Mama catre fiu 10 ani:Tatal tau a vrut sa avortez!

Copilul meu de 10 ani, intr-un acces de furie mi-a suierat cu ura duminica:
Crezi ca nu stiu ca ai vrut sa ma ucizi?
Crezi ca nu stiu ca ai vrut ca mama sa ma avorteze?
Am ramas ...masca,perplex...
Apoi a inceput sa planga,sa tremure de ura iar in acest timp mama lui,care era de fata fiind la un restaurant ii spunea:
te rog sa te calmezi,o sa discutam acasa.
Copilul nu s-a linistit decat dupa miezul noptii dar macar asa am aflat mai multe lucruri :ca de fapt eu sunt doar un tata "natural" ca actuala mea prietena este insarcinata(minciuna)ca datorita mie nu are cine stie ce rezultate...etc.

Ideea este ca nu locuim impreuna,nu am locuit niciodata,nu am fost casatoriti dar avem un copil impreuna,copil caruia mama sa i-a bagat in cap numai prostii.
Asa am descoperit cu groaza ce minciuni i-au fost sadite!

Ce este de facut pentru a nu rupe relatia cu el,cu copilul meu?Cum sa rup tesatura creata de o femeie egoista ce-a sperat ca-l va indeparta de mine in totalitate?
Mai sunt sperante?
multumesc tuturor

CristinaT spune:

Buna

Cred ca nu incerca sa il indeparteze de tine, ci in felul ei ... incearca sa te provoace pe tine sa te apropii de ei de ea. In modul ei gresit, crede ca daca tu nu ai vrut-o pe ea, nu ai vrut nici copilul.
Si copilul poate ca spune chestiile astea doar ca nu poate avea o familie, mama probabil ca ii spune chetiile astea pt ca asa a simtit ea atunci.

Eu nu cred ca vei gasi solutia aici, ci poate acordat de catre o persoana specializata neutra care sa medieze discutiile dintre voi.

parerea mea.


PS: si tot parerea mea, ca nu ma lasa inima: ai si tu un pic de vina, ti-ai luat doar partea de placere din acesta situatie si nici un pic de angajament. Poate daca incercai macar sa ii dai iluzia ca ai incercat sa fiti o familie, cine stie? poate constai ca iti place sau ... ca ai facut bine ca ai stat departe de ac femeie "egoista".
Oricum e multa suparare in inima ei, daca a putut sa ii spuna asta copilului.

natalia_nica spune:

CristinaT, de unde sti ca nu si-a luat nici un angajament? Eu nu am vazut asta din mesajul lui (nici ca si-a luat, nici ca nu si-a luat vreun angajament). Sau poate crezi ca trebuia sa stea cu mama copilului chiar daca nu simtea nimic pentru ea?

Ancoradu, parerea mea este ca unica solutie este sa incerci sa ajungi la o relatie buna cu mama si sa colaborati pentru binele copilului. Dar e posibil ca asta sa fie utopie...

CristinaT spune:

Dupa parerea mea angajament pt un copil insemna mai mult decat de a da pensie alimentara. Banuiesc ca daca se implica nu specifica clar: "nu am locuit niciodata impreuna" , spunea ca a depus .... x, nenumarate eforturi sa se apropie de copil.

Natalia, stiu - pentru ca am specificat ca este parerea mea. Asta este parerea mea din ce am citit in acel mesaj. Parerea mea este ca nu l-a cautat prea mult pe copil. Daca l-a cautat si au incercat sa aiba activitati comune tot la un specialist trebuie sa apeleze ca sa medieze relatia lui cu copilul. Si iar parerea mea este ca nu doreste nici un fel de relatie cu mama copilului, ceea ce nu este usor copilului.

simplyana_m spune:

Pai...ancoradu, si care ar fi de fapt relatia ta cu fiul tau de 10 ani(pe care vrea sa o rupa...copilul)? Prima dintre "minciunile" care te-au lasat masca a fost aceea ca tu esti doar un tata "natural". In ce alt mod esti tu implicat in viata lui, de vreme ce nu locuiti si nici nu ati locuit vreodata impreuna?

In alta ordine de idei, poti sa scoti camasa explicand ca tu nu-l cunosteai si nu stiai ce inseamna un copil inainte de a se naste el, erai speriat si de-asta nu l-ai dorit initial. Dar ca datorita lui ti-ai schimbat opinia si ca nu-ti mai imaginezi viata fara el, ca te bucuri ca a venit pe lume si ca ar fi fost o greseala oribila "uciderea" lui, acum stii asta si nu ti-ai fi iertat-o niciodata. Bineinteles, toate astea spus doar daca sunt adevarate. Daca are intrebari, ar fi bine sa-i raspunzi la ele! Daca te respinge, tu ramai alaturi de el, respecta-i deciziile si sustine-l asa cum poti si atat cat iti permite, nu intra in razboi cu mama lui. Minciuna are picioare scurte. Va realiza singur ca lucrurile nu stau asa cum credea el,ca ar prefera sa aiba un tata, chiar daca e mai putin perfect, si se va indrepta din nou catre tine (tot cu reprosuri, probabil). Tu trebuie doar sa-l astepti la jumatatea drumului cu sufletul deschis. Multa bafta!

http://www.lucamic.blogspot.com/

roxy spune:

buna, din cate spui, acum dupa 10 ani ai descoperit ce gandeste copilul despre tine.Din asta se deduce ca doar acum ti-ai dorit sa crrezi o legatura cu el (asta se putea crea in timp, putin cu putin, fara sa fie nevoie sa stai cu mama lui daca nu aveati nimic unu cu altul, dar cu al tau copil puteai sa creezi in 10 ani mai mult decat o relatie,...o viata.
Cum de deabia acum ti-a spus copilul ce gandeste si ce l-a invatat maicasa ? Pana acum nu a mai avut nici o rabufnire? Sau deabia acum dorind sa il faci sa vina la tine, fiind o varsta cand se apropie de luarea de unu singur a acestei hotarari, ai gandit ca actionand si facandu-l sa o lase pe mama lui care l-a crescut in tot acest timp, ai reusi sa-l iei la tine mare si gata crescut.Stiu ca e comod si usor, acum poti coopera altfel cu el decat atunci cand era bebelus, dar poate mama simtind ca pierde teren , a incercat o solutie sa nu-l piarda.Sunt totusi 10 ani din viata ei pe care i-a trait crescand acest copil si vine acum cineva, chiar si tatal natural...care pana acum si-a trait frumos viata si vrea sa ia cum se spune fara sa fi facut nimic atata timp...

Androix spune:

Ce intrebi tu de fapt? Mai sunt sperante sa ce? O sa iti doresti o relatie cu copilul tau atata vreme cata sunt sperante la o relatie frumoasa si comoda? Si daca noi iti spunem ca totul e pierdut, ca te uraste pentru ca l-a indepartat mama lui de tine ce faci o lasi balta? Intreb si eu: care a fost relatia voastra pana acum?

www.obiectiverealiste.blogspot.com" target="_blank">Obiective Realiste
Androix Bijoux

Niste copii si toti copiii!

ancoradu spune:

Am vazut comportamentul fiului meu,am facut tot ceea ce mi-a fost permis ba chiar mai mult de-atat.
Cat de haina poti fi si cata rautate poti avea incat sa transferi aceste stari de rau catre fiul tau?
Ce merita o astfel de femeie?
In ochii fiului meu am citit disperarea , atunci cand privea plangand spre cea care i-a dat viata,si care ii spunea calma:
"Vorbim cand ajungem acasa"
De fapt am vazut disperarea copilului care are nevoie sa-i fie confirmate ideile sadite cu grija de mama sa ,probabil ca a ajuns la un punct critic,realitatea nu mai corespunde cu descrierea aceea bolnava.

Androix spune:

Foarte evaziv raspunsul tau. Ori e laie ori balaie: Te intalnesti cu copilul tau frecvent si constant? In ce fel participi la viata lui? Ai fost o prezenta constanta in viata lui sau ai aparut cand era deja mare? Cum se face ca afli abia acum ce i s-a spus despre tine?
Daca nu spui decat ce-ti convine tie cu ce te ajuta sa-ti spunem noi ce merita o astfel de femeie? De undeva vine rautatea asta. Relatia voastra s-a terminat prost asta e clar, altfel nici o femeie normala nu-si invenineaza copilul asa.

www.obiectiverealiste.blogspot.com" target="_blank">Obiective Realiste
Androix Bijoux

Niste copii si toti copiii!

viviana spune:

In general nu ma bag in astfel de discutii pentru ca nu au nicio finalitate fericita.

Dar, vreau sa spun doar atat:

Nu trebuie sa ne intereseze ce a fost intre ei, daca a vrut sau nu sa avorteze, cuvintele ce si le arunca unii altora, povestea din spatele prezentului, cine are si cine nu are dreptate.

Copilul nu trebuie folosit niciodata ca arma impotriva partenerului.

Ancoradu,
Lasa lucrurile sa se linisteasca. Linisteste-te si tu insuti, nu lasa nervii sa-ti intunece judecata.
Apoi incearca sa vorbesti cu ea. Daca nu se poate, nu se poate si gata.

Inconjoara-ti copilul cu multa dragoste, fii alaturi de el, arata-i ca esti mandru de el, ca este IMPORTANT. Vorbeste-i frumos de mama lui. Spune-i mereu ca il iubesti si imbratiseaza-l de cate ori ai ocazia.

Cu alte cuvinte prin comportamentul tau ii arati ca lucrurile nu stau chiar asa.

Incet, incet va simti ca il iubesti si ca ii esti alaturi si asta face mai mult decat toate cuvintele din lume.





Daca privesti in sus si nu simti invidie, daca privesti in jos si nu simti dispret, atunci esti un om deosebit
vivi

cris_stef spune:

Chiar te intereseaza starea fiului tau? Sau doar te deranjeaza imaginea pe care o are el despre tine?

Te intereseaza sentimentele copilui si starea lui de mic barbat la 10 ani? Sau te intereseaza doar CE i-a spus mama lui despre tine?

Este vorba de TINE sau de FIUL TAU?