emotivitate crescuta dupa nastere
Raspunsuri - Pagina 2
Ioana_Pos spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui Anka74 A nascut si ea, acum vreao 35 de ani!  Asta asa, sa zambesti un pic! |
Ioana_Pos spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui danat cumva am o explicatie, dar o tin pt mine ca e mai tzaranista asa  |
Nu suntem la curtea cu juri aici, asa ca poti sa o impartasesti daca te simti OK.
Singura explicatie pe care am gasit-o eu a fost asta: cand nasti, nivelul de empatie creste inmiit, pentru ca in primele luni nu ai cum sa comunici cu bebele decat punandu-te in pielea lui si incercand sa ghicesti ce simte/ ce vrea/ ce il deranjeaza. Probabil doza asta mare se rasfrange si asupra restului lumii.
Ioana_Pos spune:
Concluzia: face clubul emotivelor pe DC .
Multumesc mult pentru sinceritate. 
viviana spune:
Mie mi-a trecut dupa vreo 4-5 ani si dupa ce am fost cu fata la piesa "Pasarea albastra" pusa in scena la Creanga.
O poveste despre cautarea fericirii si a sufletului. Efecte vizuale si coregrafice splendide.
Stateam in scaunul ala mic si plangeam.
Vazand fetisoara nedumerita a copilului si spaima din ochii ei...
Daca privesti in sus si nu simti invidie, daca privesti in jos si nu simti dispret, atunci esti un om deosebit
vivi
pitzinuca spune:
eu plang asa:
cand ma uit la copii si se joaca bucurosi, cand am un dialog bal, pozitiv, cand cant eu, cand canta altii, la filme/reclame, cand straluceste soarele intr-un anumit fel, la rasaritul portocaliu al lunii...
si acum parca ma incearca
cleo78 spune:
si eu m-am defectat. Deci la nastere, pe langa lobotomia suferita, am devenit o sensibilioasa. Nu mai suport filme de groaza, nu mai suport stiri dure, nu mai pot sa citesc o carte ca ma emotioneaza etc. La mine o cauza este si oboseala continua, lipsa de somn, si ca visez; a 2a cauza a fost medicamentatia luata - parca m-am mai dres dupa ceva luni fara ele; eu mai suspectez si dezechilibre tiroidiene - atat de specifice anumitor zone din Romania, unde solul e sarac in iod etc.
ela_04 spune:
Pe la 8 luni dupa nastere cand numai alaptam, eram prin cora si la casa am vrut sa renunt la un produs. Am dat sa-l pun mai in spate langa banda iar casiera mi-a atras atentia ca nu acolo se pun, daca vreau sa renunt la produs sa il dau ei. Am inceput sa plang de nici nu am mai putut plati produsele...am plecat rusinat de plansul meu care realizam si eu ca e total aiurea dar nu ma puteam opri. 
Matzaila_81 spune:
hei, dar ce spuneti de emotivitatea inainte de sarcina?
Ori plang ori imi sare mustarul repede. Una din doua, adio echilibru, nu pot sa ma mai stapanesc mai deloc. Am avut insa o perioada de doua saptamani in care plangeam din orice chiar si daca mi se parea ca un coleg se uita mai rece la mine.
As vrea sa fiu mai stapana pe mine si pe emotiile mele dar adevarul e ca de cand am decis sa avem un copil totul s-a dus pe apa sambetei. A inceput paranoia ca eu nu raman gravida dupa care paranoia ca e sarcina extrauterina dupa care emotiile de sarcina si dubiile si intrebarile. Nu mai sunt stapana pe mine de ceva timp.
Cred ca hormonii astia se joaca cu noi. Exista cumva o modalitate de a-i tine sub control?
Ma gandesc din ce citesc de la voi ca dupa ce o sa nasc o sa fie si mai si...
+21
cleo78 spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui Matzaila_81 hei, dar ce spuneti de emotivitatea inainte de sarcina? Ori plang ori imi sare mustarul repede. Una din doua, adio echilibru, nu pot sa ma mai stapanesc mai deloc. Am avut insa o perioada de doua saptamani in care plangeam din orice chiar si daca mi se parea ca un coleg se uita mai rece la mine. As vrea sa fiu mai stapana pe mine si pe emotiile mele dar adevarul e ca de cand am decis sa avem un copil totul s-a dus pe apa sambetei. A inceput paranoia ca eu nu raman gravida dupa care paranoia ca e sarcina extrauterina dupa care emotiile de sarcina si dubiile si intrebarile. Nu mai sunt stapana pe mine de ceva timp. Cred ca hormonii astia se joaca cu noi. Exista cumva o modalitate de a-i tine sub control? Ma gandesc din ce citesc de la voi ca dupa ce o sa nasc o sa fie si mai si... +21 |
OOOO, exista o multitudine de solutii. Cofetaria Alice, cofetaria Maria, o lista colosala de fructe minunate din piata si sa nu uitam, masaj la picioare etc
Sarcina usoara!! Nu uita, fiecare are ingerasul lui!
Ioana_Pos spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui viviana Mie mi-a trecut dupa vreo 4-5 ani si dupa ce am fost cu fata la piesa "Pasarea albastra" pusa in scena la Creanga. |
Am fost si eu la piesa aia in studentie - povestea o ador de altfel. Este pusa in scena destul de abstract pentru copii, cu personajele care ieseau din niste cadre mari de carton ca sa simuleze trecea din lumea reala si un baietel din sala o intreaba pe mama lui: mamii, de ce ies oamenii aia din umerase?
Si eu azi am tras o portie de plans, dar pe buna dreptate, ca am cazut in baie si mi-am scrantit glezna si simteam ca mi se face rau de durere.
