emotivitate crescuta dupa nastere

Dragelor,

Ati experimentat emotivitate crescuta dupa nastere? Nu ma refer la starile de neliniste si emotie si fericire si ce amalgam mai creeaza hormonii care joaca tontoroiul in noi in primele luni , ci la ceva mai... de durata.

Initial am crezut ca este legat de alaptare care ma face mai empatica, mai receptiva. Am pus tzitzi 'in cui' de 4 luni si senzatia nu dispare. Nu este vorba de plans la filme romanticoase sau cand efeminati ca DiCaprio isi dau ortul popii ci de plans / emotii puternice la evenimente reale. Cate dintre voi au plans la reclama cu adultul si batranul cu 'de 21 de ori am zis ca este fluture' etc?

I-am dat unui batran cersetor 5 lei si mi-a zis: domnisoara, 1 leu era suficient. Am bufnit in plans. (da, da, stiu, 'filantropica' lui Nae Caranfil etc).

Poate asta e atitudinea normala si inainte eram prea cinica si dura. Am fost crescuta in ideea in care daca apare o problema imediat sa caut rezolvari, nu sa dau apa la ratze.

Ce ziceti? Ati experimentat ceva asemanator?

My_Lady0091 spune:

Starile care te incearca pe tine, fac parte din personalitatea mea!


Ma consider normala....si ma desscurc!

Ce-i drept, dupa sarcina&nastere...sunt vadit mai emotiva!

Daca tu nu erai asa,fiind alt temperament..ma gandesc ca e o perioada trecatoare.

*Blackmoon Lady 20+cu un omuletz colocatar si lipistocul meu iubitRebecca

Ioana_Pos spune:

Macar nu sunt singura. Si da, pentru mine e o scimbare destul de mare. Ma deranjeaza insa ca plang cand nici nu ma astept .

Ioana_Pos spune:

Macar nu sunt singura. Si da, pentru mine e o scimbare destul de mare. Ma deranjeaza insa ca plang cand nici nu ma astept .

A_driana spune:

mda, eu cred ca sunt mama plansului....si inainte de sarcina/nastere eram destul de emotiva dar acum sunt ceva de speriat...
ma apuca si pe mine plansul la cele povestite mai sus, la chestii banale eu plang ...cateodata mi ciuda tare ca-s asa sensibila...


Adriana, mamica pufarinului David

Anka74 spune:

IOana, eu nu am vazut inca reclama cu batranul si 'de 21 de ori am zis ca este fluture'insa mi-a povestit-o o colega...cica si ei i-au dat lacrimile. A nascut si ea, acum vreao 35 de ani!
Asta asa, sa zambesti un pic!

Eu una sunt plangaciosa de fel, dupa nastere am devenit si mai si....mi-am revenit, cel putin asa cred, insa dupa mult timp, ani chiar.
Tin minte ca, dupa acel tsunami care a lovit nu stiu ce tarm in 2004, a circulat povestea acelei mamici care a trebuit sa aleaga intre cei 2 copilasi pe care ii avea, nu ii putea salva pe amandoi, asa ca l-a ales pe cel mic ...avea fiimiu vreo 3 luni pe atunci, il strangeam in brate si plangeam de cate ori auzeam tsunami! (din cate stiu s-a salvat si baietelul cel mare, alt motiv de plans...)

natalia_nica spune:

Da, nu esti singura, stai linistita! Mie si citind acest subiect mi-au dat lacrimile si am nascut in urma cu peste 5 ani (si nu, nu eram asa emotiva inainte)

eumada spune:

Si eu am plans la reclama aia cu batranul si fluturele .....si acum imi vine sa plang cand mi-o aduc aminte.
Deci esti normala,crede-ma...

Madalina si Eva-Maria
https://picasaweb.google.com/lhmadalina/Dezastrul?authkey=Gv1sRgCIKAmOzUz-zXAw#5640047175923810098

danat spune:

Daca te linisteste cu ceva inca o confirmare ca nu esti singura , atunci recunosc, si eu ma emotionez tare rau, des, din motive unele chiar ciudate aparent...si nu eram inainte de nastere asa (de sarcina, chiar). Dupa nastere o perioada (1 an, poate chiar spre 2) era mai "rau", dar, cu timpul, am reusit sa mai stapinesc fluviile astea emotionale puternice si sa nu le mai exteriorizez asa, cu una cu doua (cu toate ca nu e tocmai indicat sa tii in tine). Cred ca si la tine va mai trece, o sa fie ceva mai bine, dar tot vei ramine mai emotiva decat inainte de a fi mama.
Si nu stiu sa-ti explic "teoretic" de ce se intampla asta, cumva am o explicatie, dar o tin pt mine ca e mai tzaranista asa

sunshine2009 spune:

...in 2004 a lovit tsunami printre altele si Tailanda...cu cateva saptamani inainte eram la aeroport hotarati sa plecam acolo in concediu, ne zice agentia ca nu mai putem primii bilete de avion...ne-am suparat f tare, si cu greu am hotarat o alta destinatie. Cateva saptamani mai tarziu ne-am impachetat, am ajuns la noua destinatie, am dormit prima noapte acolo...era Craciunul eram tristi ca ne dorisem prea mult prima destinatie...dimineata la micul dejun pornim televizorul si auzim stiriile...ne-au picat canile din mana....de-abia dupa 5 ani am reusit sa-mi inving frica si sa plecam incolo...

da, si la mine e o emotivitate crescuta, a fost prima data babyblues, au fost apoi multe probleme de alta natura, a fost alaptatul mult timp...cred ca o persoana emotiva ca mine experienta sarcinii si a nasterii nu poate decat sa o marcheze decat fff profund, nici acum nu pot sa cred cat de mult noroc mi-a fost dat sa am, un copil si cat e de perfect el, in toata miniatura lui...odata ce ai trecut prin asta ce mai conteaza daca mai curg cateva lacrimi...mai de emotivitate, mai de ciuda ca sunt asa emotiva...asta e, macar nu sunt singura..



Cresterea in greutate
Perioadele de crestere

Ioana_Pos spune: