reapropierea dintre parteneri

reapropierea dintre parteneri | Autor: Danutza26

Link direct la acest mesaj

fetelor vreau si eu un sfat,o parere,poate ca unele ati trecut prin asa ceva.sunt cu sotul meu de 7 ani si locuim impreuna de 3 ani.avem un baietel de 1 an si 8 luni.pana sa vina bebe iubire mare intre noi,intelegere reciproca si totul era minunat.de cand a venit robert pe lume nu mai suntem f apropiati ca inainte.normal ca cel mai mult timp mi-l dedic copilului meu.el cu serviciul.sa nu ma intelegeti gresit ne iubim dar nu mai e ca inainte.trec zile cateodata fara sa-l pup sau invers,nu mai stam seara amandoi la tv,nu mai stam la o mica barfa,lucruri din astea marunte dar care inseamna ceva.si nu stiu cum sa ma apropii mai mult de el,poate ma intelegeti.nu il banui de infidelitate ca vine acasa,doarme acasa,nu isi inchide tel,nu se fereste de mine cu nimic.ne mai certam cateodata ca orice cuplu,am avut si o cearta mai urata dar nu s-a mai repetat.e totul ok numai k parca lipseste ceva.cum recuperam dragalasenia din-ainte? :) pupici

Raspunsuri

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns Ioana_Pos spune:

Cu vointa . E normal ca baietelul sa iti ocupe mult timp, dar incearca sa nu-l lasi sa te acapareze de tot.

Il poti lasa 1-2 seri pe luna cu cineva sa iesiti la o terasa numai tu si sotul? Sau acasa, dupa ce adoarme bebe, incearca sa faci ceva numai cu sotul (FARA sa discutati de problemele zilnice: intretinere, anvelope de iarna, pampersi sau mai stiu eu ce). Aminteste-ti ce va placea sa faceti impreuna inainte sa vina bebe si incearca sa reiei activitatile (sa gatiti, sa mergeti la film/ teatru/ discoteca...).

Pentru noi au functionat astea: am copiat un serial de comedie si seara ne uitam la cate 1-2 episoade si mancam popcorn. Nu dam pe dinafara de romantism dar e un timp petrecut impreuna.

Pentru mine cel mai greu este sa ma detasez de grijile zilnice si sa ma bucur de moment. Uneori cand stam de vorba chiar subliniez ca iar am revenit la probleme si ca vreau sa deviem discutia la ce ne placea sa ne povestim inainte (visuri, sperante, amintiri din copilarie).

Sper sa te ajute.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Ioana_Pos spune:

Inca ceva: pupa-l . Ce daca baietelul tocmai s-a umplut de dulceata sau a dat TV la maxim? 30 de secunde cat sa iti pupi sotul tot se gasesc. Desi nu vor sa recunoasca, sotii vor sa fie dragaliti, pupati si imbratisati pentru ca (si) asta ii face sa se simta importanti. Poate esti stresata sau cu mintea aiurea, dar un sarut si o imbratisare conteaza mult pentru cuplu. Si daca sarutul e bine plasat se poate sa uiti ca te gandeai la ultima factura la gaze si sa ai chef de...

Mergi la inceput
Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns giulia71 spune:

La varsta asta copii sunt niste dulci, noi ne puneam in pat,toti 3, ori la tv , ori cu o carte, ori eu il faceam sa rada pe fii-mio si printre rasete ne pupam, toti 3 asa cum nimeream . Ne apropia foarte mult clipele alea si chiar daca fii-mio e mare , uneori o facem si acum, desi nu mai sta la pupat, decat foarte rar
Insa sta la masaj, am un aparat de masaj si ne facem pe rand, in timp ce celalalt cronometreaza ca-i vine randul.

Sunt familly moments si nu le-as da pentru nimic in lume...


uneori gandesc prea mult....

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns mirela0521 spune:

intr-adevar este destul de dificil sa fiti un cuplu fericit cum erati inainte sa aveti copil, insa nu imposibil! daca dorinta este reciproca si daca amandoi depuneti eforturi pt ca rel sa fie calda, armonioasa si dragastoasa veti reusi. sunt sigura de asta! si mai sunt sigura de un lucru: nu numai tie iti lipsesc momentele in 2, ci si lui. chiar daca nu spune acest lucru cu siguranta el simte aceasta dorinta de a fi "ca inainte" mult mai astringent decat tine. mai ales ca tu, ca mama, esti mult mai atasata si mai implicata in procesul de crestere si educare a copilului.
insa asta este viata si cursul ei normal. asta inseamna pana la urma familie: un cuplu (el si ea) cu, copii.
primul pas pt a va regasi unul pe altul este sa recunoasteti si sa acceptati ca viata in 2 este acum in 3, si ca, copilul nu inseamna un obstacol in calea fericirii voastre de cuplu. din contra! v-ati daruit amandoi acestei relatii si v-ati implinit. copilul este fructul iubirii voastre pe care trebuie sa il ajutati sa creasca si sa se dezvolte frumos pt ca dovada iubirii voastre sa fie vesnica. este emblema voastra in societate.
noi avem 2 copii (de 3 ani jumate si 5 ani), si ne iubim poate chiar mai mult si mai des decat inainte. inainte eram mai "lenesi", timpul parea nelimitat si nu stiam sa il pretuim, functionam pe principiul "este si maine o zi".
acum insa am invatat sa ne bucuram de compania reciproca in fiecare clipa. chiar si 5-10min in care copiii se uita la desene sau se joaca singuri cu vre-o jucarie sau coloreaza sunt de ajuns sa te pupi, sa te alinti, sa te imbratisezi cu partenerul. uneori ne iubim din priviri! poate suna aiurea pt cei ce citesc, insa noi am invatat sa ne transmitem semnale, mesaje, dorinte din priviri. si am invatat sa ne facem timp pt noi 2. putin cate putin.
ar fi ideal sa ai un weekend liber fara copii din cand in cand, dar poate nu toti au posibilitatea. asta nu inseamna ca nu iti mai faci timp pt relatia de cuplu, nu?
cel mai mult imi plac weekendurile cand suntem amandoi liberi si ne facem program de familie. mergem in parc cu piticii si cat timp ei se joaca pe topogane si toate cele, noi putem sa vb despre orice. ne amintim cu placere cum batatoream nestingheriti acele alei in "tinerete", iar acum ne plimbam ca si familie. dupa o dupa-amiaza petrecuta in parc, cand copii sunt obositi, avem timp doar pt noi.
si ce daca ne apuca 12-01 noaptea? maine este weekend, le facem noi fata maine copiilor impreuna!
sau ce daca maine avem serv si copii de dus la gradinita in toiul diminetei? vedem noi cum ne descurcam incercand sa tinem ochii deschisi. stii ce fericita ma simt cand ma suna la serv si ma intreaba "ce faci, mai rezisti?"

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns hannen spune:

N-as fi scris daca nu pomenea giulia de "adunatul" in pat.Aoleu,sa fereasca sfantul sa aveti mai multi asa si sa-i adune tac-su claie peste gramada de nu se mai intelege om cu lume(ca la noi) Atunci sa vezi gelozie cind vor toate sa le pupe tac-su si cum se impung daca li se pare ca una-i pupata si gadilata mai mult.
Eu de cele mai multe ori fug ,altfel nu mai scap de ei.Iar cea mai rea idee care se naste intr-o astfel de adunatura, e gadilatul mamei.Asta e distractia generala.Chiar daca ma`sa isi da duhul razand ,ei nici nu baga de seama(cred ca ma`sa se distreaza).

************************************
Whatever happens don`t let go of my hand!


Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Rufus spune:

Citat:
citat din mesajul lui Danutza26

e totul ok numai k parca lipseste ceva.cum recuperam dragalasenia din-ainte?



In primul rand gandeste-te daca, in afara de timpul pe care nu-l mai acorzi sutului, ai taiat si altceva de pe lista din ce-i ofereai in mod obisnuit. Daca vezi ca sunt cateva, atunci ai un raspuns privitor la dilema de ce n-o mai fi ca inainte.
Apoi, cum s-a mai spus, eu am convingerea ca ceea ce lipseste cel mai mult sotilor-proaspat parinti este timpul petrecut doar in doi. Din cauze obiective dar si (de multe-multe ori) din cauze subiective.
Asta in ceea ce te priveste pe tine. Despre el, pot doar sa spun ca ori "raspunde" atentiei tale diminuate, ori s-a obisnuit cu absenta ta. Un lucru e sigur: e greu, pentru amandoi, sa traiti la fel cum o faceati inainte de a fi parinti. Chiar daca va iubiti.

Rufus, Tora si iadele www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=80cd684043d64e6bf268f6&skin_id=701&utm_source=otm&utm_medium=email br / " target="_blank"> Retrospectiva 2008 www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=a1ed73f473ea25944e234a" target="_blank">Retrospectiva 2009 www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=d39f778033dd7597d12ac9&source=category&category_id=all" target="_blank">Retrospectiva 2010

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns cleo78 spune:

Citat:
citat din mesajul lui mirela0521

intr-adevar este destul de dificil sa fiti un cuplu fericit cum erati inainte sa aveti copil, insa nu imposibil! daca dorinta este reciproca si daca amandoi depuneti eforturi pt ca rel sa fie calda, armonioasa si dragastoasa veti reusi. sunt sigura de asta! si mai sunt sigura de un lucru: nu numai tie iti lipsesc momentele in 2, ci si lui. chiar daca nu spune acest lucru cu siguranta el simte aceasta dorinta de a fi "ca inainte" mult mai astringent decat tine. mai ales ca tu, ca mama, esti mult mai atasata si mai implicata in procesul de crestere si educare a copilului.
insa asta este viata si cursul ei normal. asta inseamna pana la urma familie: un cuplu (el si ea) cu, copii.
primul pas pt a va regasi unul pe altul este sa recunoasteti si sa acceptati ca viata in 2 este acum in 3, si ca, copilul nu inseamna un obstacol in calea fericirii voastre de cuplu. din contra! v-ati daruit amandoi acestei relatii si v-ati implinit. copilul este fructul iubirii voastre pe care trebuie sa il ajutati sa creasca si sa se dezvolte frumos pt ca dovada iubirii voastre sa fie vesnica. este emblema voastra in societate.
noi avem 2 copii (de 3 ani jumate si 5 ani), si ne iubim poate chiar mai mult si mai des decat inainte. inainte eram mai "lenesi", timpul parea nelimitat si nu stiam sa il pretuim, functionam pe principiul "este si maine o zi".
acum insa am invatat sa ne bucuram de compania reciproca in fiecare clipa. chiar si 5-10min in care copiii se uita la desene sau se joaca singuri cu vre-o jucarie sau coloreaza sunt de ajuns sa te pupi, sa te alinti, sa te imbratisezi cu partenerul. uneori ne iubim din priviri! poate suna aiurea pt cei ce citesc, insa noi am invatat sa ne transmitem semnale, mesaje, dorinte din priviri. si am invatat sa ne facem timp pt noi 2. putin cate putin.
ar fi ideal sa ai un weekend liber fara copii din cand in cand, dar poate nu toti au posibilitatea. asta nu inseamna ca nu iti mai faci timp pt relatia de cuplu, nu?
cel mai mult imi plac weekendurile cand suntem amandoi liberi si ne facem program de familie. mergem in parc cu piticii si cat timp ei se joaca pe topogane si toate cele, noi putem sa vb despre orice. ne amintim cu placere cum batatoream nestingheriti acele alei in "tinerete", iar acum ne plimbam ca si familie. dupa o dupa-amiaza petrecuta in parc, cand copii sunt obositi, avem timp doar pt noi.
si ce daca ne apuca 12-01 noaptea? maine este weekend, le facem noi fata maine copiilor impreuna!
sau ce daca maine avem serv si copii de dus la gradinita in toiul diminetei? vedem noi cum ne descurcam incercand sa tinem ochii deschisi. stii ce fericita ma simt cand ma suna la serv si ma intreaba "ce faci, mai rezisti?"

eu + 1 pereche de pitici zgubilitici





ce frumos zici!

eu as adauga: am renuntat la multe. Is mai neepilata, geamurile nespalate. Dar la dramul de atentie si pupaturi in 3, si uneori in 2, nu pot sa renunt.

Sunteti toti 3 o familie. Asa trebuie sa gandesti. Pt toate trebuie gasit un timp. Nu mai ai 3 ore sa ii faci prajitura preferata sotului, ramane 1 ora pe zi cand faceti amandoi curatenie, si apoi va odihniti in brate.



Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns delphin spune:

Eu spun doar ca daca vrei intr-adevar poti. Tai din somn, din spalat geamuri si din facut mancare sau curat si gasesti timp si pt. voi, sa stati la barfe ca in vechiul timp!
La noi copii sunt in pat incepand cu ora 21h00-21h30 sau 22 in week-end, dar noi mergem la culcare la 00 sau 01. E timpul nostru si nu renuntam la el.
avem servicii amandoi,el chiar de dimineata devreme, dar tot taie din somn ca sa avem timp pt. noi.
Iar de pupat, zau asa, cum sa uiti sau sa nu-ti treaca prin cap cand esti pe langa el?!!!

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Fania spune:

Raspunsul lui Rufus mi se pare ca de obicei: perfect...nu mai adaug nimic decat
Pentru Rufus:

Mergi la inceput