Esti o mama elicopter?

r_ocsy spune:

Mai degraba aeroplan decat elicopter ... in sensul ca survolez imprejurimile, vad obstacolele si o anunt : vezi ca o sa cazi, te impiedici, te lovesti .... etc. Dar cand consider ca nu e periculos o las in pace si bine-nteles ca dupa ce cade, de exemplu ii spun : nu ti-am zis ca o sa cazi, de ce nu te uiti pe unde mergi. O mai las sa puna degetul pe becul de la veioza ca oricum i-am zis de n ori ca se va arde si degeaba. Ei dupa ce a pus de cateva ori degetelul pe bec s-a calmat. Repet : o las doar daca nu este periculos sau atunci cand cade nu are nimic in jur de ce sa de-a cu capul si de preferabil sa fie pe covor . In schimb mi-e frica de mor de aragaz ca nu vrea sa priceapa nici cum ca nu are voie in preajma lui, nu are treaba cu firele, prizele etc doar cu aragazul si atunci nu mai sunt aeroplan ci elicopter militar !

R_ocsy , mami de Ana Sofia ( 19.05.2010 )

"Copilul trebuie primit cu respect, crescut cu iubire si apoi lasat in libertate deplina."

freedelia spune:

Asta vara, in vacanta in Romania, am observat ca mamicile din tara sunt in majoritate zdrobitoare elicopter. Mie acest still de parenting mi se pare de a dreptul bolnavicios -- nu ii lasi copiluluinnici un spatiu personal, sa exploreze, sa inteleaga singur cum functioneaza lumea din jur.

Eu sunt exact pe dos -- imi las copiii liberi, am creat acasa un spatiu safe pentru ei, in care nu trebuie sa stau in spatele lor non stop. Ca exemplu, fata mea cea mai Mica, de 16 luni camd am mers in Romania, seurca singura pe cel mai inalt tobogan si isi dadea drumul fara nici o problema, se ducea spre leagane in care se dadeau alti copii, dar niciodata atat de aproape, le ocolea cand ajungea langa ele, manca absolut orice dorea, chiar daca stiam ca nu o sa ii placa. Nu cred ca am mers o singura data in parc fara sa ma intrebe cativa parinti ce varsta are si sa se minuneze cand le ziceam ca numai 16 luni. Ca ai lor nu fac asa nici la doi ani. Pai daca nu ii lasa sa cucereasca singuri lumea, cum sa faca???

Catorva prietene, cu care mi am permis, le-am zis cand se minunau ca se urca singura pe tobogan, sa ii lase si pe ai lor. Sa stea langa daca le e frica, dar sa nuuna mana cand se dezechilobreaza, ci doar sa il prinda daca chiar cade. Sa va spun ca nu a cazut nici unul??? Ca desi parea ca se dezechilibreaza, isi recapatau echilibrul singuri? Ca nu se inecau cu mancare, desi mamele inca le dadeau mancare pasata la un an?

Copiii au un potential extraordinar, dar parintii sunt adesea cei care ii impiedica sa se dezvolte cat ar putea incercand sa ii protejeze excesiv...

Delia, mami de John (11 Martie 2004), Jodie (16 Martie 2006), Jane (2 Martie 2010)

POZE

anya spune:

Poate la primul copil. Dupa ce l-am avut si pe al 2-lea, am devenit mama-turn de control. Stau deoparte si supraveghez. Daca e cazul intervin.

Akino spune:

La primul copil (baiat) am fost mai ceva ca elicopterul si de ce mi-a fost frica nu am scapat-mi-a cazut pe scarile blocului si si-a spart capul (avea 3 ani jumate)-i-a ramas semn. Are dreptate freedelia-nu l-am lasat sa cucereasca lumea si uite ce am patit
Cu al doilea n-am mai fost asa dar si pentru ca firea si caracterul sunt diferite-e fata si e indrazneata. Stie sa se descurce si are in ea cromozomul ala anti-pericol si stie sa se fereasca-pana acum....om vedea mai tarziu dar eu zic ca s-a descurcat binisor pana la 6 ani.

akino

Happiness_4_us spune:

Si eu sunt si cred ca asa o sa fiu toata viata!
Cred ca avem, noi mamele, un cromozom " in plus" care e responsabil de treaba asta! la mine cred ca-s chiar 2.

---

Mamica de Andrei si Maria

ali spune:

Si eu ma incadrez aici.Eu am tot dat vina ca am ramas insarcinata foarte greu, ca a fost nascut prematur ...
De fapt cred ca asa e firea mea.
Acum are 3 ani si incerc sa ma "tratez" si sa il las mai lejer dar de supravegheat tot il supraveghez mai de la distanta.

larisel spune:

Eu cred ca depinde si de copil, nu numai de mama... eu am 2 fete de 1 an si 9 luni si in spatiul "safe" de acasa le las destul de libere, dar in spatziile noi sunt cat de aproape pot (eu sau altcineva de incredere gen tati, bunica)- la nevoie. Incidente, accidente se intampla si sub ochii noshtri daca tot e sa se intample. Teoretic sunt de acord cu supraveghetaul de la distanta si intervenitul doar in situatiile critice; imi iese, zic eu, intr-o oarecare masura, dar trebuie sa mai lucrez (aka sa ma tratez) suplimentar (cred).