Fetita 1.6 ani nu vorbeste :((
Raspunsuri - Pagina 6
asteryaro spune:
Mai vroiam sa spun cateva lucruri, legate de "mersul la specialisti".
O amica (traieste in America de cativa ani, are doi copii fericiti) mi-a spus, la vremea de atunci (2007) ca "specialistii" romani nu sunt deloc ceea ce se pretind a fi. Ca diagnosticul "autism" e prea usor pus si altele de genul. In timp am inteles ce dorea sa spuna.
In Ro terapiile sunt in faza de pionierat si, asa cum suntem obisnuiti, apar tot felul de falsi specialisti, hotarati sa faca bani pe spinarile noastre, cocoshate oricum de propriile noastre drame.
Ce vroiam sa spun este ca responsabilitatea este dubla-tripla. Ca a devenit arta pura sa poti face distinctia si sa poti alege ce este bine, uneori, sa nu devii vaca de muls pentru sarlatani... si iarasi spun din experienta... din pacate.
Chuny spune:
asa e si in Franta, singurul de la mine din zona mizeaza pe cantitatea de clienti, nu pe calitate si nici nu pot sa-i spun nimic pt ca ajuta totusi si altul nu am ca sa pot alege ... intre timp m-am inscris eu la o diploma universitara pe autism/aba si psiholoaga noastra e cam verde ...
dar e drept ca diagnostic gresit de autism nu am auzit aici, ci doar de terapie prost facuta ... semnele de autism sunt evidente pt cineva format chiar inainte de 2 ani, in State se poate diagnostica de la 6 luni deja.
cleo78 spune:
cand eram In ro, presiunea celorlalti cu intrebari de genul
-da de ce nu vorbeste
-dar uite ca alalal face
-dar de ce nu merge
-haoleo ca mai stiu eu pe cineva care
-dar de ce plange
dar de ce nu a luat 750gr pe luna
daca nu ai lapte bun
etc etc etc
ma demoralizau. Mai ales cand aveam nopti nedormite, intrebarile, indoielile musteau, cloceau, toate pe terenul neincrederii, nesigurantei. Unde am fost sigura pe mine, aste replici intrau pe o ureche si ieseau ep alta.
Dar cand ca mama ai indoiala proprie, cand in 2 ore 5 alte mamici de la locul de joaca isi dau cu parerea, 3 matushi si 2 verisoare ma sunau sa ma mai intrebe nu stiu ce... nu mi-a fost usor.
Da, solutia este sa mergi la un medic. Ei, aici e o alta dilema, ca nici nu poti avea incredere 100% intr-un dr, si daca ai incredere, vine soacra si iti sadeshte o alta idee "dar daca dr-ul nu e bun?, ca am mai vazut din astea".
E tare greu sa te simti diferit. E si mai greu sa simti ca e copilul tau diferit, pt ca societatea romaneasca accepta f. greu persoane diferite (si nu ma refer persoane cu probleme, ci diferite).
Am cunoscut in Buc. o fetita mulatra. Care vorbea mult mai devreme ca media romaneasca - acum dupa ce vazui si in alte tari, pot sa afirm clar: gena neagra are alt ritm (copii care par de 5-6 luni stau in picioare, la 2 ani juma turuie 2 limbi, se descurca singuri, adolescenta le incepe mult mai devreme etc). Ei, si la acel copil se uitau ciudat 2 bunice, ca vorbeste prea devreme.
E dureros, pt ca din toate astea, copilul sufera. Si ca parinte, simtii ca trebuie sa fac ceva, sa imi ajut, protejez copilul, sustin, integrez cumva.
Drama e acolo unde exista o problema reala. Probabilitatea e f. mica, dar ... eu nu as putea trai la fel daca as fi intuit si nu as fi facut nimic. Sau daca imi spun 2-3 pers., tot ma gandesc ca poate au ceva samanta de adevar, si incerc sa ma documentez.
In toata indecizia si framantarea asta, e normal sa intrebi, pe alte mamici.
asa ca, o evaluare pertinenta, cu calm, ajuta mult. Ba mai mult, unele jocuri interactive, educa si mama, si copilul. Am apreciat si aplicat ce am gasit pe forum sfatul mamicilor, cu obiecte/carti cu animale, asta ajuta la invatarea de cuvinte noi pe orice copil, in joaca. Si la aproape 4 ani, ia fiica mea cate o carte, si ma intreaba: asta ce e, asta ce e. II zic si gresit, si ea ma corecteaza - stie, dar inca vrea sa mai citim 'poze'. La fel, jocurile cu mingea/obiecte, de dat de la mama la copil si inapoi; fie gen pase, fie de schimb. Apoi, de asociat lucruri: noi alegeam linguri de lingurite, si de lingurile de lemn, etc. ca un fel de sortare. Si verbalizat simplu: asta e mare, asta e lingura, asta e cana verde, da-mi cana, iti dau o lingura etc etc.
P.S. Poate pt altii, exemplul propriului/altui copil nu conteaza. Dar pt mine, exprimarea experientei celorlalte mame m-a ajutat.
Leditia spune:
Pe mine m-au terminat psihic chestiile astea cu mvaii nu vorbeste?nu spune poezii,nu canta inca?pai al meu turuie intr-una de la 9luni,spune luceafarul,ce sa mai..sau intrebari din partea rudelor..inca nu vorbeste?fa-i aia,fa-i ailalta ca nu-i in regula,sigur are aia sau ailalta si tot asa.Nu conta ca el pricepea tot ce-i spuneam noi si noi ne intelegeam practic perfect..ok,nu pricepeau altii,dar eu da..nu conta ca el a avut oricum o viata destul de grea inca din bebelusie si extrem de restrictiva din cauza bolii lui(bine,asta ce-i drept nu o spun pt ca-s prea putini care inteleg si unora le e frica ca se ia)Dar eu am cedat psihic si am intrat intr-un cerc vicios,in niste depresii cumplite,nu pot expune aici ce ganduri cumplite imi treceau prin cap la vremea aia,efectiv nu mai puteam suporta sa mai aiba si altceva.
Nu zic sa ma mangaie pe crestet,dar cei care-mi cunoasteau copilul personal ar fi putut fi cumva mai empatici..zic si eu.
Si iar nu-mi place cum se arunca cu diagnostice pe net,scrie o mamica si mai scriu altele nu stiu cate diagnostice,ca poate-i aia,sau ca-i ailalta..si in capul mamicii care a postat deja se formeaza un intreg scenariu :(
Si ii dau dreptate lui asteryaro,e atat de greu uneori sa faci distinctia intre un medic/psiholog bun si altul care vrea doar sa te mulga de bani..si multi sunt cei care trec peste cadavre pt a-si imbogati conturile.:( negandindu-se la drama acelei familii si la eforturile ei.
De cand a fost fii-miu diagnosticat cu FC,am primit mailuri peste mailuri de la femei disperate ca sigur au si copilul lor asa ceva,pt ca..insirand simptomele acestei boli.Am incercat mereu sa fiu diplomata si sa nu ma arunc eu cu concluzii,ca nu-s dr si fara niste teste sunt doar supozitii.Am purtat zeci de conversatii pe mail asa cum mie mi-ar fi placut sa port si asa cum mie mi-ar fi placut sa fiu indrumata,dar si sustinuta la vremea aia,pt ca nu-i usor sa ai un copil cu probleme de sanatate si aici nu ma refer la o banala raceala.
Tot respectul pt persoanele care pe langa empatie si informatie,pot fi intr-atat de diplomate incat sa ajute o mamica,dar intr-un mod bland si frumos,caci suportul moral e uneori mai important decat multe altele.
O pt fiecare.
POZE CU NOI
de David Christian
Speranta si incredere pentru David
Poti ajuta si tu!Bazar umanitar pt copilasi speciali!.
Sabina spune:
si eu am fost f f ingrijorata cu Ghe. Situatia mea trasa la xerox cu LalaD.
Primu copil super precoce, al doilea la 2 ani abia spunea 5, 6 cuvinte. Am fost f f ingrijorata. Am mers la dr, ne-a spus ca comunica bine, dar ca va vorbi cand va dori.
dupa 2 ani si o luna si-a mai dat drumul,trepyat a progresat, acum la 4 ani si 3 luni nu spune r si l si e sasait. Dupa ce imi rezolv eu cu operatia samd am sa incerc sa aduc un logoped sa lucreze cu el. Din pacate nu pot fizic sa il duc, daca aveti sugetii din bucuresti de logopezi sa vina acasa, pliz.
alta ingrijorare a fost ca a avut un regres nasol cu potty training, acum la 4 ani.
dr ne-a zis ca e psihologic, adica ca incearca sa reinvie vremurile cand mama era sanatoasa, totul perfect, iar el atunci avea pampers si ziua.
L-am lasat in pace, i-am facut pe plac si i-a trecut.
per total, e foarte in urma fata de sora lui (ea scria fraze la 4 ani si 3 luni) si normal ca imi trec prin cap tot felul de prostii. Imi aduc apoi aminte ca medicii au zis ca e ok si ma mai linistesc.
Eu ma stiu si vinovata, am lipsit mult de langa el, nu sunt in stare sa il ingrijesc cum trebuie, e clar ca 80% e din cauza mea.
iar primul copil precoce nu ajuta la temeri, deloc.
din fericire, el are cate o explozie de acumulari care ma linistesc, de pilda, pana la 4 ani nu stia sa faca puzzle, acuma face de 24 de piese. banal fata de ce pot altii, dar pt noi e f bine.
deci sfatul meu, mergeti la medic daca vi se pare ceva in neregula, si intre timp, 20 de minute pe zi lucrati totusi cu ei.
Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil!
Cum mi-am alaptat copiii
Sabina's blog, Sofia Galagia si bb Gheo
adryenutza29 spune:
buna
si baietelul meu are 2 anisor si inca nu vb numa mama papa si tot felul de cuvinte inventate de el pe care doar npoi le intelegem, am intrebat si au zis ca e normal noi in casa vb romaneste insa la tv si afara engleza si din cauza asta copilul e dezorientat pe moment si nu stie pe ce limba sa inceapa...intelege tot, raspunde la comenzi daca ii cer sa im aduca ceva sau sa faca ceva insa de vb mai incetisor..nu cred ca trebuie sa iti faci griji mari ...mama mea spunea ca eu am inceput sa vb la 10 luni...acum asta e fiecare cu ale lui..incet incet...va vorbi..toate cele bune
michelle-usa spune:
al meu pana la 2 ani nu a spus decat tata, mama papa...si poate alte 2-3 cuvinte scurte. dupa ce a implinit 2 ani, in primele 2 saptmani a inceput sa vorbeasca de nu-i mai tacea gura.desigur ca a stilcit si el cuvintele pana la 5-6 ani..chiar si acum dar o punem pe seama limbii engleze.
michelle
sanzi spune:
Citat: |
citat din mesajul lui isabe sanzi, si eu sunt o mamica disperata am o piscotica de 1 an si 7 luni jumatate si inca nu vb nimic..uuufff intelege tot , executa comenzi, stie partile corpului,- le arata la cerere, membrii familiei ii arata la cerere, knd cere ceva arata cu degetul si zice "dai, dai" knd vrea sa manance face din gurita precum bebeii dar nu spune papa, cand se joaca cu masina face brrr, dar asa din buze, am fost la logoped, psiholog la bucuresti nin luna oct, mi/a spus ca toate ariile sunt dezv normal si va vorbi,, dar eu nu mai am rabdare knd vad ca trece timpul si ..... nu repeta dupa mine nimic,ii place sa fie in centrul atentiei, si knd sare in pat zice ma, ma, ta/ta, na/na, ia aca intervin si,i zic bravo, se rusineaza si pune manutele la ochi si muteste fetita ta a inceput sa vb???? te rog, sa/mi zici ce ati facut ca eu sunt disperata |
Sa stii ca a facut progrese, in ultima luna. Nu stiu daca e pentru ca a mai crescut sau pentru ca merge la cresa (poate ambele), dar chiar a evoluat. Nu are limbajul copiilor de varsta ei, dar spune mama, tata, tzitzi, haide, pa, bravo, pipi, apa si altele, cuvinte simple, dar le foloseste cu sens. Si acum se rusineaza si refuza sa repete cuvintele pe care i le spun eu, asa ca o las sa spuna numai ce stie, am vazut ca foloseste cuvinte noi numai cand e sigura pe ea.
Daca ea e ok in rest si specialistii ti-au confirmat asta, stai linistita. Va vorbi ea cand se va simti pregatita si probabil va progresa rapid. Mie nu imi vine sa cred cat s-a schimbat in ultima luna si ca limbaj si in comportament.
Aa, si inca ceva, ce pe mine ma ajuta. Nu o mai compar cu copiii de varsta ei, majoritatea stiu muuult mai multe cuvinte, ci cu etapele anterioare. Asa ma incurajez, vazand ca mai invata cate ceva.
sanzi spune:
Citat: |
citat din mesajul lui Ilinca_M. O sa vezi cum incet incet va incepe sa-si spuna singura cuvinte, cand va avea impresia ca nu o auziti. Stiu copilasi care la 1 an si 4-5 luni repetau orice cuvant auzit (avem asa o fetita la bloc; copiii de 8-9 ani se distrau punand-o sa zica dupa ei, fata repeta impecabil orice cuvant, desi era clar ca nu le intelege pe majoritatea, caci copiii ii spuneau cuvinte dificile. Bunica fetei era deosebit de mandra. Mai, si eu sunt foaaarte mandra ca fata mea nu repeta dupa nimeni si mai ales nu spunea un cuvant pana nu era sigura de intelesul lui. Dar in clipa in care intelegea ca ursul de plush e urs si-l denumea ("usu"), apoi era clar ca recunoaste un urs in orice forma, ca-i pe Animal Planet, ca-i plush, ca-i roz, ca-i verde...recunostea si orice animaloricat de stilizat, o data nu intelegeam de ce tot spune "titu"(tigru) cand am vazut ca vazuse un tigru minuscul, stilizat, abia schitzat, pe un ambalaj. I'm wearing my heart like a crown/ Pretending that you're still around. |
Asta am observat si eu la ea, dar nu am stiut sa explic prea bine in mesajul anterior: nu spune cuvinte doar ca sa fie, ci numai daca le intelege bine si e sigura ca le poate pronunta. Cred ca de-asta e inca la stadiul de cuvinte simple si foarte uzuale. Si nici nu repeta dupa noi,fara rost, nici macar cuvintele pe care le stie. Mai incercam sa ii cerem sa zica MAMA sau TATA asa, sa o mai auzim si noi dar niciodata nu zice. In schimb, daca are nevoie de noi,ne striga de aud si vecinii. Dupa ce a invatat sa zica APA am vrut sa o laud la mama si tot incercam: @zi APA, sa auda si buni@. Bineinteles ca nu avea de gand, dar daca i-am aratat sticla si am intrebat-o ce e acolo a raspuns: APA.
Are mai mult curaj cand crede ca noi nu o auzim sau nu facem caz de ce spune ea. Altfel,se rusineaza.
eumada spune:
Sabina,"r" eu l-am pronuntat la sapte ani,dupa o urecheala zdravana.Era mai comod sa ma alint....sh.."...adica sasaiala provine si de la spatiile libere in dantura de lapte.Asta nu inseamna nimic...am prietene care pronunta graseiat "R"-ul si sunt maritate si cu copii...perfect normale
Stii am fost ingrijorata ca Eva avea doar patru dinti la 1 an si sase luni.Medicul mi-a spus ca dentitia se definitiveaza pana la 30 de luni.Acum,la doi ani si patru luni,Eva are toti dintii,iese ultima masea.Daca ma luam dupa aia care la 1 an aveau dentitia completa dar primele vorbe nu le spusesera inca...ce as fi facut?
Asa ca fiecare copil are ritmul lui,ingrijorarea apare tarziu,spre patru ani...daca se mentin anumite chestii.
Nana Evei are o fetita cu 1 an mai mare ca Eva..noi practic le-\am crescut impreuna.Tot timpul a facut comparatie...uite Eva face asta,Ioana inca nu......asta pana in doi ani jumate..ai Ioanei si 1 an jumate ai Evei.Dupa a inceput Ioana sa zica...si zice...si adoarme vorbind si se trezeste vorbind si toaca maruntel....de acu` vrea cumatra mea o telecomanda cu butonu` mute...din cand in cand...Mie imi sunt dragi cand ciripesc amandoua si discuta ele si analizeaza....mor de dragul lor.
Sanatate sa fie ca restu`.....
Un an nou plin de bucurii..
Madalina si Eva-Maria
https://picasaweb.google.com/lhmadalina/Dezastrul?authkey=Gv1sRgCIKAmOzUz-zXAw#5640047175923810098
TE IUBESC MINUNEA MEA ...ESTI ALFA SI OMEGA PENTRU MINE,RATIUNEA MEA DE A TRAI.....TE IUBESC.....