise medicala cu care sa documentezi ca esti o fam.sanatoasa si apta pt.a creste un copil orfan .Sint familii care asteapta la rind ani de zile ,care respecta legea si sint altii care se gindesc cum sa ocoleasca legea.
Daca exista o lege parerea mea e ca trebuie respectata .

Parerea mea e ca nu este legal si as vrea sa intreb daca Doamne fereste copilul s-ar fi nascut cu o boala grava ,aceasta mamica ar mai fi luat copilul ?


Mami di Marco

Poze

amy2007 spune:

Eu zic ca nu e normal sa hotarasca mama respectiva cui da copilul. Daca s-ar hotara asa prin lege, sunt 100% convinsa ca ar fi multi doritori sa ,,cumpere" si multe mame ,,producatoare la comanda" numai pentru bani, iar interesul copilului nu ar mai incapea in discutie. Stii tu, ca ,,cea mai buna prietena a mamei" nu are vreo boala care se transmite, sau incurabila, sau mai stiu eu ce? Stii tu, ca familia aceea are o situatie materiale extraordinara? Ii verifici actul de proprietate asupra casei, creditele si depozitele din banci? Sau toate astea nu conteaza, atata vreme cat nici copilul nu a contat prea mult.
Nu e mai corect ca cineva sa se ocupe de asta? Ca atunci cand Doamne fereste se iveste o problema sa ai pe cine sa tragi de guler?
Sau colegei mamei tale ii convine ca peste cativa ani tu sa te duci la ea la usa, cand copilul e mare si sa-i zici: da-mi copilul inapoi? Si ea sa nu poata sa te opereasca, neavand nici un drept legal asupra acestuia?
Incurcate sunt caile Domnului, adoptia in sine, chiar legala este un proces cu multe riscuri si intrebari fara raspuns, sa ne ingreunam si noi situatia si mai mult ar fi total iresponsabil din partea noastra.
Asta e parerea mea, si nu ma refer la nimeni anume sau la o situatie de pe forum, pur si simplu este o discutie ipotetica, este punctul meu de vedere care ma impiedica sa adopt calea mai putin legala.
Nu zic ca e usor, eu spre exemplu am luat atestatul pe 18 martie si nici un semn de la DPC, dar nici nu vreau sa risc aiurea.

Lo_li_Ta spune:

De-asta am zis ca va hotari impreuna cu parintii, in situatia aceea ipotetica.
Ati inteles gresit , eu nu ma refeream la a sari peste anchete sociale si atestate. Ci doar la ideea ca, in situatii de genul celor expuse de mine, sa pornesti la drumul atestarii cu scopul de a lua acel anumit copil.

danaionela spune:

In principiu in majoritatea situatiilor prezentate de tine, legea nu0-ti permite oficial sa ei acel copil. Acuma depinde de la caz la caz. Daca din diferite motive ( moartea parintilor si copilul nu are rude sau cineva nu-l vrea), se poate lua in plasament. Asta daca te intelegi cu cei de la directie, si apoi plasamentul se poate schimba in adoptie.
2. Daca este copilul unei rude apropiate pina in gr. IV atunci poti sa-l adopti, pentru ca ai prioritate fata de ceilalti
3. Daca pur si simplu vezi o mamica si tu ii vrei copilul, atunci legal acest lucru nu este posbil. Deci persoana in cauza cu siguranta nu a facut o adoptie 100% legala. Legea a permis niste portite si unele familii au riscat, dar asta nu inseamna ca este OK si nici o directie nu incurajeaza acest lucru.
Trebuie sa tinem cont de faptul ca un copil nu este o marfa care se tranzactioneaza la o bursa si cel care ofera mai mult poate sa-l aiba. Au fost destule cazuri si pot sa spun ca ma bucura fpatul ca legea a facut imposibila (in majoritatea cazurilor) aceasta tranzactionare.

Lo_li_Ta spune:

O prietena isi creste singura copilul si are o situatie familiala mai speciala. Tatal oricum nu e in peisaj. Ea avut niste probleme de sanatate si a facut un act la notar prin care isi exprima dorinta ca in caz de deces, copilul sa-mi fie incredintat mie spre crestere si educare, desi are bunici si alte rude. Inseamna ca in fapt, actul e nul? Atunci de ce l-a mai semnat notarul?

dacris77 spune:

multe se invata si din acest subiect. pana acum trag concluzia cat de importanta este rolul dgaspc-ului. cred ca rabdarea mea de a sta la rand va fi rasplatita. (sper!)

danaionela spune:

Lo-li-Ta, scuza-ma ca-ti spun, dar copilul nu este un bun ce se lasa mostenire. Exact cum ti-am spus mai sus , sunt cazuri in care poti lua copilul in plasament ( si asta poate fi un caz), dar daca una din rude doreste copilul si se constata ca este in interesul copilului ca el sa fie crescut de familia extinsa, atunci ei au prioritate.
Din punct de vedere al legii actuale , acel act este nu are efecte juridice.

marumiha spune:

Nu cred ca cu un act notarial se pot incredinta copii ,nu stiu daca poti sensibiliza pe cineva din sistem pt.ca mamica copilului are probleme de sanatate ,numai daca asa cum a spus danaionela exista un grad de rudenie.Probabil ca intervin cei de la directie si se ocupa de copil daca nimeni altcineva din fam.nu o poate face.
La notar se fac multe declaratii , atunci cind vrei sa lasi un bun care iti apartine,(ma refer la obiecte personale ,averi ,) numai ca copii nu sint incadrati ca bun personal asa ca nu se pot dona sau transmite ,sintem parintii lor nu proprietari.

Lo_li_Ta spune:

Cine a zis ceva de sensibilizare? Asta-i alta poveste, dar vi se pare imoral ca o mama care si-a crescut copilul cu toara dragostea si grija sa aleaga cine il va creste si dupa moartea ei?! Asta inseamna ca-l reduci la un bun material sau ca-l lasi mostenire?

marumiha spune:

Tocmai asta spuneam, ca nu putem sa decidem noi ca parinti , de cine trebuie sa fie crescut copilul / copii nostri, in caz de deces .Eu nu-mi pot permite sa reduc un essere uman sau sa-l compar cu un bun material ,tocmai ti-am dat ex.ca la notar se fac acte pt.transmiterea bunurilor ,in nici un caz pt.dorinta noastra de a lasa un copil in grija cui dorim noi .
Daca in fam.nu exista persoane/rude care doresc sa ingrijeasca copilul ,atunci directia o sa incerce alte variante conform legii in vigoare.