Pestisori... pestisori...|71|

Tethys spune:

Gata si lectura de dimineata :

Aventurile unei frunze de toamna

A fost odata, tare demult, un imparat batran care avea numerosi slujitori, voinici ca ursul si tari ca piatra. Acestia isi asumau raspunderea asupra unor sute de copile, care mai de care mai blande si mai frumoase. Oamenii, inca de mult, pe acest batran imparat l-au numit Copac, pentru ca statea de veghe toata noaptea si toata ziua, adapostind pe toti trecatorii si lasandu-i sa stea la umbra frunzelor, care erau copilele sale. Slujitorii, dupa iscusinta lor, aveau nume de ramuri. Toti acestia formau impreuna un singur copac cu multe ramuri si frunze, un copac batran, de neintrecut la numarul anilor. Ziua era tot mai zglobie si copacul juca diferite jocuri cu ramurile si frunzele care traiau in liniste si pace. Intr-o zi, se napusti asupra lor un vant tare si puternic de spargea ferestrele oamenilor si ridica in slava hartiile si praful de pe drum. Atunci, copacul tata-imparat chema toate frunzele si pe toti slujitorii si le spuse:
- Dragii mei copilasi, suntem aproape in pragul despartirii, vantul sufla aspru spre frunze fara pic de mila. Nu se stie care dintre voi va asterne un covor de rugina si nici nu se stie care va avea mai multe zile. Eu, ca tata, va sfatuiesc sa nu umblati hai-hui, ci tineti-va de frunza mama si aveti grija sa nu va dezlipiti de ea.
Vorbele imparatului sunau tare si zgomotos: se auzea cum vantul trece prin el ca o sabie, se vedea cum tremura si cat pe ce era sa se aplece la pamant cu toata imparatia. Dar, sa lasam asta pentru mai tarziu si sa vedem ce s-a intamplat mai departe. Mezina, frunza rea si neascultatoare, dar totodata grijulie pentru imparatiile din jur, se strecura pe sub ramuri si o lua din loc prin vecini sa vesteasca de sfaturile batranului. Merse ce merse din loc in loc si mai vestea pe cate un imparat care ii iesea in cale de primejdia si nenorocirea ce avea sa urmeze. Unul dintre imparati o opri din drum si o lua de mana, zicandu-i:
- Draga mea copila, dulce si blajina, am aflat ce vremuri vor veni dar de asta nu-ti face griji si sa nu-ti fie teama. Sa stii ca va veni toamna.
Fata-frunza facu niste ochi mari si isi inchipui ca toamna este un monstru, o stafie, o sperietoare de ciori, ori un cantec, un leagan, un copil...
- Ce-ar fi sa-l intreb "cum e toamna?", isi zise in gand mezina frunza.
Si, hotarata de acest lucru, prinse curaj si spuse:
- Batranule unchi, ce este toamna?
- Toamna este a treia fiica a anului ce coboara din inaltul cerului sa-si astearna trena ei de culoare galben-brun-aramie, iar trena ei fiind voi frunzele, care veti asterne un covor de rugina peste intreaga natura. De cum soseste de pe dealuri, incepe a stropi cu manunchi de ciumafai, natura uda, dand pentru ea culoarea ei simbolica de toamna. Atunci, soarele va cobora spre asfintit. Racoarea va brazda intinsul si deodata samanta se va scutura, frunzele ingalbenite se vor desprinde de pe ramurile copacilor si se vor cufunda intr-un somn adanc pentru totdeauna. Bruma rece si vantul sturlubatic sunt prietenii nedespartiti ai toamnei. Impreuna vor salta frunzele in sus, pana in inaltul cerului, iar apoi le vor lasa din nou pe pamant. Voi, va veti apleca in fata toamnei parasind copacul definitiv, tatal care v-a sustinut atata timp in adierea vantului slab. Dar pentru oamenii vrednici, toamna este ca o pagina din cartea vietii care isi aduce roadele ei cu ea. De cum o zaresc, se apuca cu grija sa-i culeaga vesmintele care sunt: perele, merele, nucile, gutuile... pentru care au muncit tot anul. Dar toamna nu este mai prejos, caci ea e mandra si fericita de vrednicia lor si, de aceea, le acorda toata increderea si speranta ei.
Dupa cateva secunde, din fantezia povestirii fata frunza facu niste ochi mari si galbeni ca semn de dezmortire, il saluta cuviincios pe batranul copac, ii spuse "la revedere" cu un glas stins, subtire si se indrepta iute spre casa parinteasca. Ajunsa acasa, fu intrebata de parinti pe unde a umblat iar ea, cu lacrimi in ochi, istorisi tot ce i s-a intamplat. Cum termina, se uita pe dealuri si frumoasa toamna se apropie de ea. Fructele ii tineau trena, coronita de flori stralucea din ce in ce mai tare, in calea ei se asezau frunze cu miresme de flori. Dar, in sfarsit, ajunse la tatal imparat si, cu incuviintarea lui, lua copilele si le duse cu ea, ramanand in urma dorul parintilor, lacrimi amare, pustietate, iar inaintea ei mergeau frunzele ce se roteau in jurul toamnei. Doar o urma a mai ramas, o lacrima de frunza si roua ce se aseza pe copacul imparat. El urma sa stea de veghe si sa adaposteasca in continuare toti trecatorii care faceau popasuri sub el.

Si ma duc la ale mele de amu... ... numai bine tuturora ! 'Bye-bye' ...

carmaw spune:

Fetelor mai stiti ceva de pestisoara aceea din Ploiesti care avea doua fetite?

Tethys spune:

'Neata sirenete!

Carma, nici eu nu mai stiu nimic de Nicoll... ramasese vorba s-o readuca Baby pe aici, daca o putea, dar intre timp, se pare ca disparu si ea ... nici pe mess nu am mai vazut-o de taaare mult timp... si nici pe Baby, de altfel... desi, nici eu nu prea mai 'bantui' pe mess chiar asa ca inainte (), ci mai rarut, mult mai rarut... ma gandesc ca poate nu mai are net ... sau nu mai are timp sa intre pe net... o sa incerc s-o prind la telefon cumva, zilele astea... daca dau de ea si vorbesc cu ea, va zic si voua ce si cum ... sper sa fie bine, si ea si zanicile sale ...


Hmmmhhhh, destul de multe sirenete s-au dat la fund si nu mai vor sa (ne) mai scrie vreo/cate ceva ... mno, asta e... ce sa-i faci?... Io, nu mai am curaj sa zic sau sa 'comentez' ceva/cumva, ca sa nu mi-o iau (iar) pe cocoasa ... ... in fine, gata cu 'barbologeala' mea pe aceasta tema ()... fiecare face cum ii doreste si voieste inimioara ... asta-i tot ... si ultima editare - si bineinteles ca, fiecare face si cum poate si cat/ce poate... intelegeti voi ... timpul & alte cele... si gataaa, inchid pliscul ... si dispar ... .

Tethys spune:

Si lectura de dimineata :

Povestea Cuvantului

A fost odata, ca niciodata, un imparat pe nume Cuvant. Si stapanea imparatul peste o imparatie intinsa, cu supusi bogati si fericiti. O sigura mare durere avea el insa, in toata fericirea ce-l inconjura: nu avea copii. Si ajunsese imparatul la batranete, de mare suparare il cuprinsese, si numai plangea si altceva nu mai facea. Azi asa, maine asa, cand intr-o zi, stand imparatul la poarta si plangandu-si trista soarta, ia ca trecu un mos pe langa el si-i dadu binete, apoi ii zise:
- Imparate, ai mila de un biet calator si da-mi, rogu-te, o cana cu apa si o bucata de paine.
Imparatul ii raspunse:
- Mosule, d-apoi nu ti-oi da numai atat, pofteste in casa si ti-o da imparateasa mea de mancare si-oi innopta la noi, ca poate ai drum lung de facut.
Si-l duse imparatul pe mos in casa si-i dadu imparateasa mancare calda si-i turna imparatul o cana de vin, apoi ii urara somn bun si-l lasara odihnei noptii. Iar peste noapte imparatul avu un vis: se facea ca mosul ii spunea:
- Drept multumire pentru bunatatea ta si a imparatesei tale, va voi lua durerea din suflet. Asculta cele ce-ti voi spune, fa intocmai si rau nu va fi: sa mearga imparateasa in curtea palatului si va vedea un pomisor. Sa-l ude, sa-l sape si sa-l curete de uscaturi. Fructele ce le va da pomisorul sa le manance imparateasa. Asa sa faceti si nicicum altfel si bine va va fi.
Dimineata imparatul ii povesti imparatesei visul si fugira amandoi la mos sa-l intrebe ce a fost aceasta. Dar mosul nu mai era, plecase. Si au stat ei la sfat si au hotarat sa faca ce il sfatuise mosul pe imparat in vis. Si s-a dus imparateasa in curtea palatului si mare-i fu mirarea cand gasi pomisorul acolo unde nu fusese pana deunazi nimic. Si-l sapa, il uda, il curata de uscaturi. A doua zi imparateasa gasi in pomisor trei poame pe care le manca. Iar la sorocul potrivit imparateasa dadu nastere la trei fete. Mare bucurie fu pe imparat si in intreaga imparatie, avand acum cine sa-i mangaie batranetile. In ziua hotarata, pusera imparatul si imparateasa masa cu faina, lapte, miere, sare si apa, sa le fie ursitoarelor de hrana. Acestea se infruptara din cele date, apoi le ursira fetelor:
- Si se va numi aceasta fata, - cea mare fiind -, Vorba Dreapta. Si va fi apriga, va lovi, va sfarama si va indrepta, cu dreptate si adevar, numai pe voie, fara de nevoi.
- Si se va numi aceasta fata, - cea mijlocie fiind -, Vorba de Duh. Si va starni minti si va cauta sambure de cunoastere.
- Si se va numi aceasta fata, - mezina fiind -, Vorba Buna. Si va fi blanda si miloasa, si va mangaia durere si va inchide rani. Si va fi dulce si frumoasa inimii.
Crescura fetele, bucurand parintii in toate cele ce faceau. Iar cele ce li se ursisera se vadeau adevarate: Vorba Dreapta era asa de inteleapta, incat imparatul o pusese in locul sau la judecatile cele mari; Vorba de Duh atata era de mintoasa, ca numai cu cei mai mari invatati statea la vorba si talmacea cele mai grele carti; Vorba Buna mangaia pe toti cei aflati in durere si, pe unde trecea, tot zambet si bucurie lasa in urma. Iar imparatului si imparatesei li se umpleau sufletele de bucurie si nu era zi de la Dumnezeu in care sa nu multumeasca pentru ziua in care mosul se oprise la ei la poarta. Si ar fi fost tot o fericire peste imparatia lor, pana intr-o zi, cand la marginea imparatiei isi facu salas un balaur. Ardea satele, manca bucatele oamenilor. Ce nu facuse imparatul: trimisese soli, trimisese osti, daduse sfoara-n tara ca va da o fata de nevasta celui ce va infrange balaurul... degeaba, balaurul nu putea fi invins. Atunci, nemaigasind scapare, imparatul merse el insusi la balaur.
- Ia spune, balaure, ce vrei tu de la noi, de atata necaz ne faci?
- Apoi, imparate, eu n-as vrea nimic, dar tare sunt catranit din cauza stapanei mele, imparateasa Litera. Caci a ramas fara ganduri si numai invalmaseala este in imparatia noastra. Mare suparare are, caci nu se mai stie descurca. Iar eu, ma manii si eu unde si pe cine pot.
Cand auzi imparatul atare vorbe, se gandi ca, ceva trebuie sa faca, sa isi scape imparatia de balaur. Si zise:
- Mai balaure, eu am trei fete, care or descurca-o pe imparateasa ta. Le-oi trimite la ea si or sa-i dea de cap, numai pleaca de pe pamanturile mele si lasa-mi oamenii in pace.
- Apoi fie ca tine, imparate, - zise balaurul si, luandu-si ziua buna, pleca in ale sale.
Se duse imparatul si isi chema fetele. Le spuse cum sta toata tarasenia si cuvantul ce-si daduse, iar ele isi luara cele trebuincioase drumului si plecara. In mare suparare o gasira fetele pe imparateasa Litera. Iar ea, cum le vazu, le omeni ca pe orice drumet venit de la drum lung, apoi le povesti:
- De toate-s vinovata numai eu. Stand la sfat cu oamenii mei, m-am laudat intr-o zi ca nimeni nu ar putea incurca ce eu pun pe hartie-n scris. Atunci a aparut furioasa tare – de parca alta i-ar fi starea? – zana Bombaneala. Si m-a blestemat, rau m-a blestemat... sa nu-mi fie odihna odihna si spuse curate sa nu mai fie in imparatia mea, numai incalceala si balbaiala, pana ce n-oi aduce ruga istetimii aici. Cum o fi aceea, nu stiu, doar mi-a zis c-o voi gasi in Lege, Invatatura si Mangaiere. Am cautat si-am tot cautat, dar n-am gasit nimic din cele ce mi-a spus zana. Iar voi, de veti afla si rupe blestemul, eu sluga ma voi face la curtea Cuvantului, iar voua va voi da imparatia mea s-o stapaniti.
Ei, si-au stat fetele la sfat, se sfatuira si-ntrebara care pe unde stia, dar raspuns nu aflara. Cand li se luase gandul ca ar afla capat de unde sa apuce, iata ca li se infatisa mosul ce-i aparuse si imparatului in alte timpuri. Si ospatandu-l ele, mosul le zise:
- Fetele tatii, de pornit sa va fie drumul unde rasare soarele si apune moartea. De aflat insa, numai de va este dat veti afla.
Si plecara fetele spre soare-rasare. Mersera ele pret de doua paini si un urcior cu apa si ajunsera intr-o padure. Dar ce padure, cum nici in lume nu intalnisera: neagra si involburata, numai ganduri rele si manie bantuind-o. Flamande si obosite, fetele mersera pe o carare plina de maracini si ajunsera la o casa ce sta sa se naruiasca. Batura la poarta si le deschise o batrana, atat de batrana, ca nici anii batranetii nu se mai puteau numara. Fetele se rugara de o cana cu apa si o bucata de paine.
- Apa v-oi da, ca-i de la Dumnezeu lasata, dar pentru paine trebuie sa imi munciti o zi.
Fetele se invoira si intrara slugi la batrana. Vorba Dreapta ajunse la ograda orataniilor. Le curata, le spala, apoi se grabi sa le dea de mancare. Si mare ii fu uimirea, cand vazu ca, mancarea pasarilor era amestecata cu a vitelor si a cainilor. Cu rabdare, ea alese pentru fiecare si le imparti cinstit sa le ajunga tuturor. Vorbei de Duh ii fu dat sa faca curat si ordine in scrisorile si cartile batranei. Si erau tare incurcate, nici gand sa fi inteles ceva din ele. Dar fata, cu rabdare si amintindu-si invataturile inteleptilor cu care isi impartea vremea in imparatia Cuvantului, le descurca si le aseza cum nu se putea mai bine. Cat despre Vorba Buna, batrana o puse sa o spele si sa o ingrijeasca chiar pe ea. Iar baba era tare artagoasa si uracioasa, dar fata, cu felul ei de a fi, o ingriji si o mangaie, de zambet aparu in ochii femeii. Ziua de munca terminandu-se, batrana le spuse:
- Ati fost atat de pricepute si ati pus atata suflet in tot ce ati facut, incat va voi spune ce mai aveti de facut. Intoarceti-va la curtea imparatesei Litera. Spuneti-i sa urce in turnul parasit si sa aduca sipetul ce-l va gasi acolo. Restul veti sti, poate, singure ce aveti de facut.
Fetele multumira de sfat si se intoarsera la imparateasa Litera. Gasira sipetul si-l deschisera. Nu gasira in el decat trei hrisoave, pe care stateau scrise numele fetelor. Mirate, isi luara fiecare hrisovul si le citira. Vorba Dreapta citi "zanogan", Vorba de Duh - "direvino", iar Vorba Buna - "caslachin". Afland ce statea scris in hrisoave, imparateasa Litera se puse pe un plans de se scutura camasa pe ea, gandind ca asta tot lucratura zanei Bombaneala trebuie sa fie. Dar fetele, se sfatuira, mai citira si aflara ce scria in hrisoave. Citira cu glas puternic, sa sparga vraja:
- Zano Gandire, vino ca-s la chin!
Si-atunci, ca de niciunde, aparu o minune de zana, insotita fiind de trei flacai cum nu se mai aflau altii. Si zise:
- Aceasta e ruga istetimii, iar voi ati reusit sa descalciti scrisele. Eu sunt zana Gandire, iar ei sunt copiii mei, Lege, Invatatura si Mangaiere. Iar ei va sunt voua sortiti de soti, dar trebuia sa dovediti ca-i puteti afla.
Si astfel, fetele se maritara cu cei trei flacai, Litera intra slujnica la Cuvant, iar Gandirea ii vegheaza pe toti pentru liniste si implinire a mintii si sufletului. Si-am incalecat pe-o sa si v-am spus povestea-asa.

O zi buna si placuta tuturora si un weekend superfain ! Numai bine ! 'Bye-bye' ...

Tethys spune:

Si tot eu pe aici ... ca mno, imi zisai, ca e bine sa va poftesc si pe voi la un peste (file de cod cu diverse legume) la cuptor , o felie de tort si un pahar de ceva , ca tot e ziua lui frate-miu azi si facem ceva party, in familie ... poate, asa, va mai inseninati si voi un pic si pasiti in weekend in/cu toane bune ... desi, eu sper ca sunteti, totusi, deja in toane bune ... ca, io is in toane bune azi , chipurile, dupa cum se vede ... sau nu se vede? ...
Deci... poftiti, poftiti !

Si muzica, bineinteles :

Si amu, chiar dispar... pana luni ... toate bune tuturora !

carmaw spune:

La multi ani pt fratele lui TETHYS
Sa fie sanatos si sa curga sampania
pup pe fete

Tethys spune:

Multumim frumos pentru urari, Carma .

Tethys spune:

'Neata sirenete!

Sper ca ati facut deja inviorarea , ca sunteti binedispuse pt. o saptamana faina si ca apareti si pe aici la povesti si alte cele ... io va las horoscopul, ca de obicei , si va doresc o zi plina de impliniri si o saptamana superfaina .

Deci :

Horoscopul saptamanii 19 septembrie 2011 - 25/26 septembrie 2011 pentru Pesti

• La inceputul saptamanii, astrele iti recomanda treburile gospodaresti. Se fac mai usor curateniile generale, reparatiile curente sau reamenajarile interioare. In familie se pot isca mici neintelegeri, dar sunt momente pasagere.
  
  Pe 20 si 21 septembrie, relatiile sentimentale si cele cu copiii sunt distorsionate. Fii prudent si evita luarea deciziilor pripite, deoarece unele relatii se pot incheia definitiv.
  
  Planeta Marte intra in semnul Leului, creandu-ti efecte la serviciu si la capitolul sanatate. Unele relatii colegiale vor deveni conflictuale. Se intrezareste multa forfota in sfera muncii, dar recomandabil este sa te bazezi doar pe fortele tale.
  
  Organismul va fi destul de solicitat, in special inima si secundar picioarele. Pe cat posibil este bine sa eviti consultatiile, analizele medicale si interventiile chirurgicale pentru cateva saptamani de acum incolo. Riscul erorilor de diagnostic si tratament este destul de mare.
  
  Soarele se va instala pentru o luna de zile in zodia Balantei, aducandu-ti noroc la banii si bunurile altora. Sunt posibile cadouri surpriza si recompense de la autori necunoscuti. Mostenirile si partajele sunt alte subiecte favorizate de astre timp de patru saptamani de acum incolo. Fii prudent in privinta banilor si evita cheltuielile nefondate.



• Nu sunteti atât de avantajati cât spera persoana, care se va dovedi foarte curând profitoare. Plini de ei, acesti nativi vor fi la sfârsitul intervalului un pic vulnerabili, pe plan afectiv. Ei vor sa mascheze ezitarile din acest plan dedicându-se total activitatilor profesionale.



• Emotivitate
  
  Luna, planeta emotiei si a sentimentelor, se afla in casa zodiei tale saptamana aceasta. Sensibilitatea ta specifica va fi chiar ascutita in aceasta perioada. Desi vei avea niste presimtiri in privinta cuiva drag, nu este cazul sa te alarmezi. Ia pas cu pas tot ce primesti si fii atenta la tentatii!
  
  O saptamana incarcata, activa, interesanta. Cu ceva incercari din partea Lunii, care aduce emotii si sensibilitate, o sa treci peste saptamana asta zambind. Trebuie doar sa stii sa te organizezi eficient: munca cu munca, timpul liber cu timpul liber si dragostea cu dragostea. Reteta perfecta!



• Aceasta saptamana va fi dedicata aspectelor sentimentale ale existentei: relatia de cuplu, familia, prietenii apropiati. Perioada se anunta favorabila in sensul ca, relatiile vor evolua, se vor aprofunda, conflictele vor fi solutionate calm si rapid si exista chiar probabilitatea crearii unor legaturi noi. La locul de munca, cineva nu le vrea tocmai binele si poate raspandi tot felul de zvonuri si acuzatii grave.
  
  In dragoste, cei care au relatii stabile pot incepe sa-si faca planuri mari.



• O saptamana a evaluarii si imbunatatirii. Daca esti zodia pesti, in aceasta saptamana esti in cautarea atentiei pentru ca, pana acum ea a fost indreptata catre altii. La serviciu, ar trebui sa nu dai vina pe ceilalti pentru a te afirma. Lucrurile se pot complica si cauza poti fi chiar tu. Responsabilitatile cresc la locul de munca, iar presiunea te va ajuta sa finalizezi proiectele incepute; ultimele retusuri demonstreaza abilitatile tale.
  
  In aceasta saptamana ii vei evalua pe cei din jurul tau. Din punct de vedere sentimental lucrurile nu stau asa cum ti-ai fi dorit. Daca esti singura, in aceasta saptamana nivelul tau mare de energie nu te va lasa sa-ti gasesti partenerul potrivit. Daca iti place cineva, ai putina rabdare si analizeaza persoana cu atentie. Daca esti casatorita, pasiunea este mare in aceasta saptamana. Este recomandat sa iti controlezi temperamentul.



• Saptamana aceasta, va trebui sa fiti determinat pentru a va termina sarcinile cu bine. Rezolvarea o stiti si dumneavoastra, doar ca nu va dati seama. Dupa ce va veti uita in urma la ea, aceasta saptamana vi se va parea ciudata: prima jumatate va fi ori foarte linistita, ori foarte aglomerata. Va asteptati ca ritmul sa continue la fel, dar lucrurile vor sta exact invers. Din aceasta cauza, nu veti reusi sa va faceti planuri. Se poate ca aceasta perioada sa nu dureze numai o saptamana, ci si mai mult. Bineinteles ca, ceva nu decurge cum v-ati fi asteptat la inceputul saptamanii. Are legatura cu problemele dumneavoastra financiare. De exemplu, va este frica de faptul ca nu veti putea pleca in vacanta, fiindca ar implica niste cheltuieli mari. Dupa aceea, s-ar putea sa vedeti ca nu era cazul. Dar aveti grija: s-ar putea sa fie si invers. De-abia peste cateva luni veti sti cu ce ati gresit saptamana aceasta.

Tethys spune:

Pesti - 18 Septembrie - 24 Septembrie 2011

Numai bine tuturora ! 'Bye-bye' ...

Tethys spune:

Hellooo... seara buna... povestea de seara :

Cei doi melci Kiyi si Yogo
- de Regina Fabiola -

Traiau odata, sunt multi ani de atunci, pe vremea cand melcii nu aveau cochilie, doi melci frati, care se iubeau foarte mult unul pe altul. Ce facea Yogo, trebuia sa faca si Kiyi si ce-i placea lui Kiyi ii placea si lui Yogo. Au trait ei asa, in deplina intelegere, timp de cativa ani, pana cand, intr-o buna zi, o intamplare neasteptata tulbura viata lor tihnita. Bietul Yogo cazu intr-o baltoaca cu apa rece ca gheata si din clipa aceea stranuta intruna, zi si noapte. Acest lucru il mahni rau pe Kiyi, care nu stia ce sa mai faca sa-si vindece fratele. L-a infasurat intr-o frunza mare, uscata, dar pe data vantul salbatic sufla frunza, ducand-o departe. Kiyi umbla mult in cautarea unui adapost pentru fratele lui si, in cele din urma, dadu de un zid de piatra, care avea niste gauri si fiecare din ele putea fi pentru ei o ascunzatoare cum nu se poate mai potrivita. Kiyi se intoarse vesel la fratele lui cu vestea ce buna si, dupa multa truda si greutati istovitoare, el reusi sa-l aseze binisor inauntru. Odata pus la adapost de vremea rea, prin grija necontenita si bunatatea lui Kiyi, care nu-l parasea decat pentru cateva clipe, ca sa-i aduca frunze proaspete si laptuca, in cele din urma Yogo se simti mai bine. Curand sosi si ziua cand ei putura sa iasa la plimbare sub razele soarelui care, in treacat fie spus, erau ca un balsam pentru Yogo. Plimbarile se repetara zi de zi, de fiecare data putin mai lungi si, cu timpul, Yogo isi recapata puterile pierdute. Dar intr-o zi, vai si amar pe capul lor! Se petrecu din nou ceea ce se mai intamplase. Yogo, fara sa-si dea seama, se departa prea mult de ascunzis. Intre timp, norii se stransera in fata soarelui si, deodata, se porni o ploaie cu galeata, care il aduse pe Yogo in starea nenorocita de mai inainte. Pe neasteptate, il apucau lungi si repetate stranuturi si, speriat, bietul Kiyi alerga deznadajduit la vraciul Bufnita, care veni si-l consulta amanuntit pe Yogo. La plecare, vraciul Bufnita clatina din cap si spuse raspicat:
- Prietene Kiyi, desi boala fratelui tau nu e prea grava, in schimb e foarte sacaitoare, caci poate sa-l apuce brusc la cel mai mic curent sau la cea mai mica nebagare de seama. Se numeste febra fanului. Ai grija sa nu iasa prea mult in aer liber, sa nu stea prea mult la soare, nici la prea multa caldura.
Si, intorcandu-le spatele, vraciul Bufnita pleca pe drumul pe care venise, lasandu-l pe bietul Kiyi foarte nedumerit. Era atat de naucit, incat dadu drumul unui potop de lacrimi amare. Si planse astfel, multa vreme, pana cand il auzi pe Yogo, care se simtea vinovat de necazurile fratelui sau, hohotind de ti se rupea inima. Degeaba incerca Kiyi sa-l impace, ca pana la urma se dadu batut. Ceva trebuia insa sa faca; dar ce anume? De-ar fi putut melcii sa imbrace macar o pelerina, care sa-i apere de vant, de frig, de ploaie si de soare! Dar pelerinele n-au fost niciodata o imbracaminte pentru melci, cu atat mai putin in acele vremuri cand ele nu existau nici pentru oameni. Ingrijorat, Kiyi sedea in fata gaurii din zid, cand o zari pe doamna Broasca testoasa trecand, tacticoasa si impunatoare. Se uita bine la ea, preocupat de gandurile sale, si deodata, scoase un strigat de bucurie. Asta era! El o opri pe doamna Broasca testoasa, rugand-o sa zaboveasca o clipa, deoarece voia sa-i spuna ceva foarte important:
- Doamna Broasca testoasa, toata ziua nu m-am gandit decat la fratele meu Yogo, fiindca, dupa cum probabil ati auzit, il necajeste febra fanului, o boala ce-l apuca ori de cate ori ii este frig sau sta in curent, la soare ori la caldura. Nu mai poate ramane toata ziua in scobitura din zid, unde este multa umezeala, dar nici nu indraznesc sa-l scot afara, de teama sa nu raceasca. Nu gaseam o iesire pana nu v-am vazut trecand pe aici. N-ati putea sa-i faceti si lui o invelitoare la fel cu cea pe care o purtati dumneavoastra, ca sa se adaposteasca in ea la nevoie?
- De ce nu? - raspunse Broasca testoasa. Dar, pentru asta, va trebui sa stea douasprezece luni sub carapacea mea, fara sa se miste. In acest timp, am sa-i pun pe spate o cochilie si, cum el este mai firav si mai delicat decat mine, o voi face dintr-un material mai usor, ca sa se poata misca in voie intr-o parte si intr-alta.
Si, cum s-au invoit, asa s-a facut. Cand, in cele din urma anul trecu, Yogo iesi de sub carapacea doamnei Broaste testoase, purtand mandru o minunata cochilie usoara, cu spirale albe. Si, dupa cum fagaduise broasca, cochilia cantarea aproape nimic. Kiyi nu mai putea de bucurie. In sfarsit, fratele lui avea un adapost sigur de vreme rea. Cat despre el insusi, care era puternic si obisnuit cu orice fel de greutati, n-avea nevoie de nici o cochilie. Cu toate acestea, tot Kiyi era intotdeauna cel care iesea primul afara dupa ploaie, sa priveasca in jur si sa se asigure ca e senin, iar soarele va incalzi cararea pentru fratele sau Yogo. Si astfel, desi au trecut multi ani de atunci, melcii taratori, nepotii lui Kiyi, ies inca si acum primii afara, sa pregateasca calea nepotilor lui Yogo, melcii cu cochilie, ca sa nu se strice vechiul obicei.

O seara linistita tuturora si sa visati frumos la noapte ! Noapte buna ! 'Bye-bye' ...