pauza intr-o casnicie

Kariris spune:

ba eu l-as ierta si i-as mai oferi o sansa. Poate el chiar vrea sa o ia de la inceput, poate chiar regreta ce a facut si faptul ca si-a indepartat familia. 19 ani nu sunt de ici de colo. Nu e obligatoriu daca a gresit flagrant sa o mai faca. Bineinteles daca l-as iubi si as avea ce sa regret in urma plecarii lui. Pune in balanta calitatile lui si greseala pe care a facut-o si la cat il cunosti tu in 19 ani, vei stii ce sa faci.

Nu conteaza ca ea e mai in varsta ca el, chiar nu conteaza, a avut ea ceva ce l-a facut sa-si piarda capul si sa-l tina departe atata timp. Dar faptul ca isi manifesta dorinta de a veni inapoi mie imi spune mult.
Mai gandeste-te, decizia finala doar tu o poti lua.

Simonna spune:

Si noi avem 19 ani impreuna. O fetita scumpa foc si un pre-ado traznet, daca-i faceam pe comanda si nu ieseau asa pe gustul meu. Imi iubesc sotul. Dar imi dau seama ca, dupa 19 ani, o parte din aceasta iubire vine si din ceea ce este el in afara de a fi sotul meu: tatal copiilor, prietenul prietenilor nostri, ginerele parintilor mei, vecinul vecinilor, colegul celor cu care lucreaza samd

Si imi dau seama ca in fiecare din aceste "roluri", ca sa zic asa, imi place, imi imbogateste viata cu ceea ce face, cu umorul lui, cu perspectiva lui asupra a ceea ce se intimpla. Si parca otul imi ridica mingea la fileu ca sa pot spune, dupa 19 ani, ca il iubesc si sa mi-ar fi infinit mai greu sa traiesc fara el.

Am facut paralela asta pentru ca tu vorbesti de un barbat care pare un tip fain. Pari ca il iubesti. Pari ca il vrei inapoi si esti dispusa sa incerci sa ignori lunile astea si tradarea lui. Incearca atunci. Eu asa as face. N-as putea pune la gunoi 19 ani BUNI, frumosi...

N-am trecut prin asa o experienta dar am prieteni care au trecut si sint impreuna. Le-a fost greu o vreme, dupa impacare, au trait cumva in paralel citeva luni, dar pe urma viata i-a adus inapoi impreuna. Si sint bine. Cred ca, intr-un fel, au si uitat, nu stiu cum sa zic, e o perioada din viata lor care parca n-a existat. E felul lor de a se descurca cu situatia data.

Cred ca totul e sa gasesti cum sa te descurci cu ideea, cu amintirile. sa gasesti cum sa-ti continui viata sarind peste o etapa.

Iti doresc sa iei decizia care iti aduce liniste sufleteasca,

Simonna

eumada spune:

Nasol.Eu personal cred ca l-as primi inapoi dar i-as scoate ochii.......vesnic.Daca i-a trebuit pasarica straina e aiurea de cate ori s-ar apropia de mine m-as gandi cum era cand ii facea acelasi lucru celeilalte.Asta trebuie sa depasesti tu de fapt.
Numai tu stii daca esti dispusa sa tolerezi asa ceva.

Madalina si Eva-Maria
https://picasaweb.google.com/lhmadalina/Dezastrul?authkey=Gv1sRgCIKAmOzUz-zXAw#5640047175923810098

patryss_88 spune:

Exact prin asta am trecut si eu ...sa iti povestesc prin ce am trecut:
Nu avem anii vostrii de casnicie, insa durerea e la fel de mare .

Eram insarcinata cu el , si era la un curs de 6 luni in alt oras. Si cand mi-era mai greu fara el , si cand plangeam zilnic de dorul lui, si cand simteam ca il iubesc mai tare , m-a inselat !!!

Am aflat dupa 1 saptamana dupa ce a venit acasa , gasindu-i mesaje evidente in telefon . Nu a recunoscut nici in ruptul capului , cu dovezi clare !!! Radea si ma asigura senin ca nu a fost cu nimeni, dar o femeie simte cand e ceva in neregula, nu-i asa?

Cu toate ca eram 100 % convinsa ca m-a inselat si nu m-am lasat convinsa de el ( cu toate ca in adancul sufletului imi doream cu ardoare sa fie asa cum zice el ) am trecut la fapte: am sunat-o pe respectiva si am intrebat-o ce a fost intre ei , expunandu-i situatia mea teribila !
Fata , Mona o cheama, nu voi uita niciodata numele ei , dupa ce i-am povestit, a inceput sa planga si sa ma implore sa o iert caci nu stia ca are pe cineva ( el ii spusese ca e singur ) . Plangea fata in hohote si mi-a zis ca nu a fost nimic serios intre ei, si ma roaga sa o iert , si ea in locul meu nu l-ar ierta ...

Si... fiind insarcinata in luna a 8-a , am plans 2 zile si 2 nopti, l-am dat afara din casa , eu am ramas la mama , el in ap nostru ,si in acele 2 zile a plans si s-a cait non stop .
Eram disperata ,nu stiam ce sa fac , il iubeam enorm, dar nu concepeam sa ma insele tocmai CAND ERAM INSARCINATA ???? ce suflet poate sa aibe sa faca asa ceva ??? Ii purtam copilul in pantec si el se gandea la altele ??

Nu a putut rezista unei fufe oarecare ???? Oare nu s-a gandit la durerea mea? Aceste intrebari ma chinuiau, si nu puteam sa iau nicio decizie. Eram foarte sensibila in sarcina si plansesem pana cei apropiati ma implorau sa iau o decizie, pt ca fac rau ingerasului din burtica . Prietenele imi ziceau ca daca vreau sa il iert , sa trec peste si sa nu ma uit inapoi , sau sa il las si sa merg mai departe dar sa nu ma complic intre cele 2 optiuni .

Eram sfasiata de durere, nu concepeam asa ceva , si nu vream sa cred ca e real totul, nu mi se intampla mie ?!?!

Decizia luata dupa 1 saptamana : MERG MAI DEPARTE , UIT SI IL IERT , dar nu pot justifica prea bine decizia, eu fiind genul de femeie neiertatoare care ar fi judecat si condamnat o astfel de decizie !!

Am nascut un inger , care acum are 3 luni , si in cele 4 luni de atunci si relatia noastra ... se taraste. Ceva s-a rupt atunci si nu cred ca se va mai lipi vreodata . Incercam sa facem sa mearga , dar chiar daca mi-am propus sa uit , sa trec peste , sunt nopti in care retraiesc sentimentul tradarii si al minciunii. Al increderii pierdute pe vesnicie ... cand voi putea sa il mai vad ca si inainte ??

Deci..NICIODATA nu voi mai da sfaturi cuiva in situtia asta , pentru ca o astfel de decizie e atat de personala incat are repercursiuni toata viata.
Fiecare dintre noi isi stie limitele ,si pana la urma suntem responsabili de fiecare act pe care il facem.

Draga mea, gaseste cea mai buna decizie inauntrul sufletului tau , dupa ce ti-ai ascultat ratiunea ...

Multa fericire

carmickey spune:

va multumesc mult de tot pentru raspunsuri,pentru timpul acordat sa cititi mesajul meu

azi am avut o discutie cu el si tot nu vreau sa ma impac, nu stiu nici eu ce vreau, dar stiu ca nu il vreau langa mine si langa copii mei deocamdata...
cand i-am spus ca nu il vreau a inceput cu amenintari, motiv pentru care spun in continuare un NU hotarat, sper sa ii treaca si sa inteleaga ce vreau eu...

inca odata mii de multumiri si un we placut



Poze Adelina



adelina paul

mamica carmen de Adelina Ioana si adolescent Paul Florian

roxy spune:

wow stanucel, daca a inceput cu amenintari in loc de rugaminti, atunci probabil plange dupa locul lui caldut in care avea o familie, o situatie stabila si o casa unde sa vina seara ...si in nici un caz dupa relatia voastra.
Pentru ca eu stiu ca atunci cand un om iubeste cu adevarat nu il face pe celalalt sa sufere cu nici un pret.Ce faci daca il accepti inapoi, se vede stapan pe situatie si apoi te ameninta penru alt lucru...cum spui copiilor ca nu-l mai vrei dupa ce l-aia dus inapoi in casa...trebuie gandit mult asa o decizie.

balanta_tm spune:

amenintari? in nici un caz nu m-as impaca cu el daca m-ar ameninta! asta nu e iubire, e santaj emotional.

cresus spune:

limpezeste- ti sentimentele sau ceea ce a mai ramas din ele si gandeste- te si la tine cum iti este mai bine. Pune totul in balanta si ia o hotarare. Dupa ce o vei lua iti va fi mai usor pentru ca vei sti ce sa faci si catre ce anume sa iti canalizezi energia!

patryss_88 spune:

Eu cred ca ameninta pt ca se simte neputincios , si o face din disperare...

A incercat cu binisorul , pe urma a vazut ca nu merge asa si a scos armele " grele "......

Fii impasibila si tine-te pe pozitii daca asa sta treaba , nu te lasa usor impresionata de tertipurile lui , asta nu e altceva decat santaj emotional ...

Multa putere si sanatate

Un_cabotin spune:

Doamnelor, domnisoarelor,

Daca tot a venit vorba de povestea mea, m-am gandit sa vin si eu cu un cuvant, doua... Poate ajuta.
Sunt gata de noi rosii in cap, ca tot e sezonul de suc/bulion

O sa incep cu sfarsitul:
Deci sotul tau a trecut la amenintari?!
Iar tu nu esti inca pregatita sa-l primesti inapoi...
Ca sa-ti (super) sinitetizez povestea mea si a sotiei mele, trebuie sa spun ca sotia mea s-a luptat mai bine de un an sa ma aduca acasa cu trup (de fapt am lipsit de acasa doar o luna) si suflet.

Deci situatia noastra era diferita fata de problemele tale.

Este total irelevant cum arata amanta, cāti ani are, sau ce studii etc.
La fel de irelevante cred ca sunt si sfaturile de genul:

Cine nu a fost sau nu este in situatia data, nu are cum sa stie modul īn care va reactiona.
Parerea mea!
Eu spun asta din experienta noastra, a mea si a sotiei mele.

Doar o mica observatie, eu nu pot sa cred ca in perioada de 7 luni, cat a lipsit de acasa, a astat la sora lui.
E foarte probabil sa fi inventat povestea cu sora din lasitate, si din dorinta de a lasa o portita deschisa, in caz ca vrea sa revina acasa.

Ce sfat pot eu sa-ti dau?
Nici unul.
Daca vei avea timp si dispozitia necesara ptr. a citi 'povestea mea', dar si postarile mele pe teme asemanatoare, vei vedea ca m-am ferit sa dau sfaturi.

Cum poate cineva sa stie cum este familia voastra, ce relatie aveti - ai avut cu sotul tau.
Sunt mii de amanunte, de fapte, de trairi... este o viata intreaga in cei 19 ani...

Eu am gresit enorm fata de sotia mea, fata de copilul meu, fata de familiile noastre, de prieteni...
Am trait atunci in minciuna, in lasitate, dar, cu ajutorul lui Dumnezeu, m-am trezit in ultimul ceas.
Si am avut norocul unei sotii care a stiut ca putem recladi totul, si putem sa fim fericiti impreuna.

Si acum ma mai intreaba sotia mea:

Iar eu raspund, nu din complezenta sau cu falsitate, ci absolut convins de acest adevar:
NU, numai in aceasta familie sunt fericit.

Asta simt eu.
Altii si-au gasit fericirea dupa un divort... e o alta viata, alti oameni, e altceva.
De aceea spun ca nu prea cred in sfaturi...

UC