Ghiocei de Martie-Aprilie 2009***344***
Raspunsuri - Pagina 9
Nicky09 spune:
Floric, eu nu prea cred in actualizarea unor evenimente petrecute in burtica....adica, sa isi aminteasca de o anumita muzica ascultata pe vremea cand se afla in uter si sa reactioneze acum la auzul ei, da, dar ca mama a facut injectii in timpul sarcinii si copilul sa reactioneze la asta acum, facand el ceea ce facea medicul mi se pare un pic prea de tot...probabil a vazut pe la desene animate, undeva sigur a vazut el cum se fac injectiile.E bine ca stie cum se fac( important e sa i se explice la ce folosesc injectiile si cand e momentul oportun sa fie facute)...poate se face doctor...mai stii?
lui Rarisel
Floric spune:
Da, Nicky si mama l-a sorocit la fel...poate e chemarea profesiei
...Cat despre desene animate....nu stiu...Rares este usor atipic in privinta asta. El NU se uita la desene, in general la tv. Doar seara ii pun eu de ceva vreme pe you tube, oaia Timmy, si in rest cantece, . La tv se uita atunci cand isi aduce aminte inca la Duck tv ...un post de tv cu desene doar pt bebelusi. Nimic violent, totul e roz. Inca nu stie de Ben 10, the cars, thomas, etc....La tom si jerry s-a mai uitat de vreo 2 ori
Poze Raru
Poze noi
Rares Rarisel cel mai frumusel 
Pisik06 spune:
Hello!
Felicitari KEA, sa fiti sanatosi toti 4 si sa va adaptati repejor
Multibolnaviorilor, sa treaca repede. Mie mi-e groaza de reinceperea gradinitei, desi o astept ca pe nu stiu ce, ca v-am zis ca mi se pare ca Ana s-a schimbat mult in rau in perioada de pauza, dar cand ma gandesc la raceli
Sper insa sa fie mai bine acum, cu operatia
DODO, mult succes maine, ce mami mandra trebuie sa fii
Azi am iesit si noi in parc dupa trei zile de stat in casa. A fost tare frumos, dar am plecat intempestiv, in urlete, pt ca a imbrancit si lovit cu picioarele o fetita, pt simplul fapt ca se suise pe topoganul pe care era si ea
m-au incercat niste sentimente amestecate de mila fata de fetita, rusine fata de tatal, ei, mai ales ca a reactionat super ok omul, frica de felul in care se poarta, nu stiu, mi-a picat tare rau. Ma gandesc ca am gresit fata de ea, ca ma enervez prea repede si prea tare, nu stiu nici daca am reactionat bine ca am luat-o din parc. Cand s-a linistit i-am explicat in masina ca a facut un lucru tare urat, ca nici ei nu ii place cand un alt copil se poarta asa cu ea, etc. dar efectiv nu zicea nimic, se facea ca ploua. Am intrebat-o daca stie de ce am plecat din parc, de ce m-am suparat pe ea, etc., nu zicea nimic, i-a explicat eu ce si cum, apoi a sunat maica-mea si i-am povestit si cand i-am dat-o la telefon i-a dat raportul cu ce a facut, dar foarte vesela si senina, nu parea afectata sau sa stie ca a facut ceva rau. Acuma sper sa fie doar o etapa si sa ne dezvatam si de agresivitatea asta fata de copii. Ceva sugestii? ARIS, o poveste ceva? Desi Ana nu cred ca ar percuta, dar macar sa nu zic ca nu am incercat. La noi nu merge cu explicatiile, defapt mi se pare ca nu merge cu nimic
, dar hai, sa nu fiu negativista.
Mami de minune mica
Bianca2503 spune:
Engleza este buna,,,la varste fragede.
Eram in Herastrau, vine un baiat la vreo 8-9 ani:
"hello! do you speak english? do you have cell-phone? i lost my parents and I would like to call them"
am sunat parintii, le-am facut lipeala...(erau francezi oamenii).
Pisik, eu nu cred ca Ana nu intelege ce i se spune.Vladimir intelege perfect, chiar lasa capul in jos la boacane...
Nicky09 spune:
Bine ca baiatul stia numarul de telefon pe de rost, eu nu il stiu nici la ora asta bine si il am de cativa ani buni, ma refer la cel de casa...
Nicky09 spune:
Pisik, nu cred ca explicatiile tale nu isi au rostul...ai sa vezi ca in viitorul apropiat o sa iti demonstresze ca a inteles cum sa se joace cu copiii.Eu sunt de parere ca indiferent de situatie( copil agresiv,copil prea calm, normal, echilibrat, rusinos) explicatiile isi au rostul lor.Bineinteles ca trebuie stimulat spre partea buna a lucrurilor...aici si gradinita are un rol foarte important.De cele mai multe ori, copiii asculta doar de educatoare, ca asa se face in colectivitate, dar de pariniti nu...si aici nu trebuie sa ne facem mustrari de constiinta.Anturajul ii invata pe copii sa fie si buni si rai si darnici si egoisti...de ce sa nu se obisnuiasca cu totul de mici? Insa trebuie sa i se explice cand e bine si cand e rau chiar daca dureaza schimbarea din bine in rau si mai multi ani...minunea mica si dulce
Monnvas spune:
Pisik, mai da-i un pic de timp, cred ca e turbata de atata stat in casa si plimbat pe la doctori...
Chato imi pare rau, eu maine am o sedinta la doc, o sa dau vreo 2 telefoane si daca vor celelalte fete iti zic, te sun la mama ta.
Dodo - e o zi mare maine. Savureaz-o, e rezultatul muncii tale!
CRISTIAN (7.03.2009)
--------------------------------------
Where there's a will there's a way
Floric spune:
Wow, Bianca....cred ca multe trebuiesc incepute de la varsta frageda...eu m-am sunat de pe un telefon pe altul in seara asta (ca nu il gaseam pe unul) si ...am gresit numarul...parca nu imi iesea "melodia numerelor" cand tastam...Deci, bravo pustiului ca a stiut numarul...
Eu ma pierd si in casa
Poze Raru
Poze noi
Rares Rarisel cel mai frumusel
Bianca2503 spune:
Mai vroiam sa ii spun Pisikai ca o inteleg. Si noi am avut perioade de genul asta si inca mai avem din an in Paste.
Ideea e ca io cred ca observatia trebuie facuta pe moment si dat avertismente. Adica, daca dupa prima abatere copilul este luat in urlete si apoi incepi sa ii explici ca nu e frumos si bla bla...nu cred ca are rost.
Ii explici pe loc ca asa si pe dincolo si daca mai face inca o data la fel si nu se joaca frumos si bate si loveste plecam. Daca se abate de la regula plecam si pe drum ii explici ca a fost avertizat si a stiut ca daca nu asculta, nu se mai joaca si plecam samd.
Dar, trebuie atata rabdare pentru asta...de multe ori imi venea sa plec si sa il las singur in parc pentru ca nu ne intelegeam.
Pisik06 spune:
Multumesc fetelor pt sfaturi si pareri. Nu stiu daca e oboseala, tensiune si cu Buni si cu operatia, serviciul, etc., dar de ceva vreme simt ca sunt chiar la capat cu incapatanarea Anei. Efectiv nu mai pot sa stau sa spun de 25 de ori acelasi lucru, sa rog, sa implor, sa povestesc, introp ultima instanta sa tip, sa amenint si la toate sa primesc un mare ignor si tot cu forta si in urlete sa se intample lucrurile. Acum de cand sta acasa e o mare nenorocire cu desenele, a inceput sa ceara Mickey si in somn, nu zic ca nu deschide bine ochii si e cu Mickey pe buze, dupa 3 episoade tot cu scandal il oprim, la calculator nu mai pot sa stau ca vrea gummy bear, vine, bate in taste, face ca trenu; cand plecam pe usa urla sa nu ies si eu din casa; in masina sta cate 10 minute pe scaunul din fata si trece la ea dupa multiple rugaminti sau in urlete, fortat. Si lista ar putea continua. Aproape totul e un urlet si o negociere, iar eu sunt sfarsita. Sotul meu imi spune ca in loc sa fiu recunoscatoare ca am asa un copil minunat eu ma plang. Intrebarea asta mi-o ridic mereu: oare toti sunt asa si sunt doar eu prea putin toleranta sau prea pretentioasa sau chiar am nimerit eu cel mai indaratnic copil? Nu stiu, zau ca ma intreb si de multe ori cand citesc cum discutati cu copiii si se rezolva problemele imi fac cruce si ma gandesc ca totusi se poate si asa. Sunt recunoscatoare pentru ea, ca e sanatoasa, ca e isteata, ca e foarte dulce si scumpa, ca in fiecare zi scoate cate o perla, canta mereu, e vesela, ciripeste toata ziua si vorbeste f bine, are calitati 1 milion, dar treaba asta cu incapatanarea si cu urlatul ma termina. Si ce ma termina si mai tare e ca cu mine face cel mai rau. Mama zice ca mi-a prins punctul slab, ca ma enervez si face special. Acuma stiu si eu, eu vreau sa cred ca nu e asta. Si sper in zile mai bune, cel putin ale mele, ca sa fiu mai toleranta si sa o accept total asa cum e ea, ca e a mea
Mami de minune mica