depresie post natala

daca m-ar fi intrebat cineva anul trecut daca stiu ce inseamna depresie, cu siguranta ca teoretic as fi explicat foarte bine. Ma consideram un om destul de bine infipt cu picioarele in pamant. Dupa ce am nascut m-am trezit intr-o situatie destul de neplacuta. Fetita mea e o dulce, doarme, mananca bine, se dezvolta corect. Mie mi-a fost destul de greu sa ma obisnuiesc cu statul acasa, cu rutina mai exact, motiv pentru care am mai avut cateva iesiri. Motivul pentru care acum ma simt naspaeste ca sotul meu are o perioada de nentelegere, mai exact nu -mi permite sa-mi vad familia. Mai exact pe sora mea( ea singura mea ruda, parintii nostri au decedat in 2005 respectiv 2009) din niste motive nu foarte viabile. E putin cam egoist si ne vrea doar pentru el, nu ma intreaba ce-mi doresc eu, sau daca o face, ia doar ce ii place lui. Nu-mi place starea pe care o am, mai ales ca totusi am de crescut un copil si nici nu sunt chiar la prima tinerete, am 41 de ani si e primul meu copil. Nu ma simt ajutata, dar nici nu lasa pe altcineva sa ma ajute( doar mama lui).Am nevoie de un sfat, e foarte important pentru mine

giulia71 spune:

Ne-socializare este "cireasa de pe tort" in depresie.
Vorbeste serios cu sotul tau, spune-i de depresia post-natala, de cum te simti, de toate starile prin care treci. Nu ca sa-l sperii, ci ca sa ia la cunostinta.

Nu inteleg cum de nu te lasa sa-ti vezi sora? Pai ce esti la cheremul lui
Vorbeste cu el, direct si concis!

Bafta!

uneori gandesc prea mult....

ela_04 spune:

Sa iesi afara din casa este esetial in perioada asta. Bucurate de ea cat poti ppt ca vor veni zilele ploioase apoi figul si gerul iar plimbarile vor fi din ce in ce mai rare.
Am patito si eu anul trecut in iarna cand copilul racea cum il scoteam afara. Am stat 3 luni numai in casa de o luasem raina.
Cand esti o persoana activa este destul de greu sa te acomodezi cu statul acasa.
Multe din nemultumirile tale referitor la sot sunt si din aceasta cauza. Se aduna destul de multe frustrari.
Daca tot vine mama sotului. Punei copilul in brate si iesi cu sotul la plimbare. Discuta cu el.
eu mai am perioade cand zic "azi sunt in greva" si in ziua aia nu gatesc, nu spal, nu calc. Ma epilez, imi fac unghile, lenevesc. Prima data sotul a crezut ca fac misto si tot astepta masa. A asteptat vreo 2 ore apoi si-a pus singur ...si mie. Ca imi era si lene sa mananc.
Trebuie sa inveti sa ai grija si de tine. Doar nu vrei ca al tau bb sa aibe o mama isterica.
Desi comunicarea nu e punctul forte al multor barbati... daca il iubesti insista....si insista si insista. Pana se plictiseste de tine si te asculta.

roxy spune:

sau pana iti spune ca ai gura prea mare de la o vreme si va simti nevoia de altele...dupa cum sunt o groaza de mesaje pe acest forum.

Ma scuzi...a fost o gluma...su poate ca nu.Sper sa nu fie cazul la tine si chiar sa te asculte cu adevarat si sa va rezolvati problemele.
Si eu sunt in aceeasi situaite de singuratate, cu deosebirea ca eu nu am pe nimeni aici, ai mei sunt in tara, singura legatura o avem pe net si cam atat.
Cunosc cum e sa nu ai cu cine vorbi, te sfatui su macar pe cineva sa te asculte fara sa te opreasca si chiar daca nu gandeste la fel cu tine, macar nu te opreste contrazicandu-te.
Ai grija de tine, iti spun si eu, pentru ca daca nervii se or accentua, sa nu ajungi la situatia cand si plansul celei mici sa devina o sursa de enervare...pentru ca ar fi pacat.
Cu sotul daca asa a fost mereu si ai acceptat e cam greu sa-l dezveti de pozitia de sef care taie si spanzura , mai ales acum cand considera...nu-i asa ...ca stai degeaba acasa si nu faci nimic...nu-i asa?
Doar tu daca poti sa iti faci momente de respir-o si sa faci pe cat posibil sa-i impui niste limite clare pana unde poate sa intinda sefia asta.Si inca ceva, stiu ca fetele se vor supara me mine, dar cum nu te cunosc personal, sper ca nu te superi...nu-l lasa pe domnul sot sa te vada toata ziua in pijama...daca intelegi ideea, adica el trebuie , chiar daca e greu pentru noi sa ne vada asa cum eram inainte de a fi mame.E greu da nu imposibil.
Bafta multa si sa stii ca nu esti singura in aceasta situatie...nu ca ar fi o bucurie, dar macar asa la moral ajuta.

roxy spune:

inca ceva, tot eu , cum adica nu-ti da voie sa-ti vezi sora...s-au certat cumva?
Ce motive baga? De ce anume se leaga cand iti interzice un drept al tau...ca aici vorbim de sora ta...nu de o toana asa de femeie ce sta acasa.
El am inteles ca o considera pe mama lui singura care poate ajuta? Cam dificil aici, pentru ca aceasta doamna mama , s-ar putea daca nu a inceput deja sa isi arate ca doar ideile ei sunt bune, mai ales la cresterea copiilor.Eu nu i-as permite si as spune clar sotului asta...doar tu si el luati hotarari in privinta copilului.Eu chiar cu propria mea mama am avut aceasta discutie cand ea trasa deja oranduielile pentru toti...spunand clar ca ma bucur ca e in preajma, se poate bucura de nepoti , dar ca deciziile le luam noi, punct.S-a suparat initial, dar asa cum ea si tata au hotarat pentru noi, a inteles ideea pana la urma si acum ma intreaba daca ceea ce considera ea e pe placul meu sau nu...e altceva deja.
Nu o lasa pe soacra sa preia rolul de mama pentru fetita, ci doar pe acela pe care il are...de bunica.Mama esti tu.
Daca nu e corect ce am presupus eu aici, ma scuzi, dar asta am inteles eu dintre randurile tale.Ca si asta este o nemultumire a ta.

oana_lex82 spune:

offff topic: Roxy, am citit multe mesaje de-ale tale si mereu mi-au placut sfaturile pe care le dai, cred ca esti o persoana super!!!

roxy spune:

oana_lex multumesc mult pentru aprecier.Sper ca sfaturile mele, spuse din suflet si de multe ori din experienta sa fie cu adevarat de folos celor carora le sunt adresate.Ca mi se mai intmpla sa scriu si pe langa subiect , recunosc ...dar profit si eu de sfaturile pe care le scriu altii pe aici.

In legatura cu depresia post natala, nu conteaza varsta (apropo nici eu nu sunt asa tinerica (cu doar 3 ani mai tanara decat autoarea subiectului ), conteaza doar sa ai cum sa o dai afara din viata ta.
Pupa fetita micuta din partea mea.

CorinaDani spune:

buna,

cateva aspecte nu le-am deslusit eu prea bine:

- cand ai nascut (ce varsta are fetita ta acum) ?
- inainte de a deveni mamica, presupun ca aveai un job; erai multumita, realizata pe plan profesional ? iti lipsesc foarte mult jobul si colegii ?
- cand ai scris ca ai avut cateva iesiri, au fost la propriu (in oras, de ex) sau la figurat (te-ai certat cu sotul) ?
- cu cati ani este mai mare sotul tau ? de cat timp va cunoasteti, de cat timp sunteti casatoriti ?
- ce relatie ai cu soacra ta ?
- stiu ca nu-ti vine sa "dai din casa", dar ne-ar ajuta sa intelegem si sa te sfatuim, care sunt motivele sotului tau, de ce nu accepta ca sora ta sa te viziteze ?

sunt atatea lucruri pe care nu le-ai spus/scris, incat ne este foarte greu sa ne dam seama care este imaginea de ansamblu.

un lucru este cert : spune-ti clar si raspicat punctul de vedere ! esti femeie in toata firea, la 41 de ani se presupune ca nu te mai poti lasa intimidata de un barbat, sau esti suficient de experimentata si de diplomata incat sa poti obtine ceea ce doresti (ma refer mai exact la faptul ca iti cunosti suficient de bine sotul, incat sa stii cu ce argumente il poti convinge intr-o discutie sau negociere)

madamami spune:

multumesc de sfaturi, ma fac sa ma simt bine, e foarte adevarat ca ii place statutul de sef, e un rol care ii vine ca o manusa, in ceea ce o priveste pe sora mea, cred ca e vorba de gelozie nejustificata (nu are o relatie buna cu fratele lui, de altfel nici nu au fost crescuti impreuna). Parte din probleme pleaca de la mentalitati diferite, incerc sa vorbim, dar totul se rezuma la " hai sa traim separat", nu ne potrivim, etc( are un divort la activ, tot din pricina nepotrivirii). Nu are rabdare, si de aici oparte din probleme. Au fost si timpuri foarte bune, isi iubeste foarte mult fetita, dar undeva s-a rupt ceva.
Oricum multumesc mult, imi face bine sa vorbesc si mai mult sa fiu inteleasa

madamami spune:

ca sa raspund succint
1. Fetita mea are 6 luni si jumatate
2 Avem amandoi 41 de ani( eu la primul copil; el la al doilea, suntem impreuna de 4 ani si jumatate.
3. Aveam o activitate foarte intensa ( sun profesor, dar dintre cei care muncesc foarte mult si 11 ore pe zi, chiar daca nu va vine a crede, dar care imi place foarte mult.
4. Ne-am certat de cateva ori mai puternic, iar sora mea a intervenit(nu dur, pt ca ea e calma, frumos.
5. Am avut discutii cu sotul meu, nu iesiri in oras
6. Soacra mea e un femeie simpla asezata, stie ca nu se paoet controla sotul meu.
7. In plus el a mai avut o casnicie cu probleme similare, din nefericire au aparut si la noi mai des dupa nasterea Ilincai
Are si parti bune, altfel nu eram in aceasta relatie, eu sunt o fire mai independenta, am casa mea, masina mea ( pe care din motive financiare o tinem pe tusa) si el la fel. De locuit locuim la mine, pentru ca apartamentul e mai mare( dublu fata de a lui, ma gandesc la ce e mai bun pentru Ilinca, el se gandeste la ce e mai bun pentru el). De fapt imi reproseaza ca nu stiu sa fiu intr-un cuplu( eu nu am fost casatorita).

eumada spune:

In primul rand,sa-ti traiasca minunea si sa te bucuri de ea.
O sa fiu putin cinica sa zic asa,de fapt dura dar ai sa vezi cat adevar e in spusele mele:

1.esti o femeie in toata firea,ai casa ta,masina ta,cu putin efort te poti descurca si financiar singura.Ca profesor banuiesc ca te duci cu tot cu vechime undeva spre 1700-1800ron.
Mai dai meditatii...se rotunjesc veniturile.
2.ai un copil,cel mai minunat dar pe care ti l-a dat viata.

Astea-s partile pozitive,multe fata de alte fete care au situatii mai precare.
Acxu` vine si cinismul meu.
Daca stiai ca sotul tau a mai avut acelasi tip de probleme,de ce te-ai maritat?Din iubire?Sau doar din dorinta de a deveni doamna X,femeie la casa ei?Ai spus ca pana la 41 de ani nu ai fost casatorita.Crezi ca actul ala a schimbat ceva in viata ta?In cazul tau nu numai ca nu a schimbat nimic,dar a agravat.De obicei casatoria este un act liber consimtit intre doi oameni care se iubesc...unde e iubirea?La el?Ca repeti cam des ca numai la el se gandeste.Cu casa mai mare etc etc....pai asta nu e iubire draga mea.Deloc chiar.

E orice altceva numai iubire nu.
Gandeste-te daca merita.Depresia este si ea ,adevarat,dar e doar o parte a problemei.

Restul tine de voi....si se pare ca numai de tine....


Madalina si Eva-Maria
https://picasaweb.google.com/lhmadalina/Dezastrul?authkey=Gv1sRgCIKAmOzUz-zXAw#5640047175923810098