Comori de nov-dec 2004 (209)

fulguletz spune:

felis, draga mea draga, of...incerc sa inteleg ce e in sufletul tau si iti respect decizia de a intra din ce in ce mai rar pe aici...
Incerc sa iti inteleg motivul si realizez ca nu pot sa simt ce e in sufletul tau...cu adevarat! Eu nu am un copil cu SD ca al tau, eu nu stiu ce sunt alea dusuri reci si nu ma confrunt cu nici un fel de probleme de toate tipurile, asa cum imi imaginez ca ai tu...

Dar da-mi sansa de a intelege! da-ne noua, fetelor de aici (fetele astea putine care inca mai stam pe baricade si mai vorbim cate in luna si stele) sansa de a te sustine cu cate o vorba buna si o consolare!

Eu ma gandesc la voi si chiar vreau sa stiu ce mai face Mihai, cum il ajuti tu, daca face progrese, ce planuri de viitor aveti...tot ce ai chef sa ne povesteti.

Sper ca intr-o zi sa poti trece peste acest pod care s-a pus intre tine si noi(fetele), chiar cu riscul unui dus rece ! si chiar daca nu o sa poti, eu iti inteleg decizia si o respect !te imbratisez din inima!


mami de David(1 dec. 04) si Eric(20 nov.08)

FELIS spune:

Fulguletz... te pup si multumesc frumos!!... Pupam si baietii!!...
In marea majoritate a timpului sunt tare fericita sa il vad, sa vad cat de bucuros este, ca ma pupa, ca ma iubeste, ca e smecher si ma pupa numai cu interes de cele mai multe ori... ma bucur de cuvinte spuse corect, de ceea ce face independent, ca se descurca f bine in casa... sunt multe de care sunt fff fericita... Intrand insa aici si citind cate fac comorile voastre... constientizez cat de mari sunt diferentele!!...
Cele mai fericite momente ale mele au fost cele de la ziua lui, cand am facut la loc de joaca si au venit copii si de varsta lui si mai mici (a fost Onitza cu baietii)... Nu stiu cum au privit invitatii, dar eu atunci nu am vazut nici o diferenta intre el si ceilalti copii... jucandu-se toti impreuna, el nu iesea in evidenta cu nimic, in plus sau in minus... Cel putin asa am vazut eu, toti copii s-au simtit f bine, nu mai voiau sa plece, iar el a fost ffff fericit si zile intregi numai de asta vorbea prin casa!! Era primul lucru pe care il povestea si imediat dupa ce se trezea...
Cam de o luna nu-l mai duc la gradinita, pentru ca m-am saturat de regresele pe care le avea(era pacat si de munca de la logopedie), de cat de lovit venea si de ceea ce am vazut la serbarea de Mos Craciun... Dar asta e alta poveste!!!...

mirandolina spune:

Felis eu am spicuit in timp povestea voastra, dat fiind ca m-am alaturat grupului ceva mai tarziu. Insa din experienta unui nepotel cu Sindrom Charge (fara nici o sansa de dezvoltare in RO, unde sunt doar 5 cazuri), pe care tot cu o campanie umanitara pornita si sustinuta aici pe DC l-am salvat, iti pot spune ca viata voastra nu poate fi niciodata comparata cu a noastra, sa zicem asa...

Mihai este si va fi mereu un copil deosbit, nu cu plusuri si minusuri fata de ai nostri, ci unul deosebit. El se poate compara numai cu o evolutie de la un an la altul, de la un eveniment la altul iar tu stii cel mai bine cum sa apreciezi lucrurile astea. Faptul ca il vad mereu in poze zambind iar tu il descrii fericit de ce i se intampla, ma bucura enorm. Este un copil care pretuieste viata si traieste fiecare clipa in parte, mai mult decat o fac ai mei, de ex, razgaiati si alintati, de multe ori peste masura de nerecunoscatori.

In paralel am experienta finutei mele, care intre 5 si 7 ani a suferit de leucemie, cu lungi perioade de spitalizare, fara colectivitate, fara evolutia anilor de gradi. Anul acesta la 8 ani a intrat in cls. I si cat se chinuie mititica sa tina pasul cu colegii ... doamna nu e multumita. Evolutia ei poate e mai inceata (o coma de 7 zile parca.. sunt convinsa ca si-a lasat amprenta), insa parintii stiu ca le trebuie rabdare enorma si fara pretentii sa fie "ca ceilalti". Ei adesea isi amintesc de zilele cand erau sa o piarda si acum sunt multumiti pentru fiecare zi in care o au alaturi.

Ti-am spus toate astea ca sa te incurajez, sa iti fiu alaturi! tare mult mi-as dori sa te cunosc, sa te imbratisez si baietii mei sa se bucure de compania lui Mihai.

Intre copii, cred ca pana la o anumita varsta cand deja apar rautatile, nu exista diferente. Matei are in clasa o fetita oarba, care frecventeaza cursurile cand si cand. Cand l-am iscodit despre ea, mi-a spus atat de natural ca o duce de mana pana unde are nevoie ... de parca eu eram cea ciudata ca intrebam

Si ca sa va mai destind putin, azi Adam m-a intrebat daca un vampir poate sa invinga un zombi L-am intrebat ingrijorata ce este acela un vampir. Un om cu colti ce este acela un zombi atunci? Un om care a baut o cafea speciala si s-a facut zombi
Asadar numai eu as fi parut exagerata daca incercam sa limitez accesul la informatie, fiindca pentru ei ... sunt doar niste fleacuri

onitza spune:

FELIS, mare dreptate ai avut, la party-ul lui Mihai toti copiii au fost f fericiti, jucausi, papaciosi (mai ales Dani al meu ), iar feciorul tau a dat dovada de o gazda minunata intretinand atmosfera cu zambete si jucarii pe care le oferea cu placere atunci cand cineva le dorea.

Ieri am serbat si noi pe mezin, aici avem dovada:
http://family.webshots.com/photo/2132321440043849721iCDwup

mikimi spune:

Fete dragi, pui mici si cuminti, uite cum apar si eu in momente de cumpana...am in sfarsit calculator acasa, dupa 4 ani...4 ani foarte grei si tristi, probabil ca stiti (sau banuiti) ca am divortat, dar imprejurarile nu au fost foarte fericite, am stat mult in casa comuna, pana s-a definitivat oficial totul, cu toate apelurile si recursurile de rigoare, in fine, acum suntem la ''casa noastra'', una inchiriata deocamdata, pt ca am ramas doar cu copiii, dar ce conteaza, mergem mai departe. Scuze pt povestirile mele fetelor noi, care nu ma stiu, ma bucur sa va cunosc, sa aud de copilasii vostri. Nici acum cu calculator nu promit sa intru foarte des, dar am sa incerc sa ma tin aproape, baietii mei sunt bine, aprox fericiti (deh, nimeni nu scapa intreg din povestile astea), sanatosi macar.
O sa incerc sa ajung la zi, si apoi va mai povestesc si eu din viata noastra.
Va pup cu drag, si Felis, zilnic ma intreb ce face Mihai, niciodata n-o sa uit ca Alexander l-a avut pe el ca prim prieten, in scutece, si daca viata ne-ar da timp destul, n-as pregeta sa-l tin aproape de Mihai mereu, nu cred ca bastonasele conteaza sau ca face litera X la 7 ani...cel mai important este sa fie iubit, iar tu faci asta zi de zi, fara regrete, fara sa eziti, si asa fiul tau este egal cu oricine stie sa vada.
Miki

Otiliav spune:

Miki ce ma bucur ca te citesc si ca sunteti bine. Chiar de curand am revazut pozele de la intalnirea noastra din Gradina Botanica. Ce poze faine ai cu Ana in brate. Rar am vazut o mamica asa frumoasa ca tine, sa arate asa bine ca tine la cateva luni dupa nastere (si acum tin minte niste poze cu Alexander pe iarba la soare, undeva prin Belgia parca, iar tu cu un abdomen perfect). Daca si din poze se vede cum radiai de fericire.
Nu stiam si nici nu banuiam ca ai divortat. Inteleg ca din pacate a fost o perioada trista. Dar te simt puternica. Asa si trebuie, mergi inainte cu incredere. Un divort poate fi o lectie de viata din care inveti, evoluezi, te schimbi intr-o persoana mai buna.
Odata cu trecerea anilor ne schimbam, dorintele, punctele de referinta se mai schimba. Se spune ca trainicia unei relatii e testata odata cu aparitia copiilor. Oricum ar fi va doresc sa va fie cat mai bine.

Chiar asa dragelor. Cand ne mai vedem si noi ? Noi vom veni de paste in Ro.

Felis, si ce o sa faceti pe termen lung? Incercati la alta gradinita? Eu nu pot intelege, pornesc de la premiza ca o serbare de Craciun e gandita ca sa se bucure copii, sa se bucure si parintii. Si la voi a fost tocmai invers, ce nasol.

Sa scriu ceva si despre Ana. Este in vacanta de azi asa ce e fericita. Ca in timpul scolii are grija zilnic sa spuna ca uraste scoala, rar sunt exceptii. Si as intelege daca ar avea de studiat si lucrat asa ca in Ro dar ei invata prin joaca. Si nu exista saptamana sa nu faca si ceva mai special, ba un spectacol, ba ii duc la Film (au fost la un film fain Rio), ba au carnaval sau disco. Si nu stiu ce anume nu-i place. Ca la mate se descurca bine, doar la scaderi cu zecimale e cam inceata dar merge. Cu limbile chiar mi se pare ca se descurca excelent cu toate trei ca face si engleza. Citeste romana si norvegiana, scrie norvegiana bine si romana scrie dar nu cunoaste toate regulile de scriere. Dar cea mai mare problema e ca nu are rabdare stea pe un scaun. Pentru ea sa faca un puzzle cu 100 de piese e greu. Doamna de la cor mi s-a plans ca a facut galagie, s-a tot miscat in timpul orei si nu stie ce sa mai faca cu ea. Nici nu imi pot inchipui cate mustrari am fi primit in Ro daca aici unde sunt foarte toleranti si tot reuseste sa faca astfel de isprave.

Mami de Ana Maria(18.12.2004), Elisa Andreea (09.12.2008) si Iulia Alexandra (14.08.2010)

Ele spune:

Miki, pupici multi si putere.

Otilia asa frumos zici tu de Ana. Eu nici nu indraznesc sa povestesc de Denisa. Mai ales la subiectul scoala. :) restul fetelor ce iti fac? curajoaso.


Elena & Denisa

Otiliav spune:

Ele ce sa faca piticele, cresc, ne testeaza nervii, ne distreaza. Nu avem momente de plictiseala
Sa stii ca ti-am admirat abdomenul si postarile legate de sport si dieta. Esti sursa de inspiratie dar in discutii nu am indraznit pentru ca eu nici regim nu tin ceva anume nici sport nu fac regulat. In schimb sper sa ma tonific .

De ce nu vrei sa povestesti despre Denisa? care-i baiul?
Un fratior/o surioara pentru ea ai planificat?

Tu ai pus o intrebare, eu trei. Nu-i corect, stiu

Mami de Ana Maria(18.12.2004), Elisa Andreea (09.12.2008) si Iulia Alexandra (14.08.2010)

Ele spune:

pai nu stiu...poate ca imi vine cu afirmatii gen "mami sa stii ca nu toti copiii tre sa fie foarte buni" si in momentul ala abia reusesc sa ma abtin sa nu fac vreo criza de nervi.
sau ..ca are Fb la abecedar, matematica si are B la Cunoasterea Mediului pt ca nu stie ce beneficii ne aduce gaina.
Lista cu scoala ar fi interminabila dupa parerea mea , dar de aia o dau la after..sa nu fiu eu mama nebuna cu ea.
Asa ca nu ma ocup foarte mult de ea, dar nici nu o las dupa capul ei.
In rest e copil intelegator in 90% din cazuri.
Cu abdomenul...eh...subiect lung , munca multa si mancare putina ..dar la unele gafez cu brio.

Elena & Denisa

Ele spune:

Completez ca am mai citit inca odata raspunsul tau...
Nu avem nimic in plan pentru al doilea bb si nici "din intamplare "nu apare.
Sunt egoista, recunosc!
Referitor la printesele tale , imi inchipui ca e frumos dar si greu . Probabil ati intrat deja in rutina in formula asta. Dar eu nu m-as descurca.

Elena & Denisa